Robespierre a scris:
Cine ar trebui totusi sa decida sau sa permita efectuarea unui avort (sau administrarea de pilule contraceptive)?
E o problema ca toata greutatea e pe umerii femeii? Am vrea sa ni se "usureze sarcina" si sa nu avem ultimul cuvant? Sa decida medicul? O alta autoritate? Niste terti care isi permit sa ne cumpere produsul biologic si sa il creasca si foloseasca corespunzator dupa 9 luni de stat in corpul nostru?
Ar fi mai bine vazut daca ni s-ar repeta ca omoram copii, omoram copii, nu "intrerupem dezvoltarea unor celule" si daca am avea vietile distruse dupa un avort la cerere? S-ar simti toata lumea mai bine daca cea care face un astfel de avort s-ar da cu capul de asfalt in piata publica si si-ar sacrifica viata, in vazul altor potentiale doritoare care au gresit intr-o noapte? E o solutie?
E o problema de educatie, da, si nu stiu daca am energia sa ma preocupe mai mult de cateva secunde, atat timp cand inca, pe undeva, se traieste ca animalele, se da nastere sau se omoara mai rau decat animalele, de fapt. Pentru ca viata e egala cu zero si atunci cand respiri singur...
Cred ca nu intelegi de unde vin (adica sigur) cu problema legata de dezinformare. In niciun caz nu sustin interzicerea avortului, ca o alta persoana decat femeia sa aiba dreptul de a decide, blamarea persoanelor care au facut avort etc. Toate astea sunt optiuni toxice si ar duce la o distopie.
Sustin insa ca se minte frumos, la scara larga, sub pretextul "emanciparii femeii", pentru a acoperi anumite lucruri.
1. Femeia are dreptul sa decida in cunostinta de cauza. Daca ia o decizie radicala sub influenta dezinformarii (nu i se prezinta clar realitatea biologica a unei sarcini si riscurile avortului), pot fi multe consecinte, atat fizice cat si psihice, pe care nu le ia in calcul pe moment. Problema e tratata superficial in majoritatea mediilor. Avortul e prezentat ca o alternativa la contraceptie. Nu se pune destul accent pe contraceptie si pe responsabilitatea ambilor parteneri pentru asta. Daca ar exista aceasta informare de la bun inceput, cu scopul de a se constientiza faptul ca ar trebui evitata situatia in care sa se ajunga la avort, cu siguranta ar fi evitate multe sarcini nedorite. Atata timp cat e prezentat ca spalatul pe dinti, contraceptia nu e luata in mod serios, mai ales de barbati, stiind ca exista oricand "planul de rezerva", orice consecinte ar fi pentru partenera daca s-ar ajunge la asta.
2. Femeia ar trebui sa aiba dreptul la protectie impotriva presiunii de a face avort . Aici ma irita enorm (!) ipocrizia de a spune ca e un drept, un simbol al libertatii sexuale, o alegere libera etc. Cealalta varianta a realitatii, mult prea comuna, nu e discutata la scara larga niciodata. Barbatul are responsabilitati fata de copil odata ce acel copil se naste - insa e complet liber sa abuzeze psihic o femeie insarcinata, cu tot felul de amenintari, pana cedeaza si face avort sub presiune. Atata timp cat nu e recunoscut faptul ca e un act radical, cu un potential impact foarte puternic asupra femeii, toata lumea ridica din umeri.
Toata lumea trambiteaza dreptul femeii de a face ce vrea cu corpul ei, minus atunci cand e fortata de alte persoane sau de circumstante sa faca avort, impotriva propriei vointe. Atunci nu mai conteaza nici ce vrea sa faca, nici impactul asupra ei post factum, nici altceva. E vazut totul ca o decizie "rationala" luata "in cuplu" etc, sau de familie, daca e vorba de o minora. Desi e in mod clar vorba de abuz psihic, consecintele fiind posibil pe viata.
