zod a scris:
Fara terraformare nu poate fi vorba despre colonizare, iar marte este o lume ostila cap coada. Venus are deja gravitatia Terrei, are deja o atmosfera foarte bogata in azot, dar si o atmosfera bogata in substante din care se poate regenera oxigen in cantitati uriase cat si apa, in plus pe Venus ar fi caldut după terraforming, pe cand pe Marte cam frigut.
Mult mai ostilă este Venus, cap coadă. Ploi acide, vulcani, temperaturi la sol de 500 de grade celsius, presiuni enorme la suprafața planetei.
Am văzut că ești setat pe terraformarea Venusului și că ai studiat diverse posibilități. Teoria e frumoasă, doar că în practică apar multe variabile. Plus de asta, presupunând că vom avea tehnologia și resursele necesare, ceea ce nu-i nici pe departe cazul în momentul vorbirii și nici în viitorul apropiat, în cât timp se va realiza terraformarea planetei Venus? În 700 de ani, într-o mie, două de ani? Dar ceva soluții pentru terraformarea Pământului n-ai? Că până atunci, la actualul ritm de despădurire, deșertificare, poluare , încălzire globală, mai degrabă am putea vorbi de venusformarea Pământului! Probabil că vom reuși să terraformăm planete, dar asta poate în vreo mie de ani de evoluție accelerată.
Pe când cu Marte, altfel se pune problema. Pe Marte e cam friguț, da. Temperaturile variază pe Marte de la aproximativ -143 °C (iarna la calotele glaciare)până la maxime de până la 35 °C (vara la ecuator). Însă totuși se pot construi clădiri la suprafața planetei, în special în zona ecuatorială, orașe acoperite ermetic, în care oamenii pot trăi. Și ce e mai important, se pot construi cu resurse materiale de pe Marte, această planetă având toate materialele necesare industriei. Și apă există deja pe Marte în stare solidă, planeta având calote glaciare și lacuri înghețate. De asemenea, se presupune că la o anumită adâncime, unde este mai cald, se poate găsi apă chiar și în stare lichidă. Sigur, vor lipsi plimbările în aer liber pe suprafața planetei, care nu se vor putea face într-o primă fază decât în costume speciale și-n vehicule specializate, însă , între timp, se poate lucra la terraformare, cum spui tu.
zod a scris:
Sa ne salvam pe noi deoarece planeta merge mai departe oricum. Pamantul a suferit extinctii si dezastre planetare colosale si si-a revenit de fiecare data.
Colonizarea altor lumi incepe cu nave cosmice autonome cum apar ele in filmele sf, adica adevarate cetati astrale, altfel nu avem nici o sansa.
Prima etapa nu va fi Marte ci Luna, iar mai apoi probabil planeta Ceres.
Poi, asta spuneam și eu, într-o postare anterioară, anume că unul din motivele explorării sistemului solar și a spațiului îl constituie posibilitatea salvării noastre ca specie în eventualitatea unei catastrofe. Iar dacă pământul și-a revenit de fiecare dată, în urma unor dezastre, nu-i o garanție că-și va reveni de fiecare dată în sensul găzduirii vieții. Depinde de magnitudinea unui eventual dezastru. Dar asta, oricum, e o altă problemă.
Ai sărit de la Lună taman la Ceres, când mult mai practic era să faci o escală pe Marte. 
Dar observ așa că pe cât de entuziasmat și prins ești de o viață pe Venus, pe atât îți repugnă o viață pe Marte. 
Pe Lună nu putem vorbi de o colonizare în adevărata accepțiune a termenului. Putem vorbi cel mult de construirea unor baze militare, a unor centre de cercetare etc.
