România
Roportal.ro

PARANORMAL sau NORMAL

Început de mayama34, Mie 24 mai 2006 · 553 răspunsuri · 68.835 vizualizări · închis

mayama342.948 mesaje#21
Fluturel a scris:
Stimata doamna Mayama34 ... ce parere aveti despre "noua energie"

Dar despre masoni ? Sunt ei benefici sau malefici ?

Mereu m-a intrigat "nickul" dumneavoastra ... are legatura cu Maitreyi ?

Draga Fluturel,

Mayama vine de la numele meu complet, Maria Marin, pe care nu preget sa-l arat, nume, pe care fiul meu cel mare, (care, intre noi fie vorba, are 26 de ani) atunci cand avea 2 ani, nu putea sa-l pronunte corect...Mai tarziu am inteles ca el are o legatura foarte veche cu o populatie, demult disparuta, cea mayasa, populatie care, in urma descoperiilor de aprox. HAT ani era mult inaintata pe cale spiritualitatii, cale de care nu sunt asa de straina cum insinuezi si daca doresti intr-adevar niste raspunsuri as dori sa pui intrebari concrete. Ce intelegi prin "noua energie" ? Despre masoni nu cred ca sunt persoana potrivita care sa te lamureasca si nici nu pot face referiri. Oricum subiectul acestei teme nu se refera la masoni ci la ENERGIE, NORMAL si PAPANORMAL

mayama342.948 mesaje#22
flori de camp a scris:
eu una sunt intru-totul de acord. ma bucur sa intalnesc astfel de oameni aici. :friends:

in ce priveste timpul platii...asa este. timpul si modul nu sunt stabilite de acea persoana. si cu atat mai grav cand in urma tuturor celor intamplate, persoana in cauza nu intelege nimic. e foarte trist. si astfel nu-si gaseste niciodata linistea.

e suficient sa o percepi.

Am avut un vis in noaptea de...

Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,

Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:

Una era a mea, cealalta a Lui.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri

Reprezentau o zi din viata mea...

M-am oprit ca sa privesc in urma

Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.

Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,

Nu mai era decat una singura...

Am revazut filmul vietii mele...

Ce surpriza!

Locurile in care nu se vedea decat o singura urma

Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:

Zile de neliniste si de rea-vointa,

Zile de egoism sau de proasta dispozitie,

Zile de incercari si de indoiala,

Zile de nesuportat,

Zile in care eu fusesem de nesuportat...

Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:

"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!

De ce nu ti-ai tinut promisiunea?

De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,

In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."

Iar Domnul mi-a raspuns:

"Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut

Decat o singura urma de pasi pe nisip

sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."

bydy a scris:
Nu te "incarca" cu moartea lui...D-zeu a hotarat asa...sigur a stiut El de ce. :crazy:

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.

In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."

Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate. "Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.

Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il manacse nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins

Sailor-Moon3.603 mesaje#23
bydy a scris:
Nu te "incarca" cu moartea lui...D-zeu a hotarat asa...sigur a stiut El de ce. :friends:

Nu m-am incarcat, pt ca eu nu i-am facut nimic, desi as fi vrut, mi se pare normal ceea ce am simtit atunci, si ma bucur, ca totusi nu m-am lasat controlata de sentimentul ura, pedeapsa a venit, nu stiu de unde, cert este ca durerea pe care eu am primit-o, nu o meritam, doar am fost in trecere pe strada. Ar mai fi ceva cu care sunt inca nelamurita: soarta, in ziua aceea i-am cerut lui Dumnezeu ceea ce aveam deja si cred ca am cerut prea mult si cu tot ghinionul, am avut si noroc, in urma "evenimentului"am avut o gaura in obraz, care s-a vindecat aproape complet, doar daca te uiti cu atentie observi un semn micut aproape de ochi, si doctorul mi-a spus ca am fost norocoasa, ca ar fi putut sa fie mult mai rau. Totul e bine cand se termina cu bine :crazy:

raulmaniac36.304 mesaje#24
Sailor-Moon a scris:
Intr-adevar gandurile pozitive si faptele care le facem pt a le mentine, pot aduce numai bine cat si o stare psihica sanatoasa, si lumina luminilor de care vorbiti este sufletul, care poate comunica cu Dumnezeu in orice moment.

......................

