Mie mi se pare ca privim moartea intr-un mod foarte egoist. De exemplu nu imi este frica de propria moarte, chiar accept conceptul in totalitate dar cand ma gandesc la moartea personelor la care tin, care ma sustin ma incearca un sentiment de frica. DE CE? pentru ca sunt egoista si nu vrea sa ii pierd , ei imi aduc un sprijin moral, fizic , financiar si mi-ar fi greu sa ma descurc fara el. De aceea, cred eu , ca auzim expresii de genul" de ce m-ai parasit cand aveam atata nevoie de tine" la inmormantari. Moartea este o transformare , materia se descompune iar energia se muta de la un corp la altul, frica de a pierde contactul cu lumea materiala de care ne-am atasat ne face sa respingem conceptul. Parerea mea 
Moartea...
Început de ironic, Joi 29 iun 2006 · 1.031 răspunsuri · 108.830 vizualizări
ideea de disparitie ne macina...intr-adevar...
suntem obisnuiti cu existenta...si atasati de lumea materiala
[quote name='Noir D
Va pun o intrebare tare simpatica : In acest moment estri treaz sau dormi si visezi tot cea ce se intampla cu tine?
Nu ai nici o dovada.
Sunt oamnei care pot controla visurile, poate sa putrunda in vise si practic sa fie stapan pe aceasta lume.
De acolo poti foarte usor sa stergi notiunile de viata si moarte.
Sweet dreams
lol...
ciupeste-te
nu prea vad ce legatura are asta cu moartea...
crezi ca suntem un fel de schizofrenici?
Ceea ce am vrut sa precizez este faptul ca nu suntem oamenii niste fiinte de sine statatoare, este o existenta superioara care ne coordoneaza drumul. Este foarte usor de crezut ca tot jocul asta cu viata si moartea este creat numai de imaginatia noastra.
Suntem foarte pitici si nu stim nimica.
Cu cateva sute de ani in urma inca nu stiam de America. Acuma stim ceva despre univers, insa habar nu avem de a patra dimensiune timpul, care este de fapt si cheia mortii.
Timpul se poate oprii numai cu psihicul.
Aici am vrut sa ajung. Cand amul descopera misterul timpului se va pierde notiunea mortii.
Parerea mea este ca dupa ce ai dat ortu nu mai ii nu stiu ce dupa, insa ma tem de 2 lururi 1. sa nu ma chinuie nush cat pana cand oi trece de pe lumea asta si 2. daca doamne feri dau in moarte clinica sau stiu yo ce sa nu ma inchida astia de viu in mormant, si sa ma trezesc intro incapere foarte stramta si bezna de intuneric , de aiai o sa cer in testament o pastila de ceanuta, un revolver, un C4 :D
-- Da dupa ce o sa avem ceva realizari, niste urmasi o sa ne schimbam cu siguranta conceptul acesta :D
-- Iar eu cu siguranta nu as vrea sa am 100 de ani 
-- Si daca ne gandim putin putem sti cum o sa fie 
, ganditiva cum o fost inainte de a te naste? R: nici cum! deci asa o sa fie si dupa
esti sigur praf de ideea ta?
si daca te inseli....
csacsi sunt de acord ca exista ceva superior ce ne coordoneaza in viata...ca doar nu ne-am nascut degeaba....
este un scop...
daca exista un scop al vietii fiecaruia dintre noi ,e chiar asa greu sa ni se dezvaluie? cred ca cineva se joaca cu noi .....moartea nu e un pasaj pietonal ,e un ...sfarsit ,va trebui sa invatam s-o acceptam ....
intr-adevar scopul nu e intotdeauna binr definit si conturat...dar noi totusi suntem aici cu un scop..pe care il indeplinim constient sau inconstient...pana la urma de ce traim....asa de dragul existentei...
moartea e sfarsitul vietii pamantene...nu sfarsitul total...
e trcerea de la viata aceasta la o alata viata....mai buna....sau mai rea....
si daca teoria ta o sustii cu tarie cred ca-ti este foarte greu sa te obisnuiesti cu ideea disparitiei....de pe pamant..