La un pahar de vorba!

salutare!!!!

tocmai m-am intors din concediu si ardeam de nerabdare sa va salut.a fost bine dar de astazi iarasi cu vechile obiceiuri (sa nu le numesc probleme).am fost sa incerc sa ma programez pentru o punctie dar doctorul este plecat din tara in concediu pana in octombrioe asa ca........o sa o tin cu hepatoprotectoare ca alta varianta nu-i.incerc sa fiu tare asemeni voua si sa nu ma mai sperii ori de cate ori aud de punctie interferon sau orice tine de hepatita c.cu toate astea trebuie sa recunosc ca nu este asa usor. putina lume vorbeste despre asta si tot la fel de putina accepta printre prietenii lor persoane infectate. asa ca inca nu am curajul sa spun de ce sufar.ma bucur ca sotul ma intelege.am apelat totusi la protectia cu prezervative ,desi multa lume spune ca nu se transmite pe cale sexuala.dar cum parerile sunt impartite ma tem sa nu i se intample ceva.imi este greu caci nu sunt obisnuita sa ma feresc de oameni,lucrez cu oameni,iar acum ma vad nevoita sa ma feresc de ei in anumite situatii .copilul meu nu stie ce se intampla.imi doresc doar sa apuc sa-l vad mare si sa nu fie nevoit sa creasca fara mama. am inteles insa ca o atitudine pozitiva da rezultate foarte bune si incerc din rasputeri sa duc o viata normala.ma bucur ca va am alaturi pentru ca nu ma pot destainui decat voua.dupa cum spuneam nu am avut curajul sa le spun prietenilor de necazul meu.voi sunteti singurii in fata carora pot spune ce simt si ce trairi ma incearca si asta pentru ca am certudinea ca ma intelegeti si nu ma veti ocoli.multumesc lui dumnezeu ca am gasit aceasta modalitate de comunicare cu cineva.si ca sa mai schimb subiectul mi-as dori sa porimesc o sugestie in privinta meniului .voi ce mai mancati???? :flowers:

va pup si pe curand

Buna Giulia si bine ai revenit

Ce sa-i faci ai mare dreptate cu prostia omeneasca, caci altfel nu o pot numi, nu suntem ciumati si nu trebuie sa ne ferim, cei care ne sunt prieteni, ar trebui sa ne stea alaturi nu ?! :flowers: Asta inseamna prietenie, sa te ajuti la nevoie. Da-i incolo daca sunt ignoranti. Important este ca familia sa te sustina si sa nu te smiti singura printre ei.

Ce mai mancam? Ciudat dar eu nu prea mai tin un regim strict, pentru ca sincer m-am saturat, dar nu mananc ciorba, nu mananc grasimi, nu prea beau cafea, nu fumez, si NU ALCOOL niciodata. Am 4 ani de cand nu am pus gura si nici nu-i simt lipsa, sincer !

Fructe acum, salata, branza de vaci, cartofi copti cu un pic de unt de la COVALACT. Stiu ca nu avem voie, dar mi-au spus ca acest unt nu este f.gras :) Iaurt ZUZU, fără grasimi, cereale dimineta si nu prea multe. Din cand in cand mai mananc si un cartof prajit si un carnacior prajit, ca de sunt om si poftesc.

Cu speranta in suflet si un optimis debordant trebuie sa traim. Fiul meu are in Decembrie 9 ani si bineinteles ca voi ajunge sa-l vad ca se insoara. Asa ca pentru asta traim pentru ei, prin ei si pentru noi prin noi. Important este sa te simti bine in mediul in care te invarti, sa nu-ti mai pese de ce se intampla in jurul tau, vis-a-vis de boala noastra. Ai grija de tine si pupici.

buna ela!!!

eu nu ma pot opri de la ciorbita. e adevarat cam chioara ea ,ca nu are pic de grasime dar nu am incotro.ma mai delectez cu cate o salata ,ca daca ma gandesc bine sunt legume din plin si tare bune....