. Am suferit si am urat de moarte si asta am obtinut, moartea celui care m-a adus intr-o balta de sange. La o luna dupa eveniment, a murit inecat cu mancare.

mai copile, chiar daca nu ne cunoastem in realitate, ci doar virtual, stii foarte bine ca dincolo de suspiciunea ta initiala, intr-un fel sau altul te simpatizez.

insa...pentru o clipa, ceea ce am citit mi s-a parut ireal, un decupaj dintr-o poveste urata.

nu imi doresc sa fiu eu cel care te judeca, pentru simplu fapt ca si eu am propiiile mele pacate, regrete...insa, dincolo de credintele noastre, de structura mentala a fiecaruia, exista El .

cu toate ca nu cred in crestinism, am suficienta ratiune sa cred in El, iar convingerea mea propie este ca dincolo de cum ne faurim singuri viata, nasterea si moartea ne sunt predestinate !

iar faptul ca ai urat...face parte din propiul tau avatar!

...lasa doar fiorul gandurilor bune sa-ti strabata corpul ! :friends:

Editat Joi 25 mai 2006 22:34

mayama342.948 mesaje#25

Nu suntem, atat cat ar trebui, pe subiectul temei noastre, asa ca am convingerea in acest moment, ca ar trebui sa scriu o poveste adevarata, despre ce este NORMAl si ce Paranormal:

Nu se stia prea nulte despre paranormal pe vremea lui ceausescu, asa ca lucrurile care astazi le dam atata importanta, astazi, ca fiind paranormale erau tratate atunci ca fiind absolut normale, sau mai bine zis, te surprindeau in prima faza, apoi, te obisnuiai cu ele. In 1983 am avut un caz cu mama mea, care a venit f. obosita, in plina criza de discopatie. Am asezat-o pe un sac de dormit, jos pe podea, sa-i fac masaj pe spate. La o distanta de aprox. 40-50cm deasupra mamei, mi-au fost mainile oprite de un val de caldura, consistenta, parca bagasem mainile in vata.

Sigur, m-am speriat si am trecut urgent pe Tatal Nostru, cautand sa ajung pe pielea mamei. Mainile mele se miscau insa, deasupra, pe intinderea spatelui. Mama simtea furnicaturi si mangaiere si o mare eliberare.

Gupa 5 minute s-a ridicat, fara ajutor, fara masaj...doar cel de la DUMNEZEU...fara dureri.

Cat credeti ca a fost Normal din aceasta intamplare?

Imi doresc sa gasin impreuna partea normalului din paranormalul care se intampla cu noi, in noi, langa noi, si ce sa facem atunci! :friends:

Sailor-Moon3.603 mesaje#26
raulmaniac a scris:
insa...pentru o clipa, ceea ce am citit mi s-a parut ireal, un decupaj dintr-o poveste urata.

iar faptul ca ai urat...face parte din propiul tau avatar!

...lasa doar fiorul gandurilor bune sa-ti strabata corpul ! :friends:

Avatarul meu era sa ramana "mutilat", imi amintesc cum ceream cu disperare o oglinda....cat o fi sufleul tau de bun, intr-un asemenea moment, iese tot ce e mai rau din tine. Au trecut deja 2 ani jum.....iar semnul meu nu e mai deloc vizibil. Ce pot sa spun, a fost noroc in ghinion.

Ps: si eu te simpatizez( nu-ti dori sa ma judeci) :crazy:

raulmaniac36.304 mesaje#27
Sailor-Moon a scris:
Avatarul meu era sa ramana "mutilat", imi amintesc cum ceream cu disperare o oglinda....cat o fi sufleul tau de bun, intr-un asemenea moment, iese tot ce e mai rau din tine. Au trecut deja 2 ani jum.....iar semnul meu nu e mai deloc vizibil. Ce pot sa spun, a fost noroc in ghinion.

Ps: si eu te simpatizez( nu-ti dori sa ma judeci) :crazy:

stiu..."nesuferit-o"! :rock:

bydy a scris:
Cred ca fiecare stabileste asta prin reperele sale....

ex:in povestea ta eu nu vad nimic a sau para normal.Eu "vad" asa:un copil care a dorit din suflet sa-i treaca durerile mamei si atunci a declansat o energie(bioenergie)NORMALA.Ca anumite lucruri se intampla rar...sau ca nu le putem noi controla...nu inseamna(obligatoriu) ca sunt paranormale.Parerea mea.

:friends:

asa este!

noi suntem cei ce definim lucrurile ca fiind normale sau nu, doar ca uneori nu gasesti explicatii rationale si atunci le treci la capitolul "paranormal"

mayama342.948 mesaje#28

Acum milioane de ani, pamantenii comunicau prin telepatie, se deplasau prin teleportare, stiau ce trebuie sa faca (clarvedere, clarauditie), comunicau cu entitatile fara trup benefice...Erau ei paranormali? Nu, erau normali. Noi mostenim In ADN aceste sensibilitati, le recunoastem uneori in noi, le stim si nu acceptam sa ne tina cineva teorii...

Corpurile noastre energetice poseda multe daruri. Nu sunt activate. Cineva spunea mai sus ca: ...soarta...

