Moartea...

qusay a scris:

Am putea sa incercam sa intelegem ce este moartea daca ne raportam la viata, nu pentru ca ele sunt neaparat in contradictie, desi pot parea.

hmm... cred ca asta e prima greseala pe care o facem; sa ne raportam la viata trupeasca, uitand faptul ca sufletul este nemuritor si poate dainui , atata timp cat va exista specia umana, iar spiritul poate fi etern... .

qusay a scris:

Daca viata este un feedback atunci trebuie sa mergem la radacina ei, la ce a generat-o. A fi in feedback nu inseamna ca nu mai ai spontaneitate ci ca ai parte de anumite recurente pe care le poti trata cum vrei. Nu poti schimba feedbackul dar poti alege cum sa te impacteze el, te poti feri de el - pentru a face asta trebuie sa te schimbi pe tine, sa te muti din punctul in care esti, sa pleci din calea mingiei care sare din perete.

spontaneitatea se pastreaza, insa cumva... cred ca si ea e luata in calcul, anterior nasterii, este daca vrei "roman" cu mai multe capitole si subcapitole, care se pot anula la un moment dat, tocmai in functie de deciziile luate aici.

qusay a scris:

Dra revenind la viata ca feedback - asta implica o filosofie a fatalitatii - vietile sunt ca margelel pe ata,s ufletul e permanent,e l se reincarneaza ... Sau. Nu conetaza daca se reincarneaza sau nu dar cand ne nastem pastram cumva in memoria ancestrala informatia vietilor toate, a experientelor umane si avem acces la ele, putand sa le resuscitam sau sa le depasim - adica nu mai trebuie sa trecem si noi printr-un razboi ca sa intelege cum e, pur si simplu constiinta ne spune ca nu e ok.

hai sa privim lucrurile din perspectiva timpului ca energie, ci nu ca unitate de masura strict pamanteana.

evident nu cunoastem cu adevarat,cum se manifesta timpul in univers - decat in raport cu unitatea de timp, cu care suntem deja obisnuiti... . dar daca, timpul s-ar scurge si invers... daca , cumva la nivel de spirit, timpul e doar o poarta?... poti iesi si intra, fara sa fi afectat de el?

qusay a scris:

Viata poate fi privita ca o un tipar, atuncimoartea e un feedback. Rezulta firesc din ea si in functie de modul cum iti traiesti viata s epoaet anticipa moartea spre care te indrepti. Asa cum din tipul de comportament pe car eila i in relatia de iubire se poate anticipa cat mai stai cu eprsoana repsectiva sau conditiile inc ar iti chemi despartirea - pe multe topicuri cei cu experienta relationala au dat multe sfaturi pornite tocmai din propria lor cunoasterea a acestor tipare afective (apropo, nu ne-am spus de multe ori ca despartirea e ca o moarte, uneori mai dureroasa decat cea finala?).

moartea doar o detasare de "cocon" , de trup... ea nu are o finalitate decat pentru cei ramasi, care iti simt lipsa, dar nu si pentru cel decedat... , cu toate ca si , lucrurile iar se complica... existand oarecum o stare de suspensie a sufletului, o capcana intre doua dimensiuni, daca vrei.

qusay a scris:

Daca moartea este o consecinta fireasca si un feedback atunci ea paoet fi anticipata si eventuala modelata - nu neaparat anulata dar imapctul cu ea poate fi imbunatatit. Uniis tiu cand li s eintampla chestia asta si isi pregatesc sufletul (stiu o batrana care traia cu cosgiugul in casa de cativa ani, il proba uneori, si al un moment dat s-a primenit si a zis "gata, io in seara asta mor" si asa a fost - super tare!). Sau putem muri a niste fleti, prematur, nelinistiti si neimpacati (asa cum facem in "miocile decese" zilnice cand cev anu en covnine sau nu ne-a iesit), otraviti si nestiutori.

nu poti anula impactul, decat cu conditia sa renunti la tot ceea ce stim despre fenomenul mortii , din religile existente, lucru care nu este la indemana oricui... , multi fiind puternic influentati de "mostenirea' religioasa.

dar, in momemntul in care poti constientiza utilitatea mortii, abia atunci perspectivele se pot schimba cu adevarat.

qusay a scris:

