Început de tamita, Mar 9 apr 2019 · 49 răspunsuri · 4.977 vizualizări
Nu este gresit să vrei adevarul atunci când NU îl știi. Dar tu îl știi. Intr un fel sau altul și el a recunoscut, regretă că te a rănit.... ai ajuns singura la concluzia că nu a fost ceva grav... de ce o tii langa? De ce insisti pe tema "adevărului " ?
Da, bărbații se uita după alte femei. Fi mai relaxată și va puteți amuza pe tema asta. Nu l mai toca, că se va duce după alta. După una care va sti sa abordeze altfel această " problemă " a bărbaților.
Cred ca in situatia asta, faptul ca ar recunoaste nu te-ar incalzi cu nimic. Doar orgoliul ar fi miscat putin - ”aha! Am intuit bine! Stiam eu”.
Persoanelor care au suficienta iubire de sine nu le pasa nici daca sunt inselate la modul cel mai evident si concret. Pentru ca se pun mereu pe primul plan. Si sunt doua variante aici: in acel moment, pot spune foarte simplu ca e suficient, nu se lasa calcate in picioare si parasesc relatia, ori accepta sa fie inselate si le doare in cot, putand face si ele acelasi lucru oricand. Doar ca nu vor, nu au chef. Sau poate chiar o fac, intelegand natura atat de subreda a omului in ceea ce inseamna fidelitatea. In multe cazuri acestia sunt cei care ajung sa aiba relatii/casnicii de foarte lunga durata sau pe viata. Nu e un lucru demn si moral sa inseli, dupa parerea mea. Strict parerea mea. Dar nici nu mi se pare ceva din care sa pui pe altul la zid. Apoi, sunt multe tipuri de inselat - discutie lunga. Sexul e supraapreciat. Tocmai tu, sensibila si inimoasa, ar trebui sa intelegi si mai mult acest lucru. Si ca un barbat cand insala nu o face cu sufletul. E un simplu episod. Bine, asta daca lucrurile nu degenereaza. Si aici intervine rolul si pozitia ta.
Of, si cand ma gandesc cat de gelos eram inainte... nu te ajuta la nimic, Tamita. Te macina si te distruge.
Acum sunt la stadiul (deplin sincer) in care stiu ca daca femeia de langa mine are un episod de calcat stramb, pur si simplu o nebunie, o necesitate de moment si apoi totul e dat uitarii si ramane cu mine in acelasi ambient armonios, chiar nu ma intereseaza acel episod. Absolut deloc.
E ceva extrem de incordat si de tensionat in toata situatia asta. Sfatul meu e sa lucrezi putin la tine, Tamita. Nu incerca sa il mai apesi pe el cu neincrederea si suspiciunile. Aproape ca nu ne aprtinem nici noua, dar altora. Citisem undeva de curand - ”ne apartinem cu adevarat abia atunci cand devenim obiecte”. Mediteaza putin la asta. Ofera-i libertate deplina si va veni singur, arzator, catre tine. Invata iubirea neconditionata - in primul rand fata de tine.
Daca iti sunt familiare chestiile spirituale, vezi ca e ceva care parca se numeste Hooponopono - ”te iert, ma iert, te iubesc, multumesc”. Ajuta foarte mult. Fa lucruri pentru tine, aranjeaza-te, iesi in oras, admira-te in oglinda, nu mai sufoca atat relatia asta si implicit pe voi. Eu asa simt, ca nu stai prea bine cu increderea si cu iubirea de sine. iar asta e un mare blocaj, in primul rand pentru tine, apoi pentru ambii. Succes.
King1 a scris:Acum sunt la stadiul (deplin sincer) in care stiu ca daca femeia de langa mine are un episod de calcat stramb, pur si simplu o nebunie, o necesitate de moment si apoi totul e dat uitarii si ramane cu mine in acelasi ambient armonios, chiar nu ma intereseaza acel episod. Absolut deloc.
Dumnezeule, King! Sper ca nu traiesti intr-o astfel de relatie!
Cand iubesti pe cineva, chiar daca-ti apare "ispita" alegi sa nu inseli, fiindca stii ca partenerul tau te completeaza. Ce sa cauti la alta persoana cand tu ai acasa tot?!
