Spiritism

Structura individului ,    conform doctrinei spiritiste   este   urmatoarea:

-trupul,    haina    materiala   a  omului

sufletul

-spiritul    

-perispiritul

Sufletul   devine   spirit  dupa   moartea individului     si       migreaza   in    lumea   spiritelor.Spiritele   au   o    compozitie vaporoasa,eterica  si     sunt   

invelite   in  perispirit.Perispiritul   are o    compozitie  semi materiala si  insoteste spiritul   permanent.Spiritul     si     perispiritul   sunt  considerate   nemuritoare.

Bogdan  Petriceicu   Hasdeu  ,primul     spiritist    roman   si    fiica     lui  Iulia

Asa    cum     am   mai     spus   ,   nu     cred     in     reincarnare     desi     doctrina   spiritismului o    promoveaza.Imi    fac   insa   datoria     de   a   prezenta   si un caz   de    reincarnare ,

asa    cum    este   vazut   el  pe   un    forum  egiptofil

Canaris2 a scris:

Asa    cum     am   mai     spus   ,   nu     cred     in     reincarnare     desi     doctrina   spiritismului o    promoveaza.Imi    fac   insa   datoria     de   a   prezenta   si un caz   de    reincarnare ,

asa    cum    este   vazut   el  pe   un    forum  egiptofil

Discipolii zeitei Isis se numara printre cei mai vechi dintre toti magii/vrajitorii...

De remarcat faptul că Allan Kardec, fondatorul doctrinei spiritiste, la început nu a acceptat reîncarnarea. De fapt, în tinerețe nici măcar nu a acceptat posibilitatea interacțiunii noastre cu spiritele. A fost un educator emerit, un cercetător al științelor vremii și total legat de conceptele de morală din pedagogie. Obișnuia să spună că, dacă copiii ar fi educați corespunzător, nu ar crede în suflete sau fantome de altă lume când vor fi mari. Abia după primele contacte cu faptele spiritiste, a înțeles existența unei legi naturale pe care a început să o studieze și pe care, deși la vremea aceea contrazisă  de dovezi, a acceptat-o ca fiind concluzia cea mai rațională privind faptele.  

Despre spirite, Kardec spune, în introducerea cărții Spiritelor: „După cum am menționat mai sus, ființele care comunică se desemnează pe sine sub numele de spirite sau djinn”.

Iar despre reîncarnare, e bine de citit un articol de mare interes de-a lui Allan Kardec în Revista Spiritistă din 1858, din luna noiembrie, intitulat „Pluralitatea acțiunilor“:

„Când doctrina reîncarnării ne-a fost predată de spirite, ea era atât de departe de gândirea noastră, încât am construit un sistem complet diferit pe antecedentele sufletului, ale sistemului, împărtășit întâmplător de mulți oameni. În acest punct, doctrina Spiritelor ne-a surprins. Vom spune mai multe: ea ne-a antagonizat, pentru că ne-a răsturnat propriile idei. După cum puteți vedea, era departe de a fi o reflectare a lor.

Asta nu este tot. Noi nu cedăm primului șoc. Luptăm; ne apărăm opinia; ridicăm obiecții și ne predăm doar în fața dovezilor și când ne dăm seama de inadecvarea sistemului nostru de a rezolva toate problemele legate de această problemă”.

KARDEC, Allan. Cartea Spiritelor, ediția a II-a. Accentul nostru.

Iar în același articol, Kardec, povestește despree vechimea ideii de transmigrare a sufletelor:

„Dintre diferitele doctrine profesate de spiritism, cea mai controversată este, fără îndoială, cea a reîncarnării sau pluralitatea existențelor corporale. Deși această opinie este în prezent împărtășită de un număr mare de persoane și a fost deja abordată de noi în mai multe rânduri, considerăm că este de datoria noastră aici să o examinăm mai atent, având în vedere importanța ei extraordinară și pentru a răspunde mai multor obiecții. care au fost crescute.

Înainte de a pătrunde în profunzime în chestiune, trebuie să facem câteva observații care ni se par indispensabile.

