gargbird a scris:
A, nu, mie îmi plac doar lucrurile clare. Am vrut doar să vă previn pe toți la ce se poate ajunge din compasiune și din îndeplinirea unei datorii morale care, de fapt, pornește aproape mereu din vinovăție.
„Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.” Cam asta zicea bătrânul Kant, la fel ca și bătrânul Socrate, filosoful văzut mai ales din spate. Nah, că ieși cu rimă! 
Oricum, treaba era că problema nu se reducea doar la compasiune și îndeplinirea unei datorii morale. Mai era și aspectul ăla că ești îndrăgostit, (deci iubești, aș zice eu), specificat clar în premise.
Dar chiar așa, dincolo de scenariul să zicem realist pe care l-ai descris, tu ce ai face Garg, dacă ai fi implicat într-o atare situație?