Moartea...

ANAMN

Wahaha a scris:

(La Platon) Amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat

Moartea din punctul meu de vedere: momentul in care vei lasa ceva in urma ta: un monument, o idee ciudata care va fi pe viitor obisnuinta, o pictura de-a ta care va fi apreciata numai dupa moartea ta ... o familie indurerata, un copil ce avea inca o intrebare sa iti puna....Ramai o arhiva in care poti fi un punct de pornire pentru altii sau doar o amintire in inima celor ce au fost....sau doar un nimic care a ars degeaba.

qusay a scris:

Imi explici si mie, te rog la ce se refera existenta antepamanteana?

Nu.

Hint: ante = inainte

Hint2: mediul celest

Wahaha a scris:

Da, chiar sunt inventii.

Problema ar fi autoamagirea, autoiluzionarea, respingerea realitatii si crearea unei false lumi, o doza de ipocrizie. Eu as zice ca e o slabiciune. Pe Nietzsche l-ai citit?

Ba cam va halucinati.

Cerceteaza, n-o sa iti ofere nimeni nimic de-a gata pe tava in viata.

Wahaha, intr-un anume fel ai dreptate; insa faptul ca putem abera despre aproape orice, denota mult mai mult decat un anume tip de inteligenta, deschidere, poate chiar si cunoastere- care s-ar traduce prin simtire, adevarat- una mai subtila.

viata fara o continuitate, nu ar avea sens... am devenii cinici, rebeli, anarhici...ca deh, ce mai conteaza, nu ?

... un fel de f*** ma-sa ! ;)

d.p.m.d.v., acest tip de cunoastere, mi-a dat posiblitatea sa ma cunosc in primul rand ca Om; mai mult, aplicarea unor principii in viata reala, ma poate indeparta tocmai de ceea ce numim generic suferinta.

poate ca , suntem doar ... mai "defecti" .

poate... .

Acamandur a scris:

Moartea din punctul meu de vedere: momentul in care vei lasa ceva in urma ta: un monument, o idee ciudata care va fi pe viitor obisnuinta, o pictura de-a ta care va fi apreciata numai dupa moartea ta ... o familie indurerata, un copil ce avea inca o intrebare sa iti puna....Ramai o arhiva in care poti fi un punct de pornire pentru altii sau doar o amintire in inima celor ce au fost....sau doar un nimic care a ars degeaba.

Sa inteleg ca moartea tu o vezi prin prisma a ceea ce continua sa existe dupa tine - adica viata. De fapt tu nu-ti imaginezi maortea ci viata, continuitatea. Dar cei care nu lasa nimic dupa ei si nici n-au prea marcat nimic in timpul existentei lor si totusi mor... probabil cei mai multi dintre noi.

Imi spunea cineva odata - mie frica de finalitate, de lipsa de iesire, de incoltire; de fapt mi-e frica de moarte. Pentru ea moartea era sinonima cu lispa de orizont, incremenirea, necontinuitatea, neconstientizarea, nimicul marele.

Habar n-am ce e moarte dar ma gandesc ca trbuie sa fie ceva asemanator cu micile morti din viata. Si cu trecerile din viata. IN fond noi nu ne antrenam aici pentru marea trecere. SI nu e cel mai bun antrenament iubirea?

Singurul sens al vietii e trairea ei, trairea acestei vieti care e certa, nu cu gandul la o posibila viata.

Pai eu ce spuneam?! Daca treci prin viata si apare 'moartea' la usa fara nici o ramasita in uram ta, ce rost ar mai fi avut viata si moartea de altfel.

Wahaha a scris:

Nu.

Multumesc pentru cooperare, de-aia discutam.

Hint: ante = inainte

Hint2: mediul celest

Si cum era mediul ala celest, ce se zbenguia pe acolo? Poate e lucrul la care ma gandesc eu doar ca il definim putin diferit. Platon, de fapt, ca de la el a pornit in Europa toata conceptia filosofica inchegata despre trasmigratie. Si inainte de el de la Orpheu si inainte de el din cultura egipteana si inainte de ei... e....

Ma rog sunt teorii care umplu capul visatorilor.

Un lucru e sigur si aici ai tu dreptate - nu avem nevoie de toate teoriile astea ca sa traim bine si frumos, sa fim fericiti, fara complicatii, pur si simplu. Dar suntem trecuti prin carti si ne-am pervertit la dialog cu moft, de! Pe de alta parte am si pierdut instrumemtul ala interior care ne permitea in lipsa cunoasterii o mare simtitire si intuitie prin care accesam divinul. Asa ca ne ramane calea mentala a introspectiei sau cea dura a meditatiei /rugaciunii dedicate. Dar sunt putini cei care o incearca.

Wahaha a scris:

Singurul sens al vietii e trairea ei, trairea acestei vieti care e certa, nu cu gandul la o posibila viata.

Si cam ... care ar putea fi , in opinia ta , SENSUL acestei ... minunate , inscaunate TRAIRI ?

Nu cumva : << Dacă nu