Cu copiii mici la terase si restaurante

Vezi, tu judeci totul in termeni de educatie, iar eu tocmai asta incerc sa iti explic ca nu este vorba de educatie, de ignoranta parintilor sau de nesimtire - ci de dreptul copilului de a descoperi lumea inconjuratoare prin experienta directa. 

Si scuza-ma, eu nu risc sa ii induc sentimentul de abandon copilului doar pentru ca are un tantrum. 

Intr-o vreme, cand facea galagie mare in casa ( eram inchisi in casa de pandemie si era mega saturat), i-am spus ca daca pe mine nu ma asculta, cel mai probabil va veni politia sa ne bata la usa. Si a intrebat ca ce poate sa faca politia si i-am zis ca sa il duca la ei sa il educe ei, daca pe mine o sa ma considere mai putin buna la capitolul asta. Si asa s-a speriat de m-am speriat si eu de ce am facut. Am dres-o prin faptul ca i-am spus ca as merge si eu cu el si nu ar fi singur nici acolo la politie si s-a  linistit. Dar si acum, chiar daca reactioneaza destul de promt la ideea de ordine publica, nu mereu tine cont de aceasta ,,consecinta''. Pur si simplu e un spirit extrem de independent si aici poate ca seamana si cu mine, a luat din modelul meu. Dar, aia e, nu toti oamenii suntem la fel, de aceea sunt de acord ca altii sa ii faca observatie, ca nu trebuie ca tot ceea ce ii deranjeaza pe altii sa ma deranjeze si pe mine. Eu nu am proleme cu galagia pe care o fac alti copii, honestly. Inteleg perfect cauzele si pot sa imi vad linistita de viata si sa trec peste acele episoade cu zambetul pe buze si in suflet.

Enki a scris:

Nu strainii trebuie sa iti educe copilul.

Ma gandeam cum sa formulez fraza asta,  comportarea copilului depinde de bagajul de acasa in cei 7 ani traditionali.  

Am citit nu demult in ziar un caz asemanator unde un copilas plangea in avion iar cineva din calatori a inceput sa-i cante ceva foarte cunoscut si a tacut, este si video cu scena

https://www.insider.com/tiktok-plane-passengers-sing-baby-shark-crying-child-2022-3#:~:text=Parikshit Balochi filmed passengers on a flight to,million people read Morning Brew%3B you should too

Stu' a scris:

adica eu nu mai am voie sa merg la restaurant la un botez, la o onomastica, la o terasa la mare...

...dar nici in autobuz (unde de obicei e cuminte, cateodata il apuca alergatul)

..probabil ca la teatru ( unde il duc si il tin pana rezista si dupa ce ii atrag atentia de cateva ori, dar de cateva ori ii atrag atentia , plecam mai repede acasa) sau la piscina nici nu se pune problema, ca acolo ii improasca cu apa pe toti daca se nimereste sa ajunga si in bazinul pentru oameni mari in fuga si joaca lui

...dar la muzeu (unde desi de obicei sopteste, entuziasmul il determina sa ridice vocea din cand in cand) am voie sa il duc?

Cum crezi ca se obisnuiesc copiii cu socieatatea, tinandu-i izolati de ea..sau obisnuindu-i treptat, pas cu pas?

Adica, dorinta mea nu e sa stric linistea altora, doar sa nu sufoc spiritul copilului meu de mic - ca vedem in jur o societate sufocata deja.

Dincolo e debandada oriunde mergi si unde se nimeresc sa fie si familii. Si niciun batran nu se simte lezat, dar ii atentioneaza, fratele meu. Am vazut de n ori nemtoaice care sa atraga atentia unor toddleri si acestia mici se schimbau la fata si se linisteau, ba chiar ei fugeau la parinti sa simta protectie mai mare.

Sa ne intelegem, pentru ca duci discutia in extreme.

Esti la mare, normal ca trebuie sa te duci sa mananci masa de pranz si tu si copilul, ca nu iti gatesti la hotel. Nu despre asta e vorba, nu despre terasele si restaurantele ALEA e vorba. E vorba de alea de care te-ai putea lipsi, sau la care ai putea sa iti lasi acasa copilu cu bona/bunicii/la niste prieteni cu copii, nu sa il tarasti dupa tine cand tu te intalnesti sa stai de vorba cu prietenii tai.

La un botez, unde evident ca vor fi copii, iarasi este o exagerare din partea ta.

Ca stropeste cu apa la piscina, iar e o exagerare.

La muzeu daca il duci, si in loc sa se uite la exponate si sa fie interesat de ele si de ce reprezinta, se baga pe sub displayuri si alearga acolo, no-no.Iar la teatru, daca e o piesa potrivita varstei lui, normal ca va sta fascinat. Daca e ceva pentru tine, normal ca se va plictisi si va face ca toate cele, e simplu.

