PARANORMAL sau NORMAL

noa a scris:

M-a socat ceea ce ai scris! In urma cu multi ani, am avut parte de o experienta mult asemanatoare cu cea a ta. Daca vrei sa povestesc, da un semn, ca sa nu risc sa te plictisesc!

Shadow and Light a scris:

A-L cauta pe Dumnezeu inseamna tocmai cautarea de Sine.

Iar acea incredere in sine se formeaza dupa confirmare si nu trebuie simtita din inconstienta.Trebuie sa vezi ca sunt inca multe lucruri care te limiteaza, dar sa fi gata sa infrunti tot ce este de infruntat.

"ar trebui sa tindem spre perfectiune" foarte adevarat, dar acest lucru presupune introspectie, disciplina, constientizarea drumului ce duce la perfectiune si consecintele lui...lucru care presupune cautarea de adevar

"noi sa fim aia care vor sa ajunga la nivelul unui zeu "... noi sa fim cei care merg pe cararea desavarsirii , nu cei care isi doresc sa fie zei, pentru ca aici intervine ego-ul, care este o piedica

In materie de carti bisericesti, carti cu referire religioasa, carti despre spiritualitate ca si credinta, zic ca am citit destule, dar mai exista loc. Nu-mi plac citatele, nu-mi plac referirile pe care mi le cer unii, directe, exacte... Nu facem predici, ci asa cum spui si tu, Shadow and Light, sunt inca multe lucruri care limiteaza. Stiu ca adevarurile sunt relative pentru unii, dar constat, din ce in ce mai des, in viata de toate zilele, ca multi oameni, care nu L-au intalnit pe Dumnezeu - in viata lor, ajung sa -L invoce - la moment de cumpana.

Ce se intampla atunci, pierd orgoliul, mandria?

PS. Imi place cum gandesti!

mayama34 a scris:

In materie de carti bisericesti, carti cu referire religioasa, carti despre spiritualitate ca si credinta, zic ca am citit destule, dar mai exista loc. Nu-mi plac citatele, nu-mi plac referirile pe care mi le cer unii, directe, exacte... Nu facem predici, ci asa cum spui si tu, Shadow and Light, sunt inca multe lucruri care limiteaza. Stiu ca adevarurile sunt relative pentru unii, dar constat, din ce in ce mai des, in viata de toate zilele, ca multi oameni, care nu L-au intalnit pe Dumnezeu - in viata lor, ajung sa -L invoce - la moment de cumpana.

Ce se intampla atunci, pierd orgoliul, mandria?

PS. Imi place cum gandesti! :cry:

Loc pentru mai mult o sa tot fie pana cand aceasta lume a terminat cu noi si noi cu ea :cry:

Cred ca este foarte important in viata sa fi stapan pe tine insuti, dar cred ca este la fel de important sa fi constient de propria micime (care consta in subiectivitatea carei suntem supusi)..ca suntem limitati, este o realitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne complacem si nu inseamna ca ne reprezinta in totalitate(este doar un stadiu).

Orice om trebuie sa inceapa cautarea adevarului cu constientizarea calitatilor si defectelor, pentru a sesiza punctul de plecare pe acest traseu.

Multi considera aceasta invocare a Lui Dumnezeu (in general cei mandri, sau cei ce nu au intalnit adevarata frica nascuta din intelegerea unor adevaruri si nu au fost ingenunchiati de limitarile pe care omul trebuie sa le experimenteze in zbuciumul eliberarii de sine) drept lipsa de curaj sau incredere in sine (si in multe cazuri chiar este valabil), dar trebuie sa vezi ca nu tu sustii viata, nu tu te-ai adus pe lume, nu tu ai creat toate cate sunt si mai ales nu ai control nici macar asupra ta sau a vietii proprii. Disperarea are si ea rolul sau si prin intermediul ei putem privii nevoia unei puteri supreme.Daca omul ar fi lasat doar pe mana sa, atunci chiar ar fi singur si condamnat.

A cauta divinul si refugiu in El, inseamna a trece dincolo de tine incredintandu-te sperantei ca totul are un scop ce nu-ti vrea distrugerea.

