Stu' a scris:King ...asta pentru mine e obsesie ...nu iubire. Sau, cel putin, e iubire bolnavicioasa :(
O, nu. Departe de asta. Sa stii ca initial ma gandisem si eu, insa obsesia nu explica nimic din ce e intre noi.
Eu si ea suntem un suflet, unul si acelasi, sentimentele sunt impartasite, ambii am fost mereu extrem de grijulii si protectori cu legatura asta si ne-am tratat mereu cu cea mai sincera iubire, ne simtim starile, gandurile.
Obsesia te trage mereu in prapastie, pe de alta parte, ori aici dupa declin a urmat poate cel mai util si necesar reviriment; m-am descoperit cu adevarat, am dat frau liber pasiunii din mine, am inlaturat orice temeri, am iesit in lumina. Ceea ce s-a intamplat si se intampla trebuia si trebuie sa fie astfel. Acum, aceasta prezenta a unuia in mintea si sufletul celuilalt e un lucru atat de frumos, incat nu pot descrie aici. Nu e nimic vatamator in niciun fel. De aici si felul in care ambii ne putem vedea cu toata dedicarea de vietile noastre, fara ca prezenta unuia in sufletul si mintea celuilalt sa ne afecteze in vreun fel. Ba din contra, e ceva ce amandurora ne da elan si ne umple de lumina.
Stiu ca e ciudat ce spun, de asta nici nu voiam sa povestesc, dar macar sa nu mai continuam cu asta 
)))
Oamenii au tendinta sa compare cu experientele lor sau cele cunoscute si cand e ceva atipic, tind sa asocieze cu ce e cel mai rau. Nu este. E o experienta deosebita de altele, sau asemanatoare cu foarte putine, deci sa fie luata ca atare :D