Dra cred ca altceva ne sperie nu moartea. Durerea. Se intampla sa le asociem. Dra n-avem dece. IN materie de durere toti suntem profesori - cati au fost ocoliti de ea? Si durerea este o moarte pentru ca te anunta o limita, un sfarsit - ca nu potimerge mai departe la fel pentru ca durerea devine din ce in ce mai amre; trebuei sa te opresti si sa vezi ce iti provoaca durere si sa incetezi cu acelstimul dureros. Dac anu faci asta poti sa-ti iei bilet spre cer.

durerea in moartea propiu-zisa nu exista, la nivel de suflet si spirit... sau cel putin nu asa cum o cunoastem, in schimb poti "muri" la infinit din cauza suferiintei/ durerii, insa la fel de bine poti si renaste... .

qusay a scris:

Deci stim cum este cu durerea, cu moartea feedback, ce nu stim e ce e dincolo.

sigur, insa putem afla... de la cei care au trait deja experienta mortii , dar tot nu poti construi un intreg.

qusay a scris:

Unii zic ca este o proiectie in energetic a ceea ce este aici. Suntem mai putin atasati de corp - deci de senzatii si nevoi - dar cumva mai pastram al nivel emotional o relatie cu luema materiala. Unii sedesprind mai repede, ascensioneaza daca sufletul lor a fost mai "lejer". O sa vedem. Dra cu atat mai mult cu cat sunt sanse sa oglindeasca viata - pe un alt strat energetic - mi se pare si mai improtant cum traim si traversam |"decesele zilnice" daca vrem sa murim frumos si sa ne asiguram un cer ca lumea:)

in plan astral, senzatia si nevoia... dispar odata cu moartea trupeasca, apare o alta perceptie... esti conectat daca vrei la un mare Spirit... pur si etern.

felul cum traim aici, in mod cert ne poate influenta "viata"... .

qusay a scris:

PS Apropo de puterea de a anticipa viitorul - da, se bazeaza pe puterea de a "citi" structurile manifestarii. El nu poate fi anticipat decat in cadrul unei retele a matrixului a unor legitati. Dar daca iesi din tipar nu mai poti fi prognozat, totul depinde de tine. Inclusiv propria moarte (alea mici si aia mare).

hmm... aici lucrurile ma depasesc intr-o oarecare masura... inca nu inteleg si imi lipsesc ceva piese pentru a discuta de "matrix'-ul acela.

ps. nu am apucat sa ma uit pe link; o voi face abia diseara.

Ravl a scris:

hmm... cred ca asta e prima greseala pe care o facem; sa ne raportam la viata trupeasca, uitand faptul ca sufletul este nemuritor si poate dainui , atata timp cat va exista specia umana, iar spiritul poate fi etern... .

Este posibil sa avem tendinta de a neglija viata/moartea trupeasca. Incercand sa iesim din capacanele trupului suntem tentati sa cadem in cele ale spiritului!!! Adica. Trupul face parte din viata, el poate sa exprime deplin fiinta, prin isntrumentul care este el. Contradictia corp-spirit este destructuranta dar trupul este ok si ce putem simti prin el e absolut admirabil. Pus in conflict cu spiritul el produce durere. Unit cu spiritul si o durre devine suportabila - adica celulele, nervii si umorile sunt si ele traversate de energia spiritului - asa se explica performantele unor fachiri sau iluminati (desi astia n-au prea facut demonstratii publice) sau a celor care s-au vindecat de boli incurabile.

spontaneitatea se pastreaza, insa cumva... cred ca si ea e luata in calcul, anterior nasterii, este daca vrei "roman" cu mai multe capitole si subcapitole, care se pot anula la un moment dat, tocmai in functie de deciziile luate aici.

Da, la asta ma refeream, spontaneitatea este permanenta libertate de a alege cum vrei sa te pozitionezi fata de un anumit stimul/evenimet. Cum decizi sa-lprivesti. Unii o sa zica ce poate fi spontan in faptul ca s-a rupt digul, vine apa si iti ia casa. Pai ai de ales - aoleu c emi s eintampla, paralizat de teama - deci repliere defectuoasa; sau te aduni si ai cele mai buen reactiid e suapravietuire - in clipa nu ti-e frica, esti una cu tine si actionezi spre salvarea ta; dupa aceea realizezi ca ai facut lcururi extraordinare si ca nu ai simtit teama, doar o stare de incitare interioara.

hai sa privim lucrurile din perspectiva timpului ca energie, ci nu ca unitate de masura strict pamanteana.

evident nu cunoastem cu adevarat,cum se manifesta timpul in univers - decat in raport cu unitatea de timp, cu care suntem deja obisnuiti... . dar daca, timpul s-ar scurge si invers... daca , cumva la nivel de spirit, timpul e doar o poarta?... poti iesi si intra, fara sa fi afectat de el?

