Ce inseamna sa iubesti si de ce avem nevoie sa fim iubiti?

Daca nu s-ar insista asa mult pe subiect, lucrurile ar fi extraordinar de simple.

Aceste cuvinte ale lui Octavian Paler sunt un exemplu graitor:

Am

Microcosmos8 a scris:

Ce inseamna sa iubesti si de ce avem nevoie sa fim iubiti?

Am o mare dilema.

Oare sunt oameni care nativ pot trai iubirea in parametri ce indreptatesc termenii, sau, numai cei care prin modalitati care imi scapa, ajung la a tri iubirea si nu concepte ale ei, nu la a gandi ca iubesc?

Iubirea sexuala, indragosteala, e importanta dar nu despre ea vorbesc.

Iubirea despre care scriu, este ceva de negandit, e un sentiment (nici nu ar trebui poate numita sentiment deoarece se face imediat confuzie cu niste clisee cu care suntem obisnuiti)care nu e legat de o persoana, de ceva, orice, e o emanatie fiintiala datorate dobandirii unei alte asezarii a starii "sufletesti".

Asa ceva nu poti obtine muncind sau printr/un gest de bunavointa fata de tine, ori voluntar in vre/un fel, te pocneste prin surse ce nu mi/au parut niciodata tocmai ortodoxe.

Am trait "sentimentul" iubirii neconditionate fata de totalitate, o perioada oarecare, nu se compara cu nimic din ce am trait zeci de ani pana atunci, cu absolut nimic.

Iubirea pe care o descrii tu, este cea perfecta, imaculata, necombinata cu nimic altceva. Ea poate fi traita, desigur, de un om perfect. Aici avem insa o mica problema...

i0an a scris:

Am o mare dilema.

Oare sunt oameni care nativ pot trai iubirea in parametri ce indreptatesc termenii, sau, numai cei care prin modalitati care imi scapa, ajung la a tri iubirea si nu concepte ale ei, nu la a gandi ca iubesc?

Iubirea sexuala, indragosteala, e importanta dar nu despre ea vorbesc.

Iubirea despre care scriu, este ceva de negandit, e un sentiment (nici nu ar trebui poate numita sentiment deoarece se face imediat confuzie cu niste clisee cu care suntem obisnuiti)care nu e legat de o persoana, de ceva, orice, e o emanatie fiintiala datorate dobandirii unei alte asezarii a starii "sufletesti".

Asa ceva nu poti obtine muncind sau printr/un gest de bunavointa fata de tine, ori voluntar in vre/un fel, te pocneste prin surse ce nu mi/au parut niciodata tocmai ortodoxe.

Am trait "sentimentul" iubirii neconditionate fata de totalitate, o perioada oarecare, nu se compara cu nimic din ce am trait zeci de ani pana atunci, cu absolut nimic.

Tu si Buddha. Asta insa cre ca e topic pentru muritori de rand cu iubiri mai putin izoterice, printre care si alea carnale.

i0an a scris:

Da. Cand te sustragi pozitiei de-a apăra, ba chiar si de a sustine, ceva, orice, oricat de mărunt sau de măret, atunci nu se vor mai găsi chestiuni pentru care să fii detestat. Asta va trezi in multi, o mirare. Dacă va fi cineva atunci să te iubească, o va face tot conditionat, anume de spiritualizarea ta (iti imprumut cuvantul), dar cel putin nu va fi pentru cine stie ce virtute.

i0an a scris:

Am trait "sentimentul" iubirii neconditionate fata de totalitate, o perioada oarecare, nu se compara cu nimic din ce am trait zeci de ani pana atunci, cu absolut nimic.

inca unu care a descoperit hasj'u

Nu exista dragoste neconditionata.Dragostea este conditionata de insusi nevoia de-a iubi.

Eu cred ca exista. Fara nevoia de iubire.

Athmy a scris:

Eu cred ca exista. Fara nevoia de iubire.

Profund.

Daca vezi in cineva realitatea atotcuprinzatoare care transcende totul si gandesti, simti si actionezi in armonie cu totul, iubirea e neconditionata. Asadar, iubirea neconditionata e posibila. Doar conditiile enuntate mai sus sunt imposibile.