Da, m-am simtit improscata cu noroi.
Judecata. Asa cum te simti tu judecat de familia ta. Dar stiu ca esti sincer cand crezi ca sfaturile tale ma vor ajuta vreodata , chiar daca acum ma rascolesc - si stiu sa apreciez acest lucru. Altii insa improasca inapoi cu noroi. Pentru ca tonul a contat si va conta - asa cum a contat si pentru tine tonul celor din familia ta.
Familia mea stie ca ma judeca degeaba si cand , vreodata, a insistat prea mult cu o idee - riscau sa ma vada mai rar. Asa ca au invatat sa mai si taca si sa se bucure de mine, de prezenta mea, asa cum si eu ma bucur de ei, de prezenta lor.
Eu nu te judec pe tine ca esti vegan. Dar tu ma judeci pe mine ca sunt carnivora. Vezi tu, faptul ca ai devenit vegetarian - a avut si consecinte pozitive si ma bucur pentru tine daca intr-adevar a ajutat sanatatii tale. Dar nu cred ca e justificat sa generalizezi. A fi vegetarian se pare ca nu te vindeca de multe alte lucruri, precum de judecata celorlalti care nu simt si nu gandesc ca tine. Inteleg, tendinta este sa apreciem ca odata cu varsta evoluam, dar garantia asta nu exista, este doar o imagine mai apropiata si mai capoasa de ceea ce ne place sa credem despre noi.
Si, inca nu sunt convinsa ca a fi vegetarian nu poate sa aiba si consecinte negative. Eu am apreciat acest aspect la unii oameni din jurul meu.
Vezi tu, inca o chestiune, draga Tadaya. Mie mereu mi-a fost drag sa iti spun Tadaya si pana in acest moment m-am abtinut sa o fac, sa nu te deranjez. Dar ce castigi prin asta? Ce castigi prin a-i face pe oamenii din jurul tau sa te trateze ca pe o constiinta superioara? Esti om si tu, asa, ca noi. Gresesti si tu, judeci si tu, te simti ranit/asaltat si tu de tonul celor din jur, treci mult mai greu peste ideile diferite de ale tale si ranesti si tu sentimentele celor din jur.
Da, imi esti drag, dar asta nu inseamna ca nu cred ca gresesti acolo unde cred ca gresesti, ca sunt de acord cu agresivitatea pe care o reversi asupra lui Adal ( desi , stiu, si el este agresiv), ca nu te poti abtine prea mult sa intorci discutia in acele punct nevralgice si ca nu te straduiesti suficient sa regasesti seninatatea care imprastie in jur lumina, nu angoase. Stiu ca poti mai mult, nu gasesc sens in a ramane ranchiunos, a te simti mai atacat decat esti, a te ascunde dupa un nick ( ca oricum nu o faci), a judeca la rece ca un robotel, desi tu esti cat se poate de om si de uman. Insa, da, esti exacerbat de capos si vrei sa scrii singur o carte, sa fixezi un singur erou. Dar intr-o carte reala nu a existat ai nu va exista niciodata un unic erou. Caci eroii invata unii de la altii mereu. Sa creasca.
Eu va doresc la toti mai multa seninatate. Atat in bucurie, cat mai ales in necaz. De fapt, la necaz, ar trebui sa ne dam seama cat de putine putem controla si sa ne eliberam de povara atlasiana cat de mult putem. Daca nu acum, atunci cand?