Copilul este educat de acasa dar pe  masura ce creste este tot mai influentat de societate, de mediul de la gradinita si scoala (unde invata primele injuraturi), de copiii din parc (care nu vor sa imparta jucariile, desi el le-a impartit intotdeauna), de bunica care considera respect faptul ca o saruta pe obraz de fiecare data cand o vede...etc.

Este fals sa spui ca cei 7 ani de acasa sutn ,,exclusiv'' de acasa.

Dar na, pe vremea comunismului asa se spunea si ce sa spun, tare frumoase societati am avut pana astazi. Niciun razboi intre oameni, niciun copil abuzat in familie pe ascuns, nicio trauma din copilarie care iese afara cand tu insusti ai devenit parinte, etc etc ...totul armonie si vis.

Enki a scris:

Sa ne intelegem, pentru ca duci discutia in extreme.

Esti la mare, normal ca trebuie sa te duci sa mananci masa de pranz si tu si copilul, ca nu iti gatesti la hotel. Nu despre asta e vorba, nu despre terasele si restaurantele ALEA e vorba. E vorba de alea de care te-ai putea lipsi, sau la care ai putea sa iti lasi acasa copilu cu bona/bunicii/la niste prieteni cu copii, nu sa il tarasti dupa tine cand tu te intalnesti sa stai de vorba cu prietenii tai.

La un botez, unde evident ca vor fi copii, iarasi este o exagerare din partea ta.

Ca stropeste cu apa la piscina, iar e o exagerare.

La muzeu daca il duci, si in loc sa se uite la exponate si sa fie interesat de ele si de ce reprezinta, se baga pe sub displayuri si alearga acolo, no-no.Iar la teatru, daca e o piesa potrivita varstei lui, normal ca va sta fascinat. Daca e ceva pentru tine, normal ca se va plictisi si va face ca toate cele, e simplu.

asta fiind valorile tale, nu si ale mele.

Caci despre asta vorbim, de fapt.

Eu cum ii explic copilului meu ca nu are voie sa mearga la restaurantul la care merg eu, doar pentru ca nu poate sa stea locului? Ca de promis ca sta locului imi promite, s-ar simti tradat sa merg eu acolo unde nu este el bine primit. Ma refer la o invitatie de familie.

Am avut un episod dureros chiar cu varul meu. Am fost in vizita la ei, fata lui statea nemiscata la masa pana era gata, al meu se fataia continuu pe scaun si punea 100 de intrebari si pana la urma problema nu a fost ca el se fataia ..ci ca risca sa ii ofere un model prost fetitei care incepuse sa se fataie si ea pe scaun si sa vorbeasca intruna.

Eu de ,,societatile'' astea ma dezic, cu tot respectul. De aceea am spus sa va descurcati singuri in situatia asta cu pustiul meu. Pentru ca nu am sa ii reneg eu firea si natura evolutiva doar ca sa nu deranjez linistea altora...fara macar sa fie vorba de a incalca legislatia. 

Nu exista in Ro liste cu restaurante mai selecte, oameni sensibili se pot gasi peste tot, ii poti prinde in ,,concediu'' peste tot. fii sigura ca nu ma refeream la restaurantele de 5 stele, pentru ca nici eu nu ma simt bine acolo, nu e mediul meu.

Si nu, nu e normal ca la teatrul de copii nu se va plictisi niciodata - unele piese ii plac, altele nu. Iar el, cum nu are rabdare cu ce nu ii place, nu are cale de mijloc. ori sta pana la final fascinat, ori isi pierde rabdarea pe repede inainte, de nici nu apuc sa ma prind bine si sa il scot afara pana nu au loc 2-3 dialoguri lamuritoare. 

Cat despre stropitul la piscina, poate nu ai patit tu, dar lui i-a fost atras atentia de catre niste batrani ca ii deranjeaza cu stropitul (Se pare ca in ochi)..si aia e, nu i-a placut, dar s-a retras. daca ii spuneam eu sa nu stroepasca, el mi-ar fi spus ca nu deranjeaza pe nimeni, pentru ca nimeni nu se plange de asta. 

De asta , repet, nu stiu altii cum sunt, dar imi pot imagina ca sunt ca al meu. Si stiu ce inseamna ca ai un copil ca al meu care in CONTINUU se misca si vorbeste. 

La masa sta cuminte doar daca citeste ceva sau ii citesc eu ceva. Altfel se fataie inc ontinuare pe scaun ...efectiv se plictiseste MANCAND, oricat incerc eu sa port o conversatie pe slow motion cu el. Nu are viteza de mijloc, nu stiu cand o va avea. Probabil cand se va maturiza si va intelege miza - va alege intre a evita ,,societatile'' sau a se controla constient mai bine, chiar daca nu ii va veni natural sa o faca.

