Ce parere aveti despre psihologi?

Deja nu mai inteleg despre ce se vorbeste aici.

Şu a scris:

Deja nu mai inteleg despre ce se vorbeste aici.

Intreaba-l pe Pippo, iti va spune ca esti pe drumul iluminarii.

Şu a scris:

Deja nu mai inteleg despre ce se vorbeste aici.

Ieri, 10:01 PM

Mesaj #476

Ieri, 10:00 PM

Mesaj #477

Mesajul ei -477- a venit cu un minut inaintea -476- .. doua postari consecutive apar la un minut scazut diferenta .. Si Asta-i parerea mea despre psihologi ..

PS:psihologii sunt obsedati sexual, pentru ei nu exista fiinte normale care sa nu doreasca sex sau relatii intime cu alte fiinte. (for a fact)

De asemenea unii se bazeaza mult pe grile, prin care judeca pe altii, fara a fi in stare sa inteleaga alte puncte de vedere in mod realist.

Prin liceu era un test odata, domnisoara consiliera l-a recomandat, si din toata clasa doar eu am obtinut un punctaj destul de ingrijorator incat sa ma cheme in cabinetul ei vreo jumatate de ora, sa ma interogheze verzi si albastre. Ceilalti probabil au copiat sa para mai sanatosi.

Silverdane a scris:

Silverdane, faptul ca tu nu vrei sex acum nu inseamna neaparat ca nu ai vrea deloc.

E posibil sa fie mai multe explicatii:

1.Ti.-ai atenuat instinctul sexual prin meditatie, autodisciplina si refuz, pana cand hormonii ti.au ajuns la minim si nu mai simti nimic. E o explicatie pur fiziologica.

2. De fapt tu vrei foarte tare sex, de aceea esti interesat de topicurile de la sectiunea "dragoste" si pomenesti mult despre sex, dar din cauza ca Supraeul tau nu poate accepta sexul cu niciun chip ai transformat sexul intr-un dusman de distrus.

Poti sa refuzi constient sexul din mai multe motive: teama de intimitate, nesiguranta in fata sexului opus (si nu ma refer la masculinitate, ci la faptul ca multe femei sunt capricioase, de neinteles, au alte valori si te judeca aspru daca nu esti cool pt ele, si s-ar putea ca tu sa le pari un ciudat pe care sa-l tina pe tusa).

S.-ar putea ca de aceea tu sa fi ridicat stacheta la un nivel atat de inalt incat sa fii sigur ca nicio fata nu va reusi niciodata sa o ajunga. S-ar putea sa fii un misogin ca Schopenhauer sau Cioran, dezamagit pe buna dreptate de majoritatea fetelor de azi, care cauta doar sex la intamplare, fara implicare emotionala de durata, sunt facile, superficiale, comerciale, etc. Nu toate sunt asa, sunt si fete bune, dar din dezgust pentru majoritate ai generalizat si ai ridicat nivelul pretentiilor foarte mult. Poate si ca o forma de a testa fetele: numai o superfemeie va reusi sa treaca de barierele tale, ceea ce asigura faptul ca te va merita.

Conteaza si relatia pe care ai avut-o cu mama ta, daca ai avut o relatie tensionata poti deversa asta din pacate pe toate femeile.

Dar s-ar putea ca toate astea sa fie un mecanism de aparare fata de o forta stihiica atat de distrugatoare-creatoare incat te sperie si vrei sa o tii departe.

In psihologie se numeste "formare de reactie".

Astfel apar cazuri de oameni care refuza constient pornografia, dar inconstientul le cere, asa ca ei aleg singura cale care poate sa le impace pe toate: lupta contra pornografiei (vezi dar ca tot axati pe ea sunt, chiar daca sunt contra).

Asta se face pt a evita anxietatea care apare in urma esecului de a gestiona o problema complexa si care te depaseste, cum e sexul in tinerete, mai ales daca ai avut parinti care nu au stiut.-vrut sa te initieze, sa-ti explice, sa te faca sa fii sigur in acest domeniu.

A fi initiat in sex (sau in iubire-romantism ce implica si sex) e o arta la fel de complexa si subtila ca si artele martiale, dar unde artele martiale nu sunt de niciun folos.

Eu nu zic ca e neaparat adevarat ce spun mai sus, dar poate fi o tema de meditatie.

