Enki a scris:
Evident ca de aceia vorbeam. De aia care alearga printre mese, care urla, se izbesc de scaune, de picioarele chelnerilor, etc.
Stu cred ca a postat aici doar ca sa il/se laude pe/cu pustiul ei, ca ce a zis ea n-are nicio legatura cu despre ce e vorba aici.
Tu cred ca nu ai avut copii energici care sa nu stea o clipa locului, Enki. Observ asta toata ziua in parcuri - pe unii copii, unde ii pui acolo stau - altii efectiv rup toate gardurile si copacii - si asta nu pentru ca parintii nu isi dau interesul in educatia lor.
Al meu are genunchii si coatele in toate culorile tot timpul anului. Si permanenta din cartier ne are clienti fideli de 2-3 ani.
De aceea iti e efectiv imposibil sa intelegi ce am incercat eu sa transmit.
Nu, al meu nu se urca pe mese si nu se baga sub scaune, dar da, s-a mai lovit de cate un chelner in fuga lui spre baie sau spre acel ,,ceva'' pe care trebuia musai sa il inspecteze inainte de a ne spune noua despre ce este vorba.
Si chelnerul s-a uitat urat la el si l-a certat pe el, nu pe mine, mama lui, care eram prinsa in conversatie.
Si poate nu esti la zi nici cu acest concept vehiculat deja de atata amar de vreme, pe numele lui ,,tantrum'' la toddleri.
Poate la la 2-3 ani il poti lua in brate si sa renunti la cumparaturi si sa iesi afara cu el, dar dupa ce depaseste 5 ani, e mai periculos sa faci asta. Risti sa faci mai mult damage, asa ca mai bine te asezi langa el si astepti sa se linisteasca. Nu exista buton magic pe care sa apesi.
Pana dupa o varsta creierul copiilor nu este dezvoltat suficient de mult incat sa si poata sa se abtina sa faca ce stiu si li se repeta ca nu e voie sa faca si uneori sunt coplesiti si ei de lumea din exterior si sentimentele care ii cuprind. Ei nu reusesc sa se regleze emotional singuri, au nevoie de parinti pentru ca sa ii invete cum sa faca asta, altii invata mai repede, altii mai tarziu.
Da, pot intelege ca restaurantul isi asuma dreptul sa isi aleaga clientela, dar daca stiu asta de la inceput, ca nu exista toleranta fata de tantrumul unor copii, evit cu toata nonsalanta acele restaurante.
De exemplu, de o luna, cand se enerveaza striga, desi noi in casa nu strigam. Si face asta pentru ca are un coleg care obisnuia sa strige toata ziua in capul lui la scoala. Si ,,lucrez'' la asta, dar nu va disparea peste noapte.
Imi pare rau, nu sunt adepta unei educatii flower-power, dar nici de genul cum era pe vremea parintilor mei si cum isi imagineaza unii ca ar trebui sa fie acum. Copilul e o persoana si societatea poate interactiona direct cu el, nu doar prin intermediul parintilor. Daca fuge in parc si se loveste de tine, atrage-i atentia ca nu e frumos sa faca asta. Vorbeste cu el, nu te astepta ca mama sa sara ca pe ace si sa intervina imediat, pentru ca asa invata copilul DE CE i se impun anumite limite si ajunge singur sa inteleaga ca e in dezavantajul lui sa fie neatent la anumite detalii pe viitor.
Cat despre copilul din autobuz, cel mai probabil un tantrum a avut. Iar catelul e catel. Am ajuns sa fim manechine de portelan si sa ne simtim lezati in halul asta de viata din exterior? Cat despre barbatul care a pleznit femeia, pentru asta exista lege si oameni de ordine. Nu putem pretexta o sensibilitate prea mare cu o falsa problema.