catalina udrea a scris:Exist si eu !Iar cea mai mare nenorocire si despre care unii dintre voi habar nu aveti .........nu sunt singura!!!Eu sunt un personaj care s-a decis sa-si faca publica trairea !!!Si ca sa raspund cuiva care in postarile anterioare ma invita sa-mi informez sotul de nemultumirea mea ............o stie dar nu-i pasa,ma credeti??Altfel, cum apreciati ca atunci cand am pus problema unui cabinet specializat in asemenea probleme,nici nu a vrut sa auda.Nu sunt adepta adulterului de vreme ce am lasat sa treaca peste mine cei mai frumosi ani fara sa fac nimic,nu invit pe nimeni sa repete experienta mea dar recomand tuturor parintilor sa nu faca greseala sa impuna copiilor sa se casatoreasca virgini...Poate nu sunt suficient de matura ,cine stie????
Daca afirmi ca te-ai casatorit virgina, nu te supara, chiar nu esti matura. Cred ca nici parintii nostrii n-au facut asta dar pentru ei acest subiect a ramas tabu. Noi suntem generatia noua fata de ei, n-are rost sa ne ascundem dupa deget. Nimeni nu te lua de sotie numai pentru ochii tai frumosi, mai ales ca in anii '80 nici diferenta de clasa saraci-bogati nu prea exista, trebuia sa-ti alegi partenerul dupa un anumit criteriu, si "se purta" in obsesie sexul. Era marea noastra descoperire. Pentru cei tineri: aici nu ma refer ca te cuplai cu tot ce zboara dar puteai vorbi fara prejudecati despre "a face dragoste". Relatia femeie-barbat era la fel in orice epoca numai conceptiile s-au schimbat. Nici eu nu mi-am inchipuit, acum 20 de ani, ca voi scrie despre asta aici dar evoluez cu timpul, pe cand tu, se pare, nici n-ai de gand. Sau, poate, conteaza si unde am copilarit, noi trageam mai mult catre vest, calatoream pana unde ne era permis, anticonceptionalele tot de acolo se aduceau.
Din nou puncte, puncte si nu inteleg in ce situatie nu esti singura, care-i nenorocirea. Se intelege doar ca ti-ai gasit pe cineva, asta NU-i rusine, "ti-ai facut publica trairea", si ce e cu asta(?) Sunt persoane mult mai importante decat noi si si-au scris autobiografia.
Iti spun eu ca sunt "n" cazuri ca al tau, exista cupluri care se inseala reciproc, si n-au nimic impotriva. Multi au ramas casatoriti doar din cauza copiilor. Eu am un sot care s-a schimbat negativ de cand l-am cunoscut, mai are calitati dar defectele i se inmultesc surprinzator. Nu pot divorta din cauza problemelor materiale, el nu pleaca (ar trebui sa fie prost) nu-i pot plati partea si nu mi se pare o idee buna sa dau o suma considerabila la un avocat si sa traiesc in continuare divortata sub acelasi acoperis cu el. N-are rost. Era o perioada cand am vrut "sa-l salvez", mi-a trecut, dupa o anumita varsta este tot mai greu sa schimbi caracterul omului. Eu am un alt refugiu: munca. Uneori lucrez 14 ore pe zi, sunt apreciata de clienti si asta ma face sa ma simt mai bine. Sunt responsabila fata de fiul meu, are 21 de ani, invata. Poate atunci cand el va porni pe drumul vietii lui ma voi uita mai pe larg in jurul meu. Deocamdata nici n-am timp sa ma gandesc la asta. Tu ai avut, bine ai procedat. "Razbunare", eu am trecut si peste asta, nu ma mai intereseaza.
Scriai ca sotul tau stie, dar codat si nu pricep, ce. De adulter sau de lipsa orgasmului? De adulter eu nu i-as spune. Atunci nu mai ai cale de intoarcere, convietuirea devine mult mai insuportabila. Mai exista varianta casniciei "deschise", eu n-as putea trai nici asa. Numai tu poti sa stii ce vrei de la viata si la varsta pe care o ai ar fi cazul sa gandesti. Existi si tu, ai scris, iubesti, deci existi, o filozofie mult discutata, partea mai lucida: gandesc, deci exist.
Pentru toti de aici: nu ma mai "doamna", am si eu un ID cinstit.