moartea ma sperie ,mi-e frica de moarte ...mi-e frica ca nu voi apuca sa fac tot ce mi-am propus ...si te gaseste mereu nepregatit ...nici cel ce ...nici cei cel iubesc pe cel ce ...nu suntem pregatiti pentru moarte desi ea e de la inceput prezenta cu noi ...zi de zi ....
Moartea...
Început de ironic, Joi 29 iun 2006 · 1.031 răspunsuri · 108.830 vizualizări
fulgdenea a scris:mie mi-e cam indiferenta moartea.daca as stii ca maine mor, mi-as face griji pentru cei dragi mai mult decat pentru mine. Unele persoane care sufera de boli incurabile isi doresc moartea in fiecare minut...Am fost saptamana asta la inmormantarea unui copil de 4 zile, gandurile si sentimentele care m-au cuprins le pastrez pentru mine...am uitat ca sunt la sectiunea ,,filozofie''
Astazi , sunt patru saptamani de cand am stat neputincioasa la catafalcul nepotului meu ... Atunci eram paralizata de durere , de neputinta , de imposibilitatea de a face ceva ...
Astazi imi este cumplit de dor de el , dar in acelasi timp sunt constienta de izbavirea care a avut loc prin moarte , de usurarea care a venit eliberandu-l de chin ...
Nu este normal sa vorbesc despre asta si ma doare tare cand o fac ... dar cateodata , poate moartea este mai importanta decat viata , pentru cei care traiesc cosmarul suferintei si al durerilor fara limita ... Doare atat de tare pe cei care le supravietuiesc , dar ma gandesc ca poate pentru cei ce se duc este o eliberare ...
Sch a scris:mai...ea se blocheaza o perioada neinsemnata de timp....tu nu realizezi acest lucru...
blocare..e cam mult spus...mai degraba incetinire...din cauza multitudinilor de fluxuri de informatie...
si ti-am mai spus..asta creeaza sentimentul de deja-vu...
o informatie buna si una intarziata..sosesc aproape in acelasi timp...
deci cu cat ai mai multe deja-vu-uri, cu atat esti mai defect 
;)
e ceva normal sa ti se intample asa ceva....nu esti mai defect...creierul se supraincarca un "pic"...
Moartea? ceva misterios, nu sunt asa nerabdatoare sa aflu ce dar nici nu imi displace; insa e probabilitatea foarte mare ca dupa moarte sa gasesc un mare nimic asa ca ...am rabdare
Unde e partea frumoasa? faptul ca ne putem lasa imaginatia sa zburde. Mi-ar fi placut sa fii crescut intr'un alt mediu, o alta cultura,sa suporti mai usor moartea celor apropiati. Cum erau dacii pt care moartea nu era decat o cale de a merge la zeul lor suprem si era un prilej de bucurie
so...death is, when life turns into art
pai in toate culturile moartea e vazuta ca o trecere catre zeul suprem..........si crede-ma dacii erau la fel de inspaimantati ca si noi...de moarte...de ideea de disparitie....neimplinirea viselor, atasamentul fata de lucrurile materiale....
Sunt mentalitati diferite, e o diferenta intre un egiptean care isi radea sprincenele in semn de doliu cand ii murea pisica( o pierdere uriasa) si un dac care se bucura cand ii murea o ruda !
Moartea la daci era un prilej de sarbaroare , de fapt ei se credeau nemuritori...era doar o moarte a trupului. Asa ca un dac suporta mult mai bine moartea unei persoane apropiate decat un egipteam spre exemplu, nu? Si noi vedem moartea ca pe un eveniment tragic.... o vedem asa pt ca asa am fost crescuti.
Nu in toate culturile moartea e vazuta ca o trecere la zeul suprem.
ai dreptate....insa nu in totalitate...
eu nu cred ca daca iti moare o ruda apropiata sari intr-un picior de bucurie ...ci folosesti ca o consolare sufleteasca trecerea catre zeitate...
totusi rani raman....
in fiecare an trecem nepasatori peste data mortii noastre :flowers:
Editat Lun 2 iul 2007 02:07
Chucky79 a scris:in fiecare an trecem nepasatori peste data mortii noastre :flowers:
asta chiar a fost profunda...