Cum a rămas Marte fără oceane și atmosferă?!

Cea mai importanta intrebare care priveste Marte, dar si alte planete este urmatoarea: - Unde sunt atmosferele dense de nitrogen cum are astazi Titan?!

- De ce Titan are o atmosfera densa de nitrogen, iar Marte si Europa nu mai au deloc?!

Temperatura are rolul principal in aceasta cauza in sensul ca Titan este incalzit geo-mareic suficient pentru a avea o temperatura sub -210C adica sub pragul de lichefiere si inghet al nitrogenului, pe cand in zonele polare de pe Europa temperatura este de -220C, ceea ce inseamna ca nitrogenul s-a lichefiat scurgandu-se in fosele glaciare unde a ramas captiv sub gheata sub forma lichida combinata ori chiar solida.

Pe Marte cea mai joasa temperatura este de -153C, ceea ce inseamna ca nitrogenul trebuia sa ramana in atmosfera, insa Marte a cunoscut mai multe Ere Glaciare pe cand planeta avea o iarna extrema in emisfera sudica cu temperaturi probabil de peste -210C, conditii sub care nitrogenul atmosferic s-a lichefiat scurgandu-se in fosele glaciare ramanand captiv in depozite subterane. Astfel Marte a ramas fara atmosfera densa de nitrogen.

Puncte de lichefiere:

Nitric oxide

109.50 K (−163.65 °C)

Nitrous oxide

182.34 K (−90.81 °C)

Nitrogen

63.18 K (−209.97 °C)

Oxygen

54.3584 K (−218.7916 °C)

Nitrogen dioxide is a reddish-brown gas with a pungent, acrid odor above 21.2 °C (70.2 °F; 294.3 K) and becomes a yellowish-brown liquid below 21.2 °C (70.2 °F; 294.3 K). It forms an equilibrium with its dimer, dinitrogen tetroxide (N2O4), and converts almost entirely to N2O4 below −11.2 °C (11.8 °F; 261.9 K).

In urma descarcarilor electrice (fulgere) ori a vantului solar si a radiatiei solare in prezenta oxigenului si a ozonului, nitrogenul trece in oxizi de nitrogen tot mai complexi si cu punct de lichefiere tot mai aproape de temperaturile de pe Pamant, iar apoi in contact cu apa formeaza acid azotic si apoi nitriti si nitrati minerali solizi in sol.

Astfel printr-un proces lent atmosfera martiana a pierdut aproape tot nitrogenul si oxigenul prin acelasi proces de combinare fotochimica.

Iata doua posibilitati prin care Marte si celelalte planete au pierdut proprile atmosfere, de fapt mai degraba le-au convertit in nitrati fixati in sol.

Prin urmare Marte a avut o atmosfera densa de nitrogen si oxigen, posibil chiar mai densa decat cea a Terrei de astazi si desi planeta a cunoscut grele si lungi ere glaciare, zona ecuatoriala Valey Marinensis Marele Canion martian a oferit mereu un climat bland in jurul proprie sale mari.

In ceea ce priveste Venus situatia este la fel de curioasa, deoarece atmosfera venusiana contine cantitati uriase de dioxid de carbon la presiunea de cca. 100 atmosfere si nitrogen de 3 ori mai mult decat cel aflat in atmosfera Pamantului.

In mod sigur ambele gaze provin in atmosfera lui Venus de la impactul cu o cometa uriasa care a adus aici cantitati uriase de gheata carbonica amestecata cu gheata amoniacala!

Deci Venus s-a distrus nu in momentul pornirii efectului de sera ci in momentul contaminarii atmosferei prin impactul cu o mare cometa de gheata.

Cantitatea colosala de dioxid de carbon si chiar si nitrogen din atmosfera venusiana nu poate fi explicata altfel, deci nici vulcanic, si nici cumulativ, decat prin ipoteza unei comete de gheata gigantice.

Practic acum Venus are in atmosfera cantitati atat de mari de CO2 si N2, comparabile cu planetele exterioare, adica cu lunile lui Jupiter si Saturn, cu Pluto-Caron, samd.

Revenind la Marte, chiar si peisajul arhaic poate fi unul destul de recent conform ipotezei impactului lui Marte cu o planeta mica cu cateva milioane de ani in urma, ceea ce se sustine prin cinetica celor doua luni martiene Deimos si Phobos, care vor cadea pe Marte peste cateva zeci de milenii in viitor.