Si revenim atunci la ce am scris in primul mesaj al topicului. De ce unii cand devin parinti devin total indiferenti la celelalte persoane din jur? De ce ei, inainte de copii, erau persoane cu bun simt care ar fi avut grija la un restaurant sa nu vorbeasca tare, sa nu isi puna muzica, (da, sunt o multime de faze la care ascultam toata terasa cantecele de copii si desene animate la volum ridicat puse pe telefon), sa nu dea ei peste chelnerul care vine cu tava, sa nu se balangane cu scaunul la masa sau sa se ridice de pe scaun lovind scaunul din spate, pe care sta altcineva, dar cand vine vorba de copil, e ok sa faca toate astea copilul, ca e energic si face parte din dezvoltarea lui?

Cat despre cum ii explici copilului ca nu poate sa mearga la restaurantul la care mergi tu, daca stii ca tu vei fi prinsa in conversatie si nu il poti supraveghea, e simplu. Ii spui ca se va plictisi acolo, pentru ca tu nu te poti juca cu el si nici el nu are loc unde sa se joace/alerge, iar tu te duci acolo ca sa vorbesti cu prietenii.

nu am spus ca este ok.

am spus ca nu ajuta cu nimic culpabilizarea si judecarea parintilor, cat mai mult ajuta sa te comporti tu ca un adult autonom si sa ii atragi atentia copilului ca este la un restaurant unde e foarte urat din partea lui sa se catere pe tot mobilierul ca o maimuta in jungla.

Or, daca tot o luam pe firul tau, de ce un adult poate sa ii spuna unui alt adult ca e nesimtit, dar nu poate sa o faca si cu un copil cand acesta ii incalca limitele personale?

Enki a scris:

Cat despre cum ii explici copilului ca nu poate sa mearga la restaurantul la care mergi tu, daca stii ca tu vei fi prinsa in conversatie si nu il poti supraveghea, e simplu. Ii spui ca se va plictisi acolo, pentru ca tu nu te poti juca cu el si nici el nu are loc unde sa se joace/alerge, iar tu te duci acolo ca sa vorbesti cu prietenii.

nu, eu nu imi mint copilul.

prefer sa merg cu el acolo unde e bine primit si el, in firescul lui.

dar asta e alegerea mea, nu ma obliga nimeni, sa ne intelegem. asta face parte din relatia mea cu copilul meu.

se intampla uneori sa merg in locuri unde merg doar oameni mari, dar aici e intelegator, nu avem probleme. problema apare cand suntem invitati cu totii intr-un loc in care el ar putea fi considerat prea ,,energic'' ca sa fie bine primit.

Stu' a scris:

Vezi, tu judeci totul in termeni de educatie, iar eu tocmai asta incerc sa iti explic ca nu este vorba de educatie, de ignoranta parintilor sau de nesimtire - ci de dreptul copilului de a descoperi lumea inconjuratoare prin experienta directa.  Eu n-am probleme cu galagia pe care o fac alti copii, honestly. Inteleg perfect cauzele si pot sa imi vad linistita de viata si sa trec peste acele episoade cu zambetul pe buze si in suflet.

Copilul poate sa descopere ce vrea dar fara sa deranjeze pe altii!!!   In loc public comportarea asta nu se accepta niciunde, daca s-a lovit, sau i s-a intamplat ceva, se intelege, dar altceva nimic nu este tolerat din cate am trait si vazut in viata mea.   In State in aeroport daca copilul nu se astampara, primeste interzis de zburat pentru restul vietii si nu exagerez, asta nu accept nici eu ca nu-i adult totusi un copil dar ei nu se pun cu toti la discutii, parintii au obligatia sa controleze copilul, daca nu sint in stare, va face altcineva.   Am vazut in Bucuresti multe alintari din astea dar in alta parte de lume nu se accepta acel comportament.   Eu nu suport galagia nimanui, si de obicei plec daca vad ca nu se aduce schimbare, ca atare nu merg la invitatii unde copiii sint celebrati si lasati sa act ca maimutele in jungla, nici la copiii mei nu le plac asemenea distractii. 

Ceea ce chiar detestam acolo, ca imediat se atrage atentia ca tatal copilului este cineva: - inginer, doctor, avocat, director, etc., isi permita sa faca orice ca nu-i sarantoc precum cine reclama eventual deranjul iritant.  Copili crescut in acest mod descoperea in majoritatea cazurilor puscaria pe dinauntru sau sicriul in Maramures ca murea tanar de o mana straina de obicei care era satul sa taca mereu ca ala avea tatal celebru in spate.   Eu si azi ocolesc asemenea persoane ca este plin si Phoenix inca de cei din Romania de prima generatie sositi cu loteria sau prin casatorie.   Copii crescuti aici cunosc legile si nu se comporta asa.     

Daca rad copiii si se amuza n-am probleme  cu ei, dar sa nu se prosteasca doar sa disturbe pe cei prezenti,  ca fac diferenta imediat si s-a terminat prietenia.  Eu nu trebuie sa suport nimic de la nimeni, am si eu regulile si principiile mele dupa care traiesc si peste toate, NU datorez nimic la nimeni!!!