Kosmotro a scris:

Nu toate sunt asa, sunt si fete bune, dar din dezgust pentru majoritate ai generalizat si ai ridicat nivelul pretentiilor foarte mult. Poate si ca o forma de a testa fetele: numai o superfemeie va reusi sa treaca de barierele tale, ceea ce asigura faptul ca te va merita.

Superfemeile n-au ceva mai bun de facut decat sa sparga bariere imaginare?

Ideea de "superfemeie" depreciaza majoritatea femeilor ca fiind "imperfecte" si "nedemne". Ceea ce este o conceptie misogina, de fapt. Nu cred in superfemei pentru ca nu cred in mitul inferioritatii femeilor.

De ce as "testa" eu fetele? Ce fel de a pune problema, de parca vorbesti despre niste obiecte casnice.

Ma consider o fiinta mediocra in toate capitolele. Ce este asa de "meritabil" la mine?

Barierele mele fiind care?

Sunt si fete bune, n-am spus ca nu sunt. Dar ce tangenta au ele cu mine, in afara de una idealista din partea ta, si nu din partea mea? Nu ma asociez mental cu acele fete, tu o faci din motive inca necunoscute, insa .. de ce?

Kosmotro a scris:

Silverdane, faptul ca tu nu vrei sex acum nu inseamna neaparat ca nu ai vrea deloc.

De fapt doar asta inseamna. O persoana asexuala nu a invatat din instincte sau de la mediu de ce sa vrea sex, astfel nu o face. Cum n-a aparut Don Juan, Romeo+Julieta, Bebe psihologul, sa-mi predice tantrologia, nu posed talente in domeniu. Iar la instincte eu posed instinctele agresive de prada, desi mi-e rusine mare de ele, precum si instincte materialiste, de evolutie neinfranata. Deci setea de putere la cel mai disperat si nemilos nivel cu putinta. Abia reusesc sa-mi pastrez acea latura in echilibru, dar ea nu permite existenta unor trasaturi mai "moi" de genul dragoste sau pasiune.

Intr-un domeniu unde nu am cunostinte sau experienta, nu ma apropii pentru ca se opune instinctelor martiale. Cele care ar spune "decat sa faci ceva prost, mai bine nu-ti pierde timpul" sau "nu da disciplina din minte pe chiloteii de pe gard" sau "sexul este modul de a-ti vinde trupul unei societati muribunde" sau cele de bun simt. Cum sunt "nu sari pe fete carora nici nu le cunosti familia de mult timp", sau "nu sari pe fete de parca ar fii saltele", pentru ca este lipsa de respect - daca ai acest simt bineinteles ..

Si ai uitat purul adevar, si anume ca nu toti care "merita" gasesc si partenerul perfect. De ce sa-mi irosesc gandul sperand la cineva ideal, cand pot sa gandesc constructiv pentru a trai mai bine in prezent? Sa accept ceea ce pot schimba, si sa ma multumesc cu mine insumi. Nu stiu daca dai doi bani pe numerologie, dar la mine toate numerele se aduna la "1". Deci nu ma vei vedea prin curand pupilicind sau iubarind, pentru ca nu am taria spirituala necesara.

Inteleg ca in mod idealist tu crezi ca "the best deserves the best". Dar eu nici nu ma consider "the best", de fapt daca ai stii cata rautate port in mine te-ai calugari .. si nici nu cred ca "merit" ceva. Multe fiinte care chiar merita, nu au norocul sa se bucure, cu ce drept arogant mi-as asuma eu o fericire dupa care altii plang si sufera in aceeasi lume?

O victorie obtinuta prin sacrificarea aliatilor, sau nepasarea fata de ei, este simpla tradare. Crezi ca daca as iubi, as mai avea taria sa pastrez disciplina martiala sau alte idealuri? Stiu sigur ca nu o am, de aceea si ma feresc de fericire, pentru ca imi constientizez slabiciunile. Si am foarte foarte multe. Tu poate nu intelegi pentru ca ai incercat sa le elimini in favoarea fortei, dar eu am incercat sa-mi dezvolt atat slabiciunile cat si calitatile. Unde sa mai am vitalitate sa mai pot si iubi vreodata?