Cam pe aici ma gandeam si eu. Ca ne imaginam timpul ca un proces-curgere, prin prisma fenomenelor; el nu exista propriu-zis decat in raport cu spatiul, cu materia. Dar daca facem ca materia sa "curga" altfel putem iesi din timp avand acces la orice timp. Ar insemna ca iesind din timp iesim si din materie. Ar insemna sa nu mai avem corp? Nu, ar insemna ca trupul sa nu mai fie supus la fel trecerii timpului. Adica sa faci primul rid la 60 de ani, sa iti vindeci ranile rapid, consistenta carnii sa fie alta, basca unele mici abilitati paranormale, suprasenzorialitati, chestii din filme.

moartea doar o detasare de "cocon" , de trup... ea nu are o finalitate decat pentru cei ramasi, care iti simt lipsa, dar nu si pentru cel decedat... , cu toate ca si , lucrurile iar se complica... existand oarecum o stare de suspensie a sufletului, o capcana intre doua dimensiuni, daca vrei.

Da, asa simt si eu ca ramai inca un timp "suspendat" in functie de natura legaturii tale cu lumea fizica, de sentimentele celor ramasi, fata de cel aflat dincolo.

nu poti anula impactul, decat cu conditia sa renunti la tot ceea ce stim despre fenomenul mortii , din religile existente, lucru care nu este la indemana oricui... , multi fiind puternic influentati de "mostenirea' religioasa.

dar, in momemntul in care poti constientiza utilitatea mortii, abia atunci perspectivele se pot schimba cu adevarat.

Impactul nu se refera la a nu muri ci la "cum" mori. Si in functie de asta si "suspendarea" e alta. Una e sa fii smuls din trup brusc - un accident, de exemplu (chiar daca la nivel subtil sufletul cam stia ce va sa vina) si alta e sa-ti masori 5 ani cosciugul zicand intr-o seara "bai, gata, eu ma duc, m-am plictisit, ma cheama aia". Ultimul isi ia clar un bilet la rapid si nu se uita prea mult in urma.

durerea in moartea propiu-zisa nu exista, la nivel de suflet si spirit... sau cel putin nu asa cum o cunoastem, in schimb poti "muri" la infinit din cauza suferiintei/ durerii, insa la fel de bine poti si renaste... .

Eu cred chiar ca cei care agonizeaza nu prea mai simt nici o durere. Iar spiritul nici atat nu simte vreo durere. Oricum, el, daca il vedem ca scanteie divina, nu are atribute, calitati, el este, atoate potent, omniscient si omniprezent, toate alea. Deci ce ne doare e de la spirit in jos - poate sufletul, ca asa zicem, nu? Dra inca nu l-am definit clar. Sigur ne doare inima, mintea, coprul, ne dor asteptarile, sperantele, indiferentele, ambitiile (astea insa mai mult ne inspira, rezultatul lor ne mai doare uneori)

sigur, insa putem afla... de la cei care au trait deja experienta mortii , dar tot nu poti construi un intreg.

Corect, noroc ca mai murim cate putin in viata si avem idee. Atucni cand spunem cane cade cerul in cap, atunci traim o secunda de taiere a legatruilro cu mintea, ratiune,alogicul, cu stiu-ul. Ala poaet fi un moemnt de gratie. Cand te trezesti singur - atunci poti relaiza ca esti cu TINE, de fapt. Si paoet asa ai ocazia sa faci cunostinta, sa nu-ti mai fi un strain. Si nu spune nimeni ca e usor - a se vedea filmul cu Tom Hanks "Naufragiatul" (am scris bine?)

in plan astral, senzatia si nevoia... dispar odata cu moartea trupeasca, apare o alta perceptie... esti conectat daca vrei la un mare Spirit... pur si etern.

felul cum traim aici, in mod cert ne poate influenta "viata"... .