In viata, pentru a judeca, nu te poti baza decat pe ceea ce sti, dar asta nu inseamna sa si crezi ca ceea ce sti este absolut, deci nici in cunoasterea ta nu trebuie sa te increzi orbeste, lasand loc procesului de inoire care inseamna cresterea.

Firele vietii sunt tesute perfect si servesc evolutia, chiar daca acest lucru nu este vizibil intotdeauna.

Cel care vede existenta, oamenii, natura, universul etc. ca pe o revelare a divinului, acela tinde natural catre divin si cauta un model si metode, care sa-l ghideze spre propria desavarsire.

PS. : :cry:

mayama34 a scris:

In materie de carti bisericesti, carti cu referire religioasa, carti despre spiritualitate ca si credinta, zic ca am citit destule, dar mai exista loc. Nu-mi plac citatele, nu-mi plac referirile pe care mi le cer unii, directe, exacte... Nu facem predici, ci asa cum spui si tu, Shadow and Light, sunt inca multe lucruri care limiteaza. Stiu ca adevarurile sunt relative pentru unii, dar constat, din ce in ce mai des, in viata de toate zilele, ca multi oameni, care nu L-au intalnit pe Dumnezeu - in viata lor, ajung sa -L invoce - la moment de cumpana.

Ce se intampla atunci, pierd orgoliul, mandria?

PS. Imi place cum gandesti! :cry:

Adevarul e doar unul si e absolut. Realitatea e relativa, cautaturul de adevar e relativ...

thunami a scris:

Adevarul e doar unul si e absolut. Realitatea e relativa, cautaturul de adevar e relativ...

da... e atat de absolut, incat fiecare il detine pe al lui...

sau e vreun paradox al absolutului ala ?

Ravl a scris:

da... e atat de absolut, incat fiecare il detine pe al lui...

sau e vreun paradox al absolutului ala ?

Daca zece femei te privesc fiecare te vede in mod diferit. Insa asta nu te face sa fii mai multi. Ramai doar unul. Avem 10 realitati si un singur adevar!

thunami a scris:

Daca zece femei te privesc fiecare te vede in mod diferit. Insa asta nu te face sa fii mai multi. Ramai doar unul. Avem 10 realitati si un singur adevar!

mda... uite totusi ca ne invartim in jurul cozii... mai mult, adevarat fiecare percepe intr-un anumit fel acel adevar, astfel ca ...acel absolut este defapt un paradox, asa cum spuneam.

Ravl a scris:

mda... uite totusi ca ne invartim in jurul cozii... mai mult, adevarat fiecare percepe intr-un anumit fel acel adevar, astfel ca ...acel absolut este defapt un paradox, asa cum spuneam.

Oricate puncte de vedere ar fi, oricati privitori, oricati receptori, Adecarul este si ramane Unul! De ce nu te poti detasa de subiectiv, de propria perceptie. Ceea ce percepe fiecare nu este adevaruri diferite, ci realitatea. Deci nu e vorba de nici un paradox.

thunami a scris:

Oricate puncte de vedere ar fi, oricati privitori, oricati receptori, Adecarul este si ramane Unul! De ce nu te poti detasa de subiectiv, de propria perceptie. Ceea ce percepe fiecare nu este adevaruri diferite, ci realitatea. Deci nu e vorba de nici un paradox.

obsevatie: Oriunde exista aceeasi cauza vor exista aceleasi consecinte.Acela care in mod deliberat isi inabuse convingerile, pentru ca nu se potrivesc cu inclinatiile sale, va pierde in cele din urma puterea discernamantului intre adevar si ratacire. Ratiunea se intuneca, constiinta se toceste, inima se impietreste, iar sufletul se desparte de Dumnezeu.

mayama34 a scris:

obsevatie: Oriunde exista aceeasi cauza vor exista aceleasi consecinte.Acela care in mod deliberat isi inabuse convingerile, pentru ca nu se potrivesc cu inclinatiile sale, va pierde in cele din urma puterea discernamantului intre adevar si ratacire. Ratiunea se intuneca, constiinta se toceste, inima se impietreste, iar sufletul se desparte de Dumnezeu.

Nu fii sigura de asta...

Nu exista alternativa!