Pentru mulți oameni dogma reîncarnării nu este nouă: ea a reînviată în cultura noastră  de Pitagora. Nu am spus niciodată că spiritismul este o invenție modernă. Ca urmare a unei legi naturale, spiritismul trebuie să fi existat încă de la începutul timpurilor și mereu ne-am străduit să dovedim că urmele lui se găsesc în cea mai înaltă antichitate.

După cum se știe, Pitagora nu este autorul sistemului metempsihozei. A băut-o de la filozofii indieni și dintre egipteni, unde existase din timpuri imemoriale. Astfel, ideea transmigrării sufletelor era o credință comună, admisă de cele mai eminente personalități, încă din cele mai vechi timpuri ale istoriei scrise.”.

Intr-adevar     doctrina reincarnarii e      greu  de   acceptat,   mai      ales    in     cazul   spiritelor de    pe    planete     diferite.Acolo   sunt  corpuri       cu    biologii diferite,      cu   psihologii     diferite    si   mentalitati diferite.E    f   posibil     sa   fie   o    incompatibilitate  intre    trup     si     spiritul   venit de    pe   alta   planeta.

Dar  si-in      cazul spiritelor  pamantene  apar   situatii      greu     de     explicat.
Exemplu  cineva    X    invoca       pe  strabunicul mort,    care  intre   timp    s-a    reincarnat intr-un    copil .Mai poate strabunicul    sa   se     prezinte la    intalnitrea    cu   mediul       atunci     cand   este    invocat?

Vriies a scris:

Pentru mulți oameni dogma reîncarnării nu este nouă: ea a reînviată în cultura noastră  de Pitagora. Nu am spus niciodată că spiritismul este o invenție modernă. Ca urmare a unei legi naturale, spiritismul trebuie să fi existat încă de la începutul timpurilor și mereu ne-am străduit să dovedim că urmele lui se găsesc în cea mai înaltă antichitate.

Allan  Kardac

Citatul    asta   e   memorabil    si      merita   un   up vote

Canaris2 a scris:

Bun. 

Ok, ți-am dat dat și eu o bilă albă, adică un upvote. Am postat citatul, ca o recunoaștere și tocmai pentru că se pliază pe ceea ce ai afirmat tu, anume că spiritismul  este într-adevăr o practică foarte veche. Însă eu am vrut să subliniez principiile și doctrina actuală a spiritismului, statuate de Allan Kardec, pentru că pe baza acesteia discutăm noi acum. Iar unul dintre principiile doctrinei spiritiste lansate de Kardec, o constituie reîncarnarea.

Canaris2 a scris:

Intr-adevar     doctrina reincarnarii e      greu  de   acceptat,   mai      ales    in     cazul   spiritelor de    pe    planete     diferite.Acolo   sunt  corpuri       cu    biologii diferite,      cu   psihologii     diferite    si   mentalitati diferite.E    f   posibil     sa   fie   o    incompatibilitate  intre    trup     si     spiritul   venit de    pe   alta   planeta.

Dar  si-in      cazul spiritelor  pamantene  apar   situatii      greu     de     explicat.
Exemplu  cineva    X    invoca       pe  strabunicul mort,    care  intre   timp    s-a    reincarnat intr-un    copil .Mai poate strabunicul    sa   se     prezinte la    intalnitrea    cu   mediul       atunci     cand   este    invocat?

Doctrina reîncarnării ar fi greu de acceptat, religios vorbind, pentru creștini, musulmani și iudaism. Însă pentru alte religii, respectiv hinduismul, budismul etc., reîncarnarea constituie piatra de temelie. 

Doctrina reîncarnării, aș zice că e ușor de acceptat chiar în cazul spiritelor de pe planete diferite. În momentul în care condițiile de pe o planetă nu mai suportă viața și implicit evoluția (cum ar fi un cataclism sau alte chestii letale la nivelul planetei), atunci spiritele se duc/se orientează/sunt îndrumate, mă rog, spre acele planete unde  se vor adapta d.p.d.v. bilogic și își vor continua evoluția spirituală. 