Ar fi bine sa dispara deodata. Daca citesti ceva literatura din zona asta, Steiner, Max Heindel, te apuca groaza, faci tot posibilul sa nu mori niciodata - nerecomandabil. Ei zic, si cica sunt tipi seriosi, ca exista mai multe straturi, primul si cel mai naspa, e cel in car eintalnesti "secretiile" mental emotionale ale oamenilor. Un fel de purgatoriu - te revezi cu rudele/prietenii, te mai impiedici de un mostrulet care face bau, ma rog tot ce a debitat omenirea si tu in timpul vietii, atunci cand discutau despre maorte spre exemplu si creau tot felul de imagini mostruoase. Apoi, daca ai "nerv" in tine, mergi mai departe spre Lumina. Ghidat. Insotit. In tot cazul in siguranta. De acolo, liber. Nu se stei precis - cete ingeresti, arhangheli, fiecare a descris ce a vazut prin clarvedere. Ramane sa probam, deocamdata nu sunt foarte curioasa.

hmm... aici lucrurile ma depasesc intr-o oarecare masura... inca nu inteleg si imi lipsesc ceva piese pentru a discuta de "matrix'-ul acela.

A se vedea "Matrix" , nu doar pentru Keanu. Prima parte, valoroasa tare. Nu e complicat dar lungim textul si mai bine facem un topic special cu tema Viitorul - daca nu exista deja.

Ar fi bine sa dispara deodata. Daca citesti ceva literatura din zona asta, Steiner, Max Heindel, te apuca groaza, faci tot posibilul sa nu mori niciodata - nerecomandabil. Ei zic, si cica sunt tipi seriosi, ca exista mai multe straturi, primul si cel mai naspa, e cel in car eintalnesti "secretiile" mental emotionale ale oamenilor. Un fel de purgatoriu - te revezi cu rudele/prietenii, te mai impiedici de un mostrulet care face bau, ma rog tot ce a debitat omenirea si tu in timpul vietii, atunci cand discutau despre maorte spre exemplu si creau tot felul de imagini mostruoase. Apoi, daca ai "nerv" in tine, mergi mai departe spre Lumina. Ghidat. Insotit. In tot cazul in siguranta. De acolo, liber. Nu se stei precis - cete ingeresti, arhangheli, fiecare a descris ce a vazut prin clarvedere. Ramane sa probam, deocamdata nu sunt foarte curioasa.

mda... recunosc ca , nu prea am citit din "clasici "... insa "judecata" exista, doar ca tu esti cea care o faci... si cu mult, mult sarg, nu-ti scapa nimic din greselile comise ! ... ce este dincolo de acest palier, Dumnezeu stie... insa, citem in copilarie... ca totul ar fi chiar si dincolo , o proprie proiectie... este ceea ce iti doresti sa fie... . ;) ... fiecare putand sa-si creeze propria sa lume... , poate ca in esenta suntem Creati si Creatori.

poate ...

mda, evident ca nici eu nu m-as grabii sa trec ... dincolo, viata asta -asa cum e ea- are o frumusete aparte... .

Ravl a scris:

ar fi chiar si dincolo , o proprie proiectie... este ceea ce iti doresti sa fie... . ;) ... fiecare putand sa-si creeze propria sa lume... , poate ca in esenta suntem Creati si Creatori.

poate ...

Asta simt si eu. Si la asta ma gandesc mereu - ca orice fac si simt s-a mai simtit, ca sunt intr-un fel de "supa" cosmica si ca orice as crea ramane tot in supa. Iar intentia mea e sa ies din a. Stiu ca important este sa trec prin propia constiinta realitatea fizica si sa realizez legatura cu Sinele, ca pana la urma asta e sensul, chiar daca s-a mai facut chestia asta de n oameni in cadrul supei vietii. Dar... Ca sa scap de senzatia asta de deja-vu, de fals, de repetitie trebuie sa ies din ea. Si, ma gandesc, in afara realitatii create de mintea mea nu e o alta realitate creata tot prin proiectia mintii mele, mai elevata insa? Nu suntem univers in univers? Ma ia durerea de cap. Aveau dreptate iluminatii - elibereaza-te si dupa aia mai vezi.

Ce faci inainte de iluminare? Tai lemne. Ce faci dupa? Tai lemne - dar acum stii ce faci. Pentru ca stii cine e cel care taie lemnele.