Nu e soarta, trairea ne-am ales-o in viata asta, stim cu subconstientul ce facem, pe secunde...Totul este prestabilit de noi si Dumnezeu, inca de la nastere. Facem lucruri pe care nu le-am facut niciodata si ne miram de noi de unde la stim...Le-am mai facut! Viata este o noua experienta pentru SUFLET, care este nemuritor. IN fiecare viata cautam sa ne perfectionam, INVATAM sa fim mai aproape de Divinitate,

trebuie sa-l lasam, pe el sufletul, sa se manifeste. Nimic nu e intamplator...

Exemplu: te loveste cineva pe strada si-ti cere scuze...(iertare). Tu nu mai poti de durere si te iei de el.

Sa vedem ce se intampla atunci in plan "real": Sa zicem ca El mergea la un interviu. Nu putea sa-si ia servici pentru ca , in alta viata ti-a facut tie ceva, in viata asta avea misiunea de a te intalni si cere iertare, altfel nu putea urca o treapta...El si-a indeplinit misiunea. Ti-a cerut iertare...si URCA...Daca tu il ierti vei scapa de aceasta entitate si vei urca si tu pe treapta de evolutie spirituala, daca nu, il vei atrage intr-o alta viata si, va trebui sa-ti mai faca ceva, ca sa poata fi iertat, astfel ca si tu sa-ti inchei misiunea cu El. Totul are o logica, NIMIC NU E INTAMPLATOR. Ce vedem noi si ce auzim E CEVA si ce trebuie sa vedem si auzim e ALTCEVA.

raulmaniac36.304 mesaje#29
mayama34 a scris:
Acum milioane de ani, pamantenii comunicau prin telepatie, se deplasau prin teleportare, stiau ce trebuie sa faca (clarvedere, clarauditie), comunicau cu entitatile fara trup benefice...Erau ei paranormali? Nu, erau normali. Noi mostenim In ADN aceste sensibilitati, le recunoastem uneori in noi, le stim si nu acceptam sa ne tina cineva teorii...

e pe bune chestia asta? sau... avem si ceva argumente ! :crazy:

mayama34 a scris:
Corpurile noastre energetice poseda multe daruri. Nu sunt activate. Cineva spunea mai sus ca: ...soarta...

Nu e soarta, trairea ne-am ales-o in viata asta, stim cu subconstientul ce facem, pe secunde...Totul este prestabilit de noi si Dumnezeu, inca de la nastere.

chiar crezi ca putem noi prestabili ceva? :rock:

mayama34 a scris:
Facem lucruri pe care nu le-am facut niciodata si ne miram de noi de unde la stim...Le-am mai facut! Viata este o noua experienta pentru SUFLET, care este nemuritor. IN fiecare viata cautam sa ne perfectionam, INVATAM sa fim mai aproape de Divinitate,

trebuie sa-l lasam, pe el sufletul, sa se manifeste. Nimic nu e intamplator...

in principiul ai dreptate, insa nu cred in nemurirea sufletului! odata si odata... :friends:

Editat Vin 26 mai 2006 09:24

mayama342.948 mesaje#30

Experienta SUFLETULUI nu se capata "intotdeauna", de fapt niciodata usor. In fiecare viata EL, sufletul invata. Sigur ca spunem: Ce a avut cu mine cutarescu? I-ai luat viata in alta viata. Acum a venit timpul sa iti plateasca...Iti lasa semne in corpul fizic doar, ca el te-a iertat de mult, iar tu nu ti-ai incheiat misiunea in viata asta, de aceea nu ai plecat la accident, mai aveai multe de facut. Nu ai avut noroc, adica, nu norocul te-a salvat, ci iertarea lui partiala si alegerea ta, din viata asta, mai ai de facut multe... , iar el ti-a respectat alegerea...Nimeni, nici chiar Dumnezeu nu se baga in LIBERUL ARBITRU...

De aceea unii aleg binele, iar altii raul. E alegerea lor. Le trebuie aceasta experienta, ca sa evolueze... Nu avem, din acest motiv, DREPTUL SA JUDECAM! Are cine sa judece.

Avem argumente FOARTE SERIOASE!

Nu o spun eu, nu-mi pot permite sa sustin decat ceva ce traiesc..., dar SUFLETUL este NEMURITOR. Odata ce Tatal Ceresc ne sufla ca Scantei Divine, devenim sufletele si suntem tare curioase. Ne potolim cunoasterea traind mereu alte si alte experiente in vieti, vieti care nu repeta experientele ci le duce la capat...Se spune: "Du lucrurile pana la capat, ca alftel o sa se tot repete experienta pana o sa termini lucrul inceput". Si acest fapt, se poate lasa mostenire urmasilor. Va repeta el ...va incerca sa duca la capat...

← Înapoi la Arhiva