Adevarul e ca un stoic are cele mai putine sanse sa isi piarda capul chiar si in fata ,,celei mai intime atingeri''. Nici nu mai conteaza ca a fost manipulare involuntara, voluntara sau nu. Nu cred ca un sentiment nesincer poate sa atinga atat de mult, cel putin nu dupa ce ai deja o experienta de viata. Pana la urma, zicea cineva, noi cand ne indragostim nu o facem matematic, ci nebuneste. Adica, nebunia si inocenta sunt singurele care ne pot atrage cu adevarat la ceilalti intr-un mod cat mai aproape de incontrolabil. Esenta a ceea ce este.
Disciplina morala cred ca este singura ancora care te poate tine departe de deziluzie si de o dragoste bolnavicioasa.
Dar asta nu inseamna ca nu s-a intamplat, ca nu ai simtit, si ca sentimentul de dragoste nu s-a activat. Si e bine sa acceptam realitatea, ca ne place sau nu. Doar asa avem sansa sa o intelegem si sa o folosim in beneficiul nostru.
Cumva, sa ne detasam de tot, sa ne ridicam deasupra a tot si sa reusim sa contemplam pur si simplu iubirea si efectele ei asupra eului nostru. Chiar daca folosesc cuvinte mari - precum o binecuvantare.