In plus eu am un fel de conditie similara cu "add", nu stiu daca o cunosti. Din cauza excesului de energie, vitalitate, ganduri si emotii, nu am rabdarea sa fac sex, pentru ca o simt ca pe ceva strain, ce mi-ar seca energia (care imi place enorm de mult sa ramana in continuare alaturi de mine), si ar permite accesul altora care au energii diferite. Astfel sensibilizarea mea ar percepe energiile straine ca un junghi mental, desi ele in realitate sunt cu totul altceva.

Oricat de greu ti s-ar parea, nu sunt genul de persoana sa ma gandesc la dragoste si pe patul de moarte. Sufeream eu de romantism in copilarie, dar asta din obisnuita in alta viata. Romantismul e dragut ca aspect al social, pentru cei care se bucura de acele sentimente. Eu mi-am pierdut mare parte din talentele mele sociale totusi, deci nu mai pot aprecia romantismul cum o faci tu, care ai avut mai multe partenere deja, pe cand eu nici macar o prietenie nu am legat, si aceea era de fatada pentru a-mi corupe potentialul. Deci eu nici o singura prietenie nu am putut reusi in viata asta, si tu crezi ca stau sa caut dragoste adevarata? Vaaaai .. tu imi supraestimezi potentialul si imi subestimezi neputinta vad.

"Superfemeile n-au ceva mai bun de facut decat sa sparga bariere imaginare?"

Doar de aia sunt superfemei, o sa vezi ce le place.

"Ideea de "superfemeie" depreciaza majoritatea femeilor ca fiind "imperfecte" si "nedemne". Ceea ce este o conceptie misogina, de fapt. Nu cred in superfemei pentru ca nu cred in mitul inferioritatii femeilor."

Daca vad in jur plin de pitipoance de mall, sunt misogin? Doar constat. Femeile nu sunt inferioare, sunt diferite.

"Barierele mele fiind care?"

Nu tu ai bariere, ci tu ridici (poate) bariere in fata femeilor.

"De ce as "testa" eu fetele? Ce fel de a pune problema, de parca vorbesti despre niste obiecte casnice."

Poti testa si oameni, si inca mult mai puternic decat niste obiecte.

"Ma consider o fiinta mediocra in toate capitolele. Ce este asa de "meritabil" la mine?"

Imi place modestia ta, dar esti atipic. Iar modestia ta poate sa fie un revers al constientei valorii, din cauza ca autodisciplina de samurai iti impune sa fii modest.

"O persoana asexuala nu a invatat din instincte sau de la mediu de ce sa vrea sex, astfel nu o face."

Copii vad in jur, simt feromonii, aud de la altii... Nu e nevoie de guru, doar vezi, simti si te formezi fara sa vrei in mediu. Nu ai crescut intr-un mediu asexuat. Si nu te-ai nascut fara hormoni. Si intr-un mediu asexuat tu ai avea hormoni, fie de infrant, fie de pus pe un fagas.

"Iar la instincte eu posed instinctele agresive de prada, desi mi-e rusine mare de ele, precum si instincte materialiste, de evolutie neinfranata. Deci setea de putere la cel mai disperat si nemilos nivel cu putinta. Abia reusesc sa-mi pastrez acea latura in echilibru, dar ea nu permite existenta unor trasaturi mai "moi" de genul dragoste sau pasiune."

Agresivitatea si sexul sunt motoarele vietii. Mai intricate decat am putea crede.

Iar cand ai o relatie de iubire cu un partener de nivelul tau, care merita, asta nu inseamna ca esti moale, ci inseamna ca un puternic isi imbogateste puterea si reciproc cu alt puternic.

Iar dragostea nu e slaba, ci e chiar foarte puternica.

"Cum sunt "nu sari pe fete carora nici nu le cunosti familia de mult timp", sau "nu sari pe fete de parca ar fii saltele", pentru ca este lipsa de respect - daca ai acest simt bineinteles .."

Foarte frumos zis. De acord. Eu zic sa iti mentii in continuare standardele ridicate, dar sa nu inchizi usa posibilitatii ca intr-o zi sa dai de cineva care sa merite.

"De ce sa-mi irosesc gandul sperand la cineva ideal, cand pot sa gandesc constructiv pentru a trai mai bine in prezent?"

Corect. Nu-ti irosi timpul sperand, dar nici nu inchide usa ideii.

"Multe fiinte care chiar merita, nu au norocul sa se bucure, cu ce drept arogant mi-as asuma eu o fericire dupa care altii plang si sufera in aceeasi lume?"