Aceste luni-satelit fac parte dintr-un corp ceresc de marimea Lunii noastre intreg ori fragmentat intr-un grup de asteroizi mari care a lovit planeta Marte relativ recent generand aspectul arhaic de la suprafata si spulberand in spatiu o mare parte a apei si atmosferei planetare.

Cu privire la campul scut- magnetic martian putem extrapola niste situatii deja cunoscute.

Initial astrofizicienii au pornit cu o perspectiva radicala despre planete, astfel le-a iesit ca Terra este o planeta extrem de norocoasa iar Luna satelitul sau natural uscat ca o nuca.

Noile probe stiintifice indica faptul ca Luna este plina cu gheata si alte elemente volatile, in plus are zone cu camp magnetic intens raspandite mai ales pe partea opusa numite regiuni dipol, si ca timp de 3 miliarde de ani Luna a avut un camp magnetic chiar mai puternic decat ceea ce are Terra astazi.

Apoi au descoperit ca si Mercur are un camp magnetic, dar acum este doar 1% din taria campului terestru, apoi ca Mercur contine cantitati mari de apa in regiunile polare...

Marte are de asemenea acei dipoli magnetici prezenti pe Luna, ceea ce inseamna ca si Marte a avut un camp magnetic intens pana de curand si Venus la fel.

Scutul magnetic planetar nu are legatura cu rotatia planetei ci probabil cu caldura si vascozitatea interna, si dinamica interna a curentilor convectivi din mantaua planetara.

Venus nu are astazi camp magnetic deloc si aceasta probabil din cauza dereglarii dinamicii interne datorate tot unui eveniment de impact cu o cometa uriasa ori cu nucleul acelei comete.

https://phys.org/news/2017-12-doesnt-venus-magnetosphere.html

For some time, astronomers have struggled to answer why Earth has a magnetic field (which allows it to retain a thick atmosphere) and Venus do not. According to a new study conducted by an international team of scientists, it may have something to do with a massive impact that occurred in the past. Since Venus appears to have never suffered such an impact, its never developed the dynamo needed to generate a magnetic field.

Reantorcandu-ne la Marte si la aspectul sau arhaic ne intrebam de unde atata praf si nisip?!

Explicatia este destul de simpla daca ne gandim la eroziunea datorata apei dar si cea cauzata de dinamica gheturilor carbonice de la suprafata in perioadele erelor glaciare martiene.

Cu privire la viata extraterestra va fi aproape imposibil sa decelam intre extraterestru si terestru si intre terestru si extraterestru din cauza ca dintotdeauna a existat un schimb constant de spori, oua, larve, samd intre planete prin meteori desprinsi din planetele mama in urma impactului cu asteroizii, fie impinsi mai departe din statii intermediare cum este Luna, Phobos, Deimos, Ceres, samd.

Practic putem considera ca cel putin in sistemul solar nu a existat niciun mediu planetar pus si complet izolat pentru a dezvolta un tipar de viata originala complet indigena.

Daca ne gandim la trecerea periodica a altor sisteme stelare prin proximitatea altora asa cum este si cazul soarelui, plus novele si supernovele, ne putem gandi ca universul a fost infestat de viata dintotdeauna.

Practic un un graunte de nisip ori o roca, are aceeasi dinamica precum au si sondele cosmice, adică plutesc ani si decenii pe orbite spiralate excentrice, iar la apropierea de corpuri cu gravitatie mare sunt azvarlite departe in haurile spatiului.

Stelele care traverseaza sistemul nostru solar pot antrena aceste debituri spatiale spre orbitele si planetele lor.

Inclusiv norii galactici pot impinge aceste roci purtatoare de viata spre alte sisteme planetare, voiaj ce dureaza chiar milioane de ani.

In miliarde de ani sute ori chiar mii de planete pot face acest schimb cu sporii vietii!

Valul hiper-accelerat de praf, roci si gaze generat de nove si supernove au capacitatea de a smulge mult material la traversarea altui sistem planetar, pe care il pot antrena spre alte sisteme planetare straine.

Marte are un camp magnetic crustal de 30 de ori mai puternic decat scutul magnetic al Pamantului.

Mai exact Marte are mai multe regiuni, sa zicem un continent acoperit cu scut magnetic puternic dar fractionat pe zone numite dipoli, ceea ce inseamna ca viitoarele orase-colonii situate aici ar fi protejate de radiatia cosmica nociva.

https://www.earth.com/news/mars-has-a-water-reservoir-two-miles-deep-enough-to-fill-earths-red-sea/

Intr-o singura fosa dintr-o regiune australa a lui Marte s-a descoperit atat de multa apa incat s-ar putea umple Marea Rosie.