Aaaoleu, Rodica, faci misto? Nu am citit postarile de pe pagina din urma (Inca), asa ca...nu prea cunosc care este motivul acestei afirmatii. Oamenii care merita, Oamenii adevarati...trebuie respectati, strict parerea mia umila, nu conteaza varsta. Acuma, na, nu tre' sa simti si tu ce cred eu. Da' daca "caterincesti" (nu catering, ca stiu ca esti gospodina), ti-a iesit super. :))
Insa...insa! Daca e ceva adevar pe acolo (da' nij nu cre' e, no), adica daca aceasta este opinia ta solida, iti zic siMcer: nu pot sa fiu de acord. E sinistru, mai sinistru decat moaca mea cand fac "grass face" sau death stare, stii ? (La caterinca zic, atunci cand fac mutra aia.)
Ca sa ma exprim si eu: imi plac in mare parte batranii, unii (unii!) sunt foarte intelepti...de ce zic unii? Pen' ca la batranete se eZista colea: ori te inteleptesti ori o dai in mintea...pre-adolescentilor, IMHO. Eeeeh, si CE? Nu mai pot eu de altii, siMcer. Ambele variante sunt plauzibile, nu? Si nu ai ce uri in asta.
Siiii... personal, consider caaa... acest cuv. "batranete" este disrespectful in mare parte. Da...Pai na...nu varsta defineste intelepciunea. Richtig. Iar eu ma inteleg cu batranii si de cand eram kiddo imi placea compania "dumnialor", este fascinanta, la cate au de zis, cred. Ca anumiti uamini au neshte blocaje este alta mancare de P.E.S.T.E. (Pimp, codosh, just kiddin'). Cre' ca trebe intelesi si important este sa ne punem putintel in pielea lor (de Impielitati :)) ). Cre' ca faza cu toleranta chiar trebuie promovata, o fi sunand utopic...da, stiu. Si...da, tocmai eu vorbesc despre toleranta. Am fost o nazi tampita, ipocrita iar acum mi se rupe, mi se-nduaie, nimini nu mai vrea bataie. Din nou, "rogu-te" (copyright stupid_me), nu te supy.
Dar, no, zic asa: te rog nu te supara pe mine. Nu am facut decat sa ma exprim.
Meh, si CE? Cum?! Da' cum dara, e normal sa iti doresti sa traiesti, cat mai mult chiar, este si o piesa de la trupa The Ramones, prea tari punkistii astia-se numeste "I wanna live". Anormal este sa vrei sa mori. Viata este un dar (stiiuu ca e cliseu, dar...ce naiba, e adevarat) si tre' pretuita, in tuate etapele ei. Nici nu conteshte varsta. Ca sa fac o paralela, e ca si cum, nu stiu, as zice: "Nu te iubesc pentru ca esti mama mea/tatal meu. Te iubesc pen' ca imi esti preten".
Si, ce sa mai zic, cred ca tocmai socul mortii clinice ma facu sa gandesc asa. Eu sunt recunoscatoare. M-am vindecat. Toti putem a ne vindeca, la un moment dat. Si nu este nevoie de moarte clinica pentru asta, e un soi de"gut feeling" , pare-mi-se. Da' am cam divagat. Da, pai ce sa fac, sunt cam nevorbita.
Nu aruncati cu diamante, bai uamini buni, ca ne spargem capetele reciproc hihi.