Foarte altruist, dar daca experimentezi si cresti prin iubire (sau orice cale) asta nu inseamna ca nu ai dreptul la asta. Nu poti ramane la un nivel jos, doar pt ca altii nu au sansa. Ce spui tu aduce a Buddha Avalokiteshvara. Foarte frumos in povesti, dar in practica nu sunt de acord. Fiecare creste si experimenteaza in felul sau, iar daca acel paralizat nu are sansa la iubire, experimenteaza viata in felul lui, si nu se opreste din asta doar pt ca tu nu ai sansa la ceva la care are el sansa.

"O victorie obtinuta prin sacrificarea aliatilor, sau nepasarea fata de ei, este simpla tradare. Crezi ca daca as iubi, as mai avea taria sa pastrez disciplina martiala sau alte idealuri?"

Da. Nu vad de ce opui disciplina si iubirea.

"In plus eu am un fel de conditie similara cu "add", nu stiu daca o cunosti. Din cauza excesului de energie, vitalitate, ganduri si emotii, nu am rabdarea sa fac sex, pentru ca o simt ca pe ceva strain, ce mi-ar seca energia (care imi place enorm de mult sa ramana in continuare alaturi de mine), si ar permite accesul altora care au energii diferite. Astfel sensibilizarea mea ar percepe energiile straine ca un junghi mental, desi ele in realitate sunt cu totul altceva."

Aici nu ma bag, se prea poate ca sa simti corect - pentru stadiul la care esti. Daca vei intalni pe cineva de nivelul tau, vei trece la alt stadiu si vei gandi altfel- si tot corect.

Kosmotro a scris:

1.Ti.-ai atenuat instinctul sexual prin meditatie, autodisciplina si refuz, pana cand hormonii ti.au ajuns la minim si nu mai simti nimic. E o explicatie pur fiziologica.

2. De fapt tu vrei foarte tare sex, de aceea esti interesat de topicurile de la sectiunea "dragoste" si pomenesti mult despre sex, dar din cauza ca Supraeul tau nu poate accepta sexul cu niciun chip ai transformat sexul intr-un dusman de distrus.

Ce instinct e acela? Eu ma bazez pe simtul respectului, echilibrului, disciplinei, empatiei, si modestiei pe langa multe altele. Instinctul sexual? Acela vine din subconstientul colectiv, radiaza de la cei care fac sex catre alti membri ai societatii. Cum eu dorm mai mult ziua, si niciodata noaptea, ritmul de telepatie generala s-a dejucat in cazul meu si nu mai "invat" de la instinctele altora asa cum e normal. Deci pe simturile interne, nu pe himerele exterioare.

Dragostea este ceva interesant, din aspectul emotional. Daca te supara atat de mult asta, nu mai scriu deloc pe aceasta sectiune.

Ca sa-ti raspund la intrebare, la 10 ani am avut nasul spart cu operatie esuata de reparare a cailor respiratorii, iar un an mai tarziu de la un accident m-am lovit la tampla destul de puternic sa simt o presiune enorma intr-una din emisfere, alaturi de dilatarea x1,5 a pupilei respective, si senzatii de cosmar si moarte impreuna cu ipohondria mea si teama de atac cerebral, care au durat luni de zile, de parca aveam cuie infipte in cap .. crede-ma nu ii mai arde nimanui de erotisme, cand abia reuseste sa respire sau sa se tina pe picioare, evitand si miscarile bruste pentru a nu deschide hemoragii inter-craniane. Sau alte temeri si frici rezultate din simptomele acelea.

E cam lung postul, nu am stiut unde sa pun punctele. Dar ideea este ca la sanatate cerebrala stau foarte rau, la cea fizica stau exceptional in mod straniu, corpul are rezistenta si viteze impresionante fata de parametri normal masurabili. Probabil din cauza energiei abundente psihice. Sau nu stiu, doctorilor nu le-a pasat sa verifice absolut nimic .. evident. Si daca ar face-o oricum nu au ei ce sa vindece, pentru ca operatiile le fac doar sa strice mai mult, din cate observam eu. Sau sa castige spagi si vizite continuate pentru mai multe spagi.

Tu daca nu suferi de ipohondrie extrema sau hemoragii/lovituri puternice in zona capului in perioada cresterii, probabil habar n-ai ce tortura este? Sa nu poti dormi noaptea ani de zile crezand ca presiunea de a sta in pozita culcata iti explodeaza toate arterele majore din creier, si intra in coma? Nici de somn nu-ti mai pasa, dar de tantrisme sau "viata in doi" sau parteneri.

