Dulcica a scris:Poti plati reusind sa-l iubesti asa cum e, sa-l respecti, sa-i poti multumi ca e "vinovat" pentru nasterea ta.. etc, dulcegarii de-astea.
Impacare cu tine insuti si cu ceilalti.. nu e dracul atat de negru.
Uf...daca am ajuns va zic, probabil tie ti-am mai povestit Dulci.
F multi ani l-am urat, nu am inteles de ce mama nu-l paraseste, de ce nu pot vedea dragoste in parintiilor, de ce nu credeam in dragoste si afectiune....foarte multe de ce-uri.
L-am iertat in urma cu cativa ani, l-am acceptat pt ca mi-a dat viata...doar atat...nu il pot iubi (nu aruncati cu pietre in mine), avem grija de el...dar nu ii pot oferi afectiune. Nu a inteles niciodata ca isi v-a pierde persoanele dragi dc continua in acest mod.
E complicata viata si nu o sa o intelegem niciodata. Cel mai bine e sa ne bucuram de lucrurile marunte si sa incercam sa uitam
flori de camp a scris:un sacrificiu din partea ta, pe care ti-l asumi.
oricum nu am inteles f bine...sacrificiul nostru consta in faptul ca trebuie sa spal, sa strang...dupa el...si nu e deloc placut
