Nu pot sa ma refer in numele tuturor, dar in cazul meu cu siguranta nu a fost manipulare, pentru ca nu am avut acea perioada de construire mentala a "iubitului ideal". Am trecut direct de la o iubire la alta, negand-o in prima faza pe urmatoarea, din cauza celei din urma, pe care imi venea greu sa o dau uitarii. Deci cand mi-am dat seama ca ma indragostisem de altcineva, abia ma chinuiam sa las in urma o poveste nereusita.
Nici de manipulare a propriei persoane nu a fost vorba, pentru ca nu m-am schimbat pentru nimeni - de fapt mint, am incercat odata sa adopt un stil de viata mai libertin, care nu mi se potrivea, pentru a incerca sa fiu cu cineva (pentru ca el parea sa se uite doar la asemenea femei), dar nu mi-a reusit, pentru ca oricum doar dupa el umblam
si schimbarea fortata era vizibila, si destul de jalnica, de ce nu. Tocmai de asta sfatuiesc pe oricine sa nu incerce asa ceva, pentru ca stiu cum e, si nu te simti deloc in pielea ta. Ma simteam oarecum mai "emancipata" dar in sinea mea mi-era dor de persoana care eram inainte sa fiu zapacita de acea dorinta nebuna de a fi cu cineva. A inteles si el treaba asta, drept pentru care nu a profitat de ocazie, cum facea cu alte fete. Deci ideea e ca relatia ideala e cea in care nu trebuie sa incerci sa te schimbi; daca simti ca trebuie sa devii altceva decat ce esti pentru a atrage atentia unei persoane, nu e potrivita pentru tine.
lupini a scris:Mai e un soi de iubire care provine din plăcere. Ne plac ideile unor oameni, ne plac activităţile lor, ne plac ideile lor, comportamentul lor, pentru că e identic cu al nostru, şi, dacă stăm mult prin preajma acestor oameni, ne ataşăm de ei pentru că