Există trei teorii principale cu privire la modul în care ar fi putut fi creat satelitul planetei noastre, respectiv Luna: teoria impactului gigant, teoria co-formației și teoria capturii.
Deși, în prezent, teoria/ipoteza impactului gigant pare a fi cel mai bun model pentru a se potrivi dovezilor științifice despre cum a fost creată Luna noastră, personal consider că teoria capturii Lunii ar fi un model mai bun, adică ar răspunde mai bine întrebărilor noastre despre originea Lunii. De ce? Ar fi mult de discutat.
Pe scurt, teoria capturii Lunii, foarte populară prin anii 1980 , a cărei principală problemă este că nu i s-a explicat până acum mecanismul, spune că Luna s-a format în altă parte a sistemului solar și ar fi putut fi atrasă, în trecut, pe orbită în jurul Pământului. Teoria capturii ar explica diferențele în compoziția Pământului și a Lunii, precum și faptul că rocile aduse de pe Lună sunt mai vechi decât cele de pe Pământ.
În fine, dar dacă vrem aberații despre cosmos, atunci să ne delectăm cu ipoteza Pământului și a Universului Plat. Această „teorie” conspiraționistă susține că, de fapt, Pământul este un disc plat înconjurat de un cerc impenetrabil de gheață, pe care noi l-am denumit Antarctica. Din punctul lor de vedere, nimeni nu a traversat vreodată continentul dintr-un capăt în altul și nici nu a făcut ocolul Pământului vreodată. Prin urmare, nu ar exista nicio dovadă că Antarctica e un continent pe bune și nici că Pământul ar fi un sferoid. Mai mult, chiat și universul ar fi plat!