"Dragostea este ceva interesant, din aspectul emotional. Daca te supara atat de mult asta, nu mai scriu deloc pe aceasta sectiune."

Nu ma deranjeaza, chiar te rog sa scrii. Scrii interesant. O vad ca pe o curiozitate a ta de a explora un domeniu care te intereseaza. Si tot asta e si o relatie de dragoste in realitate: implicare emotionala, intimitate, caderea barierelor, sa te simti in siguranta si cu altcineva, schimb de idei, emotii, si multe altele. O explorare.

"Nici de somn nu-ti mai pasa, dar de tantrisme sau "viata in doi" sau parteneri."

Nu stiu de ce exagerezi. Vorbesti de tantrisme (cand eu nu am zis de asta), sau de parteneri -sarit din floare in floare (nici de asta nu am zis). Eu am zis de un partener, unul de nivelul tau, si care sa iti poata oferi intimitate si implicare emotionala la maxim.

Nu stiu cum e sa fii in starea ta medicala. Mai ai si acum aceste simptome? Ai luat un tratament? Sau astepti sa se regleze corpul de la sine? Ai o problema cu doctorii? (Imi aduc aminte ca Musashi dispretuia doctorii si cauta sa se vindece prin autodisciplina, ceea ce merge in unele cazuri, dar nu in cele mai serioase). Ai facut un RMN? Ai fost la un neurolog de curand? Parerea mea este ca nu ar trebui sa lasi lucrurile asa.

Si chiar daca nu am fost in starea ta medicala, am fost in alte stari medicale, am avut boli serioase si stiu cum e sa fii dereglat.

"ipohondria mea si teama de atac cerebral"

Kosmotro a scris:

Da. Nu vad de ce opui disciplina si iubirea.

Pentru ca iubirea este un sentiment nobil, merita renuntate la orice disciplina sau societate sau moralisme sau aforisme, pentru devotiunea fata de acea persoana.

Disciplina nu e sentiment, este doar o mica bariera folosita pentru a ajuta o fiinta sa creasca, mental, emotional, instinctiv sau social. Are aceeasi valoare absoluta cu armura de lupta, o folosesti doar cand te lupti sau antrenezi, altfel te misti incet sau greoi, si ajungi sa traiesti fara viziune.

Deci iubirea si disciplina se opun ca furtuna si frunzele.

Kosmotro a scris:

Nu ma deranjeaza, chiar te rog sa scrii. Scrii interesant. O vad ca pe o curiozitate a ta de a explora un domeniu care te intereseaza. Si tot asta e si o relatie de dragoste in realitate: implicare emotionala, intimitate, caderea barierelor, sa te simti in siguranta si cu altcineva, schimb de idei, emotii, si multe altele. O explorare.

Da sau uneori curiozitatile sunt doar discutate, fara a se ajunge niciodata la ideea in sine, sau manifestarea ei. Iubirea ca un principiu poate avea si folosinte martiale sau sociale, nu neaparat personale. Deci si fara a o trai, pot filozofa destul incat sa inteleg mai bine unele coduri morale sau discipline.

De aceea este o curiozitate, nu o speranta.

Trebuie disciplina si in iubire, si trebuie iubire si in disciplina.

De dragul disciplinei nu renunta la alte compartimente ale psihicului, pt ca te limitezi singur.

Nu renunta la experientele pe care ti le ofera viata.

Nu fi rigid, ci fii creativ. Joaca-te cu conceptele, emotiile si ideile. Ca si maestrii zen care rad si danseaza.

Pana si Musashi cel obsedat de autodisciplina a invatat la maturitate sa aprecieze pictura, arta ceaiului, arta de a face boluri de ceai din lut, poezia, iubirea, etc. (de asta insist sa citesti cartea, ca te-ar lumina in multe privinte asupra ta)

Rigiditatea lui in ce priveste autodisciplina a fost doar in tinerete.

Cred ca si tu esti tanar, si in cautare de sine. Esti impetuos, si ai o forta care te copleseste si nu stii cum sa o strunesti, ca un cal naravas.

Toate la timpul lor. Dar nu intinde arcul prea tare ca se rupe. Nici prea moale, ca nu mai tragi nimic.