Moartea...face referire la trecerea sufletului in nefiinta..cel putin asta ar fi o definitie a ei. Se zice ca sufletul este nemuritor si dupa ce trupul moare acesta merge in iad sau in rai...Unii oameni sunt pregatiti pentru viata de dupa moarte..altii sunt luati prin surprindere

Apropo dar..viata ce este?

sper sa nu fiu ;)

qusay a scris:

Dra revenind la viata ca feedback - asta implica o filosofie a fatalitatii - vietile sunt ca margelel pe ata,s ufletul e permanent,e l se reincarneaza ... Sau. Nu conetaza daca se reincarneaza sau nu dar cand ne nastem pastram cumva in memoria ancestrala informatia vietilor toate, a experientelor umane si avem acces la ele, putand sa le resuscitam sau sa le depasim - adica nu mai trebuie sa trecem si noi printr-un razboi ca sa intelege cum e, pur si simplu constiinta ne spune ca nu e ok.

Ai citit Platon, faza cu anamneza?

Ce tot aberati aici? Nu e nimic dupa moarte. De ce visati cai verzi pe pereti? Ce suflet etern si nemuritor va trebuie?

Wahaha a scris:

Ai citit Platon, faza cu anamneza?

Ce tot aberati aici? Nu e nimic dupa moarte. De ce visati cai verzi pe pereti? Ce suflet etern si nemuritor va trebuie?

Stii care e treaba ca s-ar putea sa fie o inventie. SI sufletul, si dumnezeu si nemurirea. Bun. Dar daca aceasta inventie are sanse sa te faca mai puternic, mai bun si mai iubitor, care e problema? Daca teoriile astea - pt. ca pana la probarea lor sunt teorii - iti dau o coerenta in trairea vietii si mai ales putere interioara, nu vad problema. Unii au nevoie de dumnezeu, altii nu. Altii au nevoie sa-si reprezinte cumva moartea si ce e dincolo de ea. Altii sunt paraleli cu chestiile astea. Foarte bine atata timp cat ne facem loc unii altora sa existam si nu ne halucinam. Discutam. Si incercam sa gasim o coerenta.

Decat sa sari la gat spune-ne tu cum e faza cu anamneza lui Platon. In fond ce ne opreste sa discutam/aberam.

qusay a scris:

Stii care e treaba ca s-ar putea sa fie o inventie. SI sufletul, si dumnezeu si nemurirea. Bun. Dar daca aceasta inventie are sanse sa te faca mai puternic, mai bun si mai iubitor, care e problema? Daca teoriile astea - pt. ca pana la probarea lor sunt teorii - iti dau o coerenta in trairea vietii si mai ales putere interioara, nu vad problema. Unii au nevoie de dumnezeu, altii nu. Altii au nevoie sa-si reprezinte cumva moartea si ce e dincolo de ea. Altii sunt paraleli cu chestiile astea. Foarte bine atata timp cat ne facem loc unii altora sa existam si nu ne halucinam. Discutam. Si incercam sa gasim o coerenta.

Decat sa sari la gat spune-ne tu cum e faza cu anamneza lui Platon. In fond ce ne opreste sa discutam/aberam.

Da, chiar sunt inventii.

Problema ar fi autoamagirea, autoiluzionarea, respingerea realitatii si crearea unei false lumi, o doza de ipocrizie. Eu as zice ca e o slabiciune. Pe Nietzsche l-ai citit?

Ba cam va halucinati.

Cerceteaza, n-o sa iti ofere nimeni nimic de-a gata pe tava in viata.

Si tot n-ai zis cum e cu anamneza aia. Sau zi cum vezi tu lucrurile. Aici se discuta despre moarte. Ce crezi tu ca e sau cum poate fi abordata/gandita.

Iluzii? Si hiperrealismul sau negativismul te poate iluziona oferindu-ti chipurile o lume clara, bine articulata, logica (sau fara nici o logica - si asta e o ordine) de la care nu ai nimic de asteptat, in care puterea/vointa ta este totul. In consecinta faci alegeri din aceasta paradigma, destul de putin emotionala. Unii ar numi acest tip de viata - moarte.

;)

Sailor a scris:

2. Moartea este mai puternica decat viata: daca sunt in viata, pot sa ajung sa cunosc moartea, dar daca mor, nu ma pot reantoarce la viata, iar reancarnarea chiar de-ar exista, tot nu m-as reantoarece la viata mea de pana acum, destul de clar?[/b]

nu poti sa te intorci la aceasi viata! asta e clar!

"nimic nu se pierde, totul se transforma"! Stiu! E valabil pentru tot ceea ce inseamna materie dar ... cred ca poate fi transpus si in cazul nostru!

eu cred ca dupa moarte va urma o alta etapa care va fi mai buna sau mai rea in functie de ceea ce a facut fiecare anterior!