Absolutul si Cauzalitatea

BigDefender a scris:

1. Principiul cauzalităţii lumii material (relative) spune că tot ceea ce există trebuie să aibă o cauză... şi atunci

2. Dacă tot ceea ce există

Si inca ceva: fii sigur ca universul asta nu a fost construit dupa teoriile oamenilor.

thunami a scris:

Ai pornit gresit de la inceput si te-ai incurcat singur. Tot ceea ce exista are o cauza. Tot ceea ce exista in lumea materiala are o cauza, dar nu e obligatoriu sa existe un lant de cauz-efecte. Este o cauza care nu trebuie sa fie neaparat efectul altei cauze.

Si inca ceva: fii sigur ca universul asta nu a fost construit dupa teoriile oamenilor.

Interpretările acauzale pe care establişmentul ştiinţific, le-a acceptat urm

BigDefender a scris:

Interpretările acauzale pe care establişmentul ştiinţific, le-a acceptat urm

Nu exista nici un motiv pentru care sa presupunem despre cauzaliatate ca ar fi o regula. Noi nu vedem decat o succesiune de evenimente precum cadrele unui film. Acolo unde apar impreuna de mai multe ori aceleasi perechi de evenimente avem, spunem noi, cauze si efecte. Totusi nimic nu spune ca este obigatoriu ca un eveniment sa aiba o cauza. Principiul cauzalitatii nu rezulta din logica ci doar din experiente de zi cu zi, care au putut fi contrazise de evenimente ce nu le intalneste un om obisnuit in viata de zi cu zi, cum ar fi cele din mecanica cuantica.

Florian_L a scris:

Nu exista nici un motiv pentru care sa presupunem despre cauzaliatate ca ar fi o regula. Noi nu vedem decat o succesiune de evenimente precum cadrele unui film. Acolo unde apar impreuna de mai multe ori aceleasi perechi de evenimente avem, spunem noi, cauze si efecte. Totusi nimic nu spune ca este obigatoriu ca un eveniment sa aiba o cauza. Principiul cauzalitatii nu rezulta din logica ci doar din experiente de zi cu zi, care au putut fi contrazise de evenimente ce nu le intalneste un om obisnuit in viata de zi cu zi, cum ar fi cele din mecanica cuantica.

Te rog citeşte aici:

The causal stochastic approach is 'the only known interpretation of quantum mechanics in terms of which all quantum effects can be explained on the basis of causal continuous motions in space and time' (p. 142). It has no place for the ill-defined notion of wave-packet collapse. There is only a 'pseudo-collapse', which 'simply represents a change of our knowledge and does not correspond to any real physical changes in the state of the system' (p. 147). Vigier says that even if the quantum-potential approach 'is not taken as a fully satisfactory description of quantum mechanical reality, it at least shows in a clear way the features that such a description must entail' (p. 169).

Vigier shows how, in stark contrast to the Copenhagen interpretation, the causal interpretation is able to provide an intelligible and visualizable explanation of key experiments such as the double-slit experiment and neutron-interferometry experiments (pp. 137-72). In the double-slit experiment, if both slits are open an interference pattern builds up on the screen even if electrons approach the slits one at a time. In the Copenhagen interpretation, a single particle supposedly passes in some indefinable sense through both slits and interferes with itself, whereas in the causal approach each particle passes through only one slit whereas the pilot wave passes through both. If a device is used to detect through which slit each particle travels, the interference pattern disappears. In the Copenhagen interpretation, the measurement collapses the wave function, whereas in the causal approach it affects the real pilot wave. The Copenhagen interpretation claims that any path-determining measurement will destroy the interference pattern, whereas the causal interpretation predicts that interference will persist if future techniques allow a sufficiently subtle, nondemolition measurement to be performed.

Neutron-interferometry experiments reproduce the double-slit configuration with massive particles and introduce new interaction possibilities through neutron spin. In these experiments, something exchanges energy with the spin-flip coils in the two arms of the interferometer, and this interaction almost certainly involves real neutrons rather than nebulous probability waves. Although such experiments cannot yet determine the path of each individual neutron, they prove 'the incompleteness of the quantum-mechanical Copenhagen description because the persistence of an interference pattern is combined with the existence of a definite trajectory for each particle, a fact forbidden in the Copenhagen interpretation' (p. 257). In other words, the wave and particle aspects of matter can manifest simultaneously in the same experimental setup, thereby contradicting the complementarity principle.

Vigier argues that quantum entanglement (EPR-type) experiments leave no doubt that quantum mechanics is a nonlocal theory, i.e. that quantum systems can show correlations that cannot be explained in terms of classical forces or signals propagating at or slower than the speed of light. However, the EPR experiments conducted to date still contain loopholes, and Chebotarev puts the probability of nonlocal connections at about 90% (for a dissident view, see Thompson, 1998). Vigier proposes that nonlocal interactions are not absolutely instantaneous but causal and superluminal; they are mediated by the quantum potential, carried by superluminal phase waves in a Dirac-type ether consisting of superfluid states of particle-antiparticle pairs. (If superluminal connections were brought about by individual particles rather than phase waves, this would contradict relativity theory, which Vigier upholds.)

Vigier writes:

In my opinion the most important development to be expected in the near future concerning the foundations of quantum physics is a revival, in modern covariant form, of the ether concept of the founding fathers of the theory of light . . . It now appears that the vacuum is a real physical medium which presents some surprising properties . . . (p. 272)

thunami a scris:

Totul e relativ in mintea omului. Lumea imateriala este la fel de miscatoare ca si asta si in continua transformare. Iar lumea 'de dincolo' de aceea se numeste asa pentru ca nu se poate ajunge la ea. Iar religia a dat cel mai bun raspuns: cauza tuturor lucrurilor este Dumnezeu! Stiinta ce raspuns clar a dat?

stiinta nici nu poate da un raspuns la o intrebare atat de complexa, insa nu uita ca oamenii sunt o specie relativ noua, iar stiinta de care vorbim abia face primii pasi timizi .

Ravl a scris:

stiinta nici nu poate da un raspuns la o intrebare atat de complexa, insa nu uita ca oamenii sunt o specie relativ noua, iar stiinta de care vorbim abia face primii pasi timizi .

thunami a scris:

Totul e relativ in mintea omului. Lumea imateriala este la fel de miscatoare ca si asta si in continua transformare. Iar lumea 'de dincolo' de aceea se numeste asa pentru ca nu se poate ajunge la ea. Iar religia a dat cel mai bun raspuns: cauza tuturor lucrurilor este Dumnezeu! Stiinta ce raspuns clar a dat?

Acesta nu este un raspuns ci o ocolire a lui.

Si de ce sa nu mai cautam un alt raspuns? Faptul ca nu exista deocamdata un raspuns clar dat de stiinta trebuie sa ne stimuleze in cautare lui. Chiar ti-ar face placere ca toate adevarurile sa fie doar in Biblie, iar noi sa nu mai avem ce cauta aici pe Pamant?

Marinel a scris:

Acesta nu este un raspuns ci o ocolire a lui.

Si de ce sa nu mai cautam un alt raspuns? Faptul ca nu exista deocamdata un raspuns clar dat de stiinta trebuie sa ne stimuleze in cautare lui. Chiar ti-ar face placere ca toate adevarurile sa fie doar in Biblie, iar noi sa nu mai avem ce cauta aici pe Pamant?

Sufletul nu aparţine lumii relative, materiale,