Doar incordat la perfectie.

Deci: nici rigid, nici lax, ci creativ, deschis la posibilitati.

Kosmotro a scris:

Nu stiu de ce exagerezi. Vorbesti de tantrisme (cand eu nu am zis de asta), sau de parteneri -sarit din floare in floare (nici de asta nu am zis). Eu am zis de un partener, unul de nivelul tau, si care sa iti poata oferi intimitate si implicare emotionala la maxim.

Nu stiu de ce, dar ideea ca "accept" intimitate si implicare emotionala ma face sa ma simt de parca ma uit la un butoi mare cu vin, si trebuie sa-l beau pe tot dintr-o singura avantare. Sau ca si cum as vedea un pietroi greu la vale, si eu sa incerc sa-l ridic pe varful muntilor.

Ce inseamna sa vrei sa-ti ofere cineva intimitate si implicare emotionala? Intimitate am oricum in lipsa prietenilor totala sau a unei vieti sociale. Deci intimitate mai buna decat singuratatea perfecta nu cred ca exista. Pana si la cimitir ai sute de morti in toate partile si nu esti chiar asa de singur.

Implicare emotionala, deh .. tu nu stii ce inseamna blestem. Unele blesteme iti pot transforma orice sentiment in tortura, pana dispare orice puritate in senzatii sau libertate emotionala. Poate nu l-ai provocat pe Satanas cum am facut-o eu, incearca sa vezi ce mai fugi dupa iubire in toate partile, cand abia mai esti in stare sa gandesti limpede.

Totusi la modul cel mai serios, intimitatea si implicarea emotionala sunt ceea ce au copii nevoie de, nu fiinte adulte care zica-se au atins maturitate sau experienta de viata. Eu si de varsta mult mai tanara, si am invatat ca acele aspecte nu sunt intotdeauna prezente in viata. Deci desi copil, pot renunta usor la ceva ce tu nu vei putea niciodata. Cine sufera de slabiciunea adevarata, eu sau tu? Si cine sufera de dependenta emotionala dintre noi doi?

Eu pot accepta ca lumea nu se "adapteaza" miraculos la idealurile mele. Nici macar cele mai umile nu sunt prezente, cum ar putea fi cele mai "inalte" din perspectiva ta a vreunei "perechi ideale"? Eu initial nu am vrut sa-ti spun asta, pentru a nu-ti jigni sentimentele. Dar crede-ma ideea ca voi avea partener mi se pare ceva injositor sau ingrozitor, probabil pentru latura mea negativa, care de fapt este cam 95% din mintea constienta. Accept aceasta idee in viziunea altora, pentru ca incerc sa le respect fericirea, si faptul ca relatiile lor sunt mult mai independente decat ce batjocura de relatie as putea incerca eu sa mimez in viitor.

Kosmotro a scris:

Trebuie disciplina si in iubire, si trebuie iubire si in disciplina.

De ce "trebuie"?

Kosmotro a scris:

Nu fi rigid, ci fii creativ. Joaca-te cu conceptele, emotiile si ideile. Ca si maestrii zen care rad si danseaza.

Exista destui maestrii zen, si oameni care rad si danseaza. La ce sa vin eu sa le incurc horia veseliei?

Kosmotro a scris:

Pana si Musashi cel obsedat de autodisciplina a invatat la maturitate sa aprecieze pictura, arta ceaiului, arta de a face boluri de ceai din lut, poezia, iubirea.

In cazul meu apucaturile de lupta faceau parte din instinctele copilaresti, impreuna cu pictura, limbile straine, poezia si iubirea. Deci le simteam pe toate in copilarie, in mod armonios si estetic. Doar ca s-a mai schimbat putin valoarea fiecareia.

Kosmotro a scris:

Eu am zis de un partener, unul de nivelul tau, si care sa iti poata oferi intimitate si implicare emotionala la maxim.

Partener la nivelul meu? Fiecare persoana e unica. Ce inseamna "partener"? Nu stiu nici definitia, nici sensul metaforic pe care il uzitezi.

Asa pot sa-ti insir si eu zeci de titluri si relatiile dintre ele, sa te las fara raspuns. Daca nu explici clar un concept, nu am cum sa inteleg. Ti-am spus ca nici prietenie nu am avut, deci nu am cunostinte despre alte relatii mai complexe din viata sociala.