Stu' a scris:daca umanitatea murea de tot, noi ca specie eram demult extinsa.
Stu, cred ca ai dorit sa spui extincta. Cand ai spus extinsa poate te-ai gandit la spiritul tau destarmurit?
Lectii de viata
Început de Stu', Mie 11 mar 2020 · 280 răspunsuri · 7.243 vizualizări
observant a scris:Stu, cred ca ai dorit sa spui extincta. Cand ai spus extinsa poate te-ai gandit la spiritul tau destarmurit?
ai dreptate. la ambele.
dar poate ne dai si tu un exemplu de om care te-a inspirat revelatiile tale. ca ai schimbat cateva si tu de-a lungul timpului, ca tot omu'.
exclus scriitori si oameni de stiinta, etc, daca nu i-ai cunoscut personal.
Editat Vin 13 mar 2020 16:59
Am intalnit un puscarias care s-a corectat in inchisoare. Si din ce zicea, ca am discutat mult cu el, am simtit ca este onest. Nu ca alti puscariasi pe care ii simteam ca ma mint ca s-ar fi reformat, ca vor sa ma pacaleasca. Acest puscarias era o impresionanta figura umana, ca Jean Valjean, sau caracterele titanice ale lui Balzac sau Sadoveanu.
Mai mult, dupa ce a iesit din puscarie nu a recidivat, ci a ales sa traiasca in mod cinstit. Multor puscariasi le e greu sa se schimbe radical dupa eliberare, pentru ca tehnicile lor de agresare/jaf sunt foarte eficiente si le e mai la indemana sa apeleze la ele pentru a se descurca intr-o lume profund corupta. A rezista fiind etic este foarte greu, ceea ce e de apreciat.
Da. Bravo lui ca a reusit
Mai ales ca, vorba lui Tolstoi, pe multi ii inraim inchisori, in loc sa ii ajutam sa devina mai buni.
Ce l-a motivat? Ti-a spus?
Asta apropo de Jean Valjean
Editat Vin 13 mar 2020 18:57
Conștiința. La bilanț, unii înțeleg singuri ca și-au irosit viața. Si ca o pot corecta, pentru a trăi demn si a nu muri în amărăciune.
De ce unii inteleg , cum zici tu, singuri si altii nu?
ce ii inspira pe unii si pe altii altii nu? Sigur l-ai descusut mai mult.
Nu dam atentie constiintei etice in viata. Aceasta constiinta este la fel de importanta precum inteligenta emotionala, inteligenta lingvistica, inteligenta logica, inteligenta kinestezica, inteligenta interpersonala si restul fundamentelor arhitecturii cognitive. Nu exista cursuri de etica in gimnaziu si liceu (educatia civica e simpatica, dar nu e inca etica serioasa), nu exista tratate de etica studiate in facultati (nu ma refer la cele scrise in jargon pentru experti si inaccesibile maselor), nu exista conferinte si formari in etica. Nu intereseaza pe mai nimeni. Si totusi e baza vietuirii. De aici vin toate relele societatii. Constiinta etica solida au putini, la cei multi e adormita sau atrofiata.
De exemplu, la Drept exista disciplina Etica juridica, insa e apa de ploaie, pentru ca in restul disciplinelor predomina retorica non-etica si sofistica. E vorba de o formare gresita, de o deformare profesionala. Nu poti fi etic si non-etic simultan, creierul nu poate functiona asa. Avocatii sunt antrenati sa atace punctul slab al adversarului, sa castige, nu sa caute adevarul. Ca si personajul interpretat de Keanu in filmul "Avocatul diavolului".
Si totusi, daca etica ar fi studiata inca din frageda copilarie, daca ar fi baza formarii persoanelor, impreuna cu logica si filosofia autentica, umanitatea ar mai avea oarece sanse de perpetuare si prosperare. In realitate, e exact invers.
Raspunsul la intrebarea ta este: acel infractor a avut capacitatea rara de introspectie si analiza, a putut sa-si observe comportamentul si sa si-l regleze, trezindu-si treptat constiinta etica. Creierul lui a rezistat la acest efort titanic, fara sa crape in procesul dur. Constiinta etica poate fi sufocata in copilarie, tinerete si maturitate de diverse influentari sociale si meme eronate, insa daca nu a murit de tot se poate trezi la viata. Ca un diamant viu, pulsatoriu. Cum am zis in mesajul anterior, e vorba de a "trăi demn si a nu muri în amărăciune".
Editat Sâm 14 mar 2020 00:55
Stii ce e ciudat?
Sunt multi oameni educati, cunoscatori ai filosofiei si eticii care, totusi, nu sunt etici.
Inteligenta emotionala nu e totuna cu empatia. Empatia nu vine doar dintr-o cunoastere mai aprofundata. Exista diferenta si intre copii, si intre fratii crescuti de aceeasi parinti.
De ce? De ce unii sunt mai iubitori si mai ascultatori de constiinta si altii nu?
Sunt probleme care apar intrapersonal, din felul in care o personalitate se coaguleaza in confruntarea cu existenta. O persoana poate sa aleaga caile mai rapide de satisfacere a nevoilor, care defavorizeaza pe altii (iar pe termen lung si pe sine, dar nu intelege asta). Aici e vorba de circuitele de recompensa, de rezilienta la traume, de eul fragil, de felul in care se raporteaza la dorintele sale, la obiectivele sale, la imaginea sa de sine si imaginea sa in lume, de accesul sau nu la informatiile corecte, de asimilarea informatiilor eronate si generatoare de haos launtric. Sunt multi factori implicati aici.
Si sunt probleme care apar interpersonal, din cauza memelor eronate care patrund din exterior intr-o minte ce nu are defense clare, plus tiparele nocive ce se transmit generational (ex bataia pentru fleacuri ca metoda coercitiva in familie), sau influentele ce vin pe calea presiunii sociale, a modelor memetice.
Materialul genetic este important, pentru ca un creier cu arii corticale slab dezvoltate poate duce la neputinta de a gestiona pulsiunile, corelate cu reprezentari ambigue, insuficient structurate, iar hormonii prea puternici duc la pulsiuni intense.
Sunt atat de multi factori intra- si interpersonali in joc, incat ceea ce trebuia sa fie un miracol a devenit o harababura. "Edificiul nebuniei absolute" se numeste o carte a lui Stanislav Lem.