Draga Sakhira!
Nu ma vad in stare si nici in masura sa-ti adresez vreun sfat, insa iti pot spune cu MANA PE INIMA ca iubirea ta ca parinte sau a lui ca si copil nu tine coont de sange.
Cu totii stim ca minunea femeii e aceea de A DA VIATA!
Insa iti pot garanta ca o femeie poate DA VIATA unui copil si prin dragostea pura si neconditionata ce i-o ofera unui suflet al nimanui. Sunt copii ce simt ca le-a fost data viata prin iubirea si suportul oferit de 2 parinti ce nu au avut darul procreerii, dar au avut un suflet de aur si o dorinta asidua si nestirbita de lipsa gradului de sange de A FII PARINTI!
Parintele ce adopta are si acel simt de raspundere pt ceea ce face, iar copilul adoptat peste ani simte pt ai sai parinti si acel sentiment de recunostinta.
Cei ce sunt copii biologici simt ca e de datoria parintilor sa-i creasca ca doar i-au facut, insa cel adoptat simte ca cei ce-l cresc nu au facut decat sa-l salveze din ghearele unei vietii grele si ca mai presus de toate i-a oferit iubire nestirbita de lipsa sangelui comun si neconditionata.
Si de ce o fac?
Pt ca isi doresc cu adevarat un copil si simt ca-l pot avea prin adoptie!
Nu cred ca e nevoie sa-ti spun mai mult!
IUbesc si sunt iubita si asta e tot ce conteaza!
Multa sanatate!