sa dea dumnezeu sa ne vedem copii imbracati in costumul de ginere. al meu are numai doi anisori si tocmai din cauza asta spun ca nu stie el ce se intampla. suportul familiei il am si imi dau seama cat de mult conteaza.cu toate astea uneori (fara sa fiu rea) parca ma enerveaza grija lor ,insa si eu cred ca as proceda la fel.evit insa sa imi vada momentele de slabiciune cand imi vine ...si chiar plang de una singura ca sa ma descarc. la mine nu a disparut inca intrebarea " de ce eu?" .probabil sunt abea la inceput.am aflat numai de doua saptamani si inca nu am facut o punctie.stiu ca timpul ajuta si ca o viata cat se poate de normala la fel,dar cu toate astea si cu zambetul pe buze nu pot nega o realitate.oricum ar fi ea viata merge inainte si cu bune su cu rele.

pe curand

salutare tuturor

cum va simtiti astazi?pe mine parca ma mai binedispune vremea....atata timp cat este soare afara parca si eu sunt mai plina de energie,optimism, lipsita de ganduri rele.incercsa uit de hepatita asta blestemata si sa duc un trai normal. voi ce faceti?

Bine faci ca nu iti pierzi optimismul giullia, se pare ca acesta e cel mai bun medicament pentru noi, sa nu punem nimic la suflet si sa traim normal ca si atunci cand nu stiam de HVC si eram atat de fericiti, poate abia acum ne dam seama ce bine ne simteam inainte si ce planuri ne faceam pe termen lung.

Ela, Dioneea, Gabriel, Netty, Rodika, subsemnatul....sunt doar cativa din cei care au trecut peste momentul acela psihic si i-au viata asa cum e, sa ne bucuram de fiecare clipa !

Sotia mea imi spunea acum cateva zile:

"Sant alaturi de tine dragul meu, cand esti o clipa linistit si ai un moment in care poti admira o floare un copil, un copac, o pasare, o melodie, adu-ma si pe mine in gandul tau ca pe o raza de lumina stralucitoare care prin iubirea ce-ti poarta i-ti calauzeste pasii spre liniste, si speranta ca Dumnezeu ne va ajuta pe amandoi sa ajungem doi batranei linistiti si fericiti care se vor iubi si vor fi alaturi unul de altul pana la capat, fara sa-i sperie "neprevazutul si incercarile vietii"

Ce poate fi mai frumos decat sa am asa un om alaturi de mine ?

Mai oameni buni, linistiti-va ca o sa va vedeti si nepotii plecand in armata, si nepoatele mirese....

sa te auda dumnezeu si daca o sa fie asa ...o sa-i trimit eu in armata!!!! cat despre optimism nu am ce face....lucrez intr-o scoala, sunt invatatoare si trebuie sa le zambesc tot timpul.alaturi de copii parca ma nasc din nou si imi dau seama cata energie imi dau.

trebuie sa fii fericit sa ai langa tine asa un om, costin!!!multi si-ar dori o astfel de minune alaturi. si sotul meu imi este alaturi dar cred ca el inca nu s-a acomodat cu ideea.este un om minunat insa cred ca nici el nu stie cum sa reactioneze.stiu insa ca timpul le va rezolva pe toate!!!cu dumnezeu inaine si va fi bine,nu-i asa???

Desigur, cu Dumnezeu inainte vom trece peste toate!

In familie partenerul va intelege si accepta ideea si iti va ramane alaturi la bine si la greu pana la sfarsit, daca este iubire adevarata.

Ce mai citim pe aici despre cupluri care se despart din cauza asta.....e rusinos, e incercarea si dovada ca cel ce pleaca in astfel de momente cruciale, nu e un OM !

buna seara!!!

am avut o zi plina astazi!!!in primul rand am facut o ecografie abdominala si mi s-a spus ca din acest punct de vedere toate organele vizualizate sun ok.ficatul nu este marit,singura lui hiba ar fi un hemangion pe care este posibil sa-l am din nastere.a fost o veste incurajatoare pentru mine desi poate ca nu are prea mare importanta in vindicarea hepatitei.nu stiu. voi ce ziceti...cat de importanta este o ecografie?

Buna Giulia,

Sincer nu stiu cat de importanta este ecografia, doar ca iti vede dimensiunile ficatului, si daca acesta este in vlaorile normale este ok!

Nu sunt medic si nu stiu ce sa-ti spun exact

Iertare ca nu am intrat mai de mult pe forum dar am mult de lucru si stii si tu cum este !

Numai bine si multa sanatate iti doresc.