În cazul spiritelor pământene, adică în cazul invocării unui spirit care a aparținut unei persoane care  deja s-a reîncarnat dar care tot răspunde, logic vorbind aș vedea două soluții:

1. Minciună.

2. O chestie mai complexă decât știm noi, anume că se ia legătura cu personalitatea de atunci a spiritului. Adică, în momentul invocării unei persoane care a decedat cu mult timp în urma, spiritul răspunde prin personalitatea lui de atunci. Și nu prin personalitatea conferită de noua reîncarnare, care nu mai are nici un fel de treabă cu personalitatea din reîncarnarea anterioară. 

Cand    am     cunoscut   prima    data    spiritismul  , eram     f  naiv.M-am      entuziasmat    sperand   sa  discut      cu       eroii     mei   

 preferati:Ramses,    Tutankamon,Cleopatra     si   Euclid.

Entuziasul  n-a durat mult    deoarece  citind   Sic  cogito    am    aflat   ca   astfel      de    spirite mai   degraba    raspund    sclavului    lor 

favorit   decat   unui      anonim din    sec   XXl.In    plus    de    asta n-aveam    nici     un   mediu    puternic    care   sa-i    invoce    pe    acesti    titani.

Bine     ca     n-am     incercat  fiindca  puteam     intalni   un     spirit     impur , rautacios,     care   sa-mi  joace     vreun     renghi ,sa-mi       amarasca    viata.   

Canaris2 a scris:

Cand    am     cunoscut   prima    data    spiritismul  , eram     f  naiv.M-am      entuziasmat    sperand   sa  discut      cu       eroii     mei   

 preferati:Ramses,    Tutankamon,Cleopatra     si   Euclid.

Entuziasul  n-a durat mult    deoarece  citind   Sic  cogito    am    aflat   ca   astfel      de    spirite mai   degraba    raspund    sclavului    lor 

favorit   decat   unui      anonim din    sec   XXl.In    plus    de    asta n-aveam    nici     un   mediu    puternic    care   sa-i    invoce    pe    acesti    titani.

Bine     ca     n-am     incercat  fiindca  puteam     intalni   un     spirit     impur , rautacios,     care   sa-mi  joace     vreun     renghi ,sa-mi       amarasca    viata.   

Acum ce să zic? Poate mai bine ar fi să nu deranjăm spiritele în drumul lor spre evoluție și să avem grijă la cum ne construim propriul nostru drum evoluriv.

Dar hai să vedem și alte personalități care au crezut în comunicarea cu morții (cu spiritele).

1. Thomas Edison

După ce  a inventat fonograful în 1877, mai tărziu,  în 1920, a anunțat planuri de a capta un alt tip de voce: una care aparținea celor care nu mai trăiesc. Mai exact, un „telefon spiritual” capabil să vorbească cu morții, spune Marc Hartzman, istoric și autor al cărții Chasing Ghosts: A Tour of Our Fascination with Spirits and the Supernatural.

2. Regina Victoria

Se spune că a devenit interesată de practica spiritistă după moartea în 1861 a soțului ei, Prințul Albert. La scurt timp după moartea lui Albert, un medium în vârstă de 13 ani pe nume Robert James Lees a susținut că prințul a luat legătura în timpul uneia dintre ședințele sale, spunând că are un mesaj pentru regina. După ce a auzit acest lucru, Victoria a aranjat o ședință de spiritism cu Lees, în timpul căreia s-a referit la informații pe care nimeni altcineva nu le-ar ști; în special, un nume de animal de companie pe care l-a avut pentru ea, potrivit lui Hartzman.

3.  Arthur Conan Doyle

Sir Arthur Conan Doyle, cunoscut astăzi ca fiind creatorul lui Sherlock Holmes, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a fost și unul dintre cei mai cunoscuți adepți ai spiritismului.

4. Alfred Russel Wallace

A început să investigheze spiritismul în vara lui 1865.  După ce a trecut în revistă literatura vremii și a încercat el însuși să testeze, fiind martor la ședințe, a ajuns să creadă în acele experimente și pentru tot restul vieții a rămas convins că cel puțin unele fenomene din ședințele la care a participat au fost autentice, în ciuda acuzațiilor de fraudă și a dovezilor de înșelătorie  aduse de alții.