Treaba cu "nu inseala cu sufletul" este amagire.
Editat Mie 15 mai 2019 22:46
Nu, nu traiesc, dar spun cum ar fi daca ar fi sa fie :) nu mi-ar pasa daca s-ar intampla vreun accident de genul, as trece peste fara nicio problema. Oricum, daca ai destula stima si iubire de sine, e aproape imposibil sa se intample sa fi inselat, pentru ca in situatia data, partenera/ul va fi aceea/cela care va alerga dupa tine.
Cat despre mine, nu am avut niciodata nici tentatia sa insel, imi este cumva scarba de sexul de ocazie, fara sentimente, pur si simplu asa sunt construit. Dar asta nu inseamna ca nu ii inteleg pe cei care ajung in situatia asta... sunt atatea circumstante la mijloc si cred ca judecarea si pisarea lor, mai ales de partener, e inutila. Cea mai buna aparare in cazul asta si ca sa repornesti atractia e sa fii cat mai detasat, nu critic si pisalog.
Amagire in ce sens? Omul e slab, in general. Si asta e firescul lumii pana la urma. De asta exista iertarea, cainta, impacarea etc. Totul e o lectie.
King1 a scris:Cat despre mine, nu am avut niciodata nici tentatia sa insel
Ma bucur pentru tine! Esti tanar si ai toata viata inaintea ta, deci alege totusi sa nu traiesti in compromis.
King1 a scris:Amagire in ce sens? Omul e slab, in general. Si asta e firescul lumii pana la urma. De asta exista iertarea, cainta, impacarea etc. Totul e o lectie.
Cand cineva spune ca nu inseala cu sufletul, ci doar cu corpul, se afla intr-o mare eroare si nu face decat sa-si justifice anumite frustrari. Doi oameni care-s uniti la nivel de suflet nu vor recurge la a face sex cu altcineva, nici macar din curiozitate sau alt moft...
Unde-i iubire adevarata este si fidelitate, este rabdare si incredere , iar iertarea si impacarea sunt experiente firesti. Inselatul nu face parte din "firescul lumii", deci asa ceva nu trebuie incurajat. Infidelitatea in cuplu nu aduce nimic constructiv, ci distruge relatia, din toate punctele de vedere, deoarece apare minciuna, gelozia, neincrederea, suspiciunea, durerea sufleteasca ( acceptarea de suprafata a unui compromis "cras", cum zicea cineva, care in mod firesc, natural si normal este de neacceptat ) si imbolnavirea inimii...
Editat Joi 16 mai 2019 10:37
Și totuși, cum rămâne cu căutarea fericirii? Dacă un om devine nefericit într-un cuplu, chiar dacă partenerul său se simte bine așa, oare o fi ok să-și caute fericirea în brațele alteia/altuia?
Aceasta-i întrebarea!
Tomaso a scris:Și totuși, cum rămâne cu căutarea fericirii? Dacă un om devine nefericit într-un cuplu, chiar dacă partenerul său se simte bine așa, oare o fi ok să-și caute fericirea în brațele alteia/altuia?
Aceasta-i întrebarea!
Fericirea este in om, doar s-o recunostem. Daca devenim nefericiti in cuplu, chiar daca partenerul/a se simte bine, atunci este o adevarata provocare pentru cuplu. Daca aceasta nefericire aparuta se mentine, atunci sunt de luat anumite decizii, dar in niciun caz decizia "compromisului", adica aceea de-a face o intelegere cu partenerul/a si amagirea ca "escapadele" rezolva provocarea (mai degraba amplifica si produc un dezastru pentru cuplu, chiar daca partenerul/a sustine ca "ce bine e!). In astfel de situatii, respectul unuia fata de altul trebuie sa primeze si atunci solutia este "divortul". Nu poti sa tii legat pe cineva langa tine doar pentru anumite "avantaje" obtinute prin compromis, deoarece traind in compromis nu mai putem vorbi despre iubire, despre respect si sustinere reciproca, despre intelegere, despre sentimente adevarate. Unde-i iubire adevarata este si fidelitate.
" Sentimentele adevarate trebuie sa reziste oricarei ispite." - Liviu Rebreanu
Editat Dum 19 mai 2019 12:57
Divorțul poate fi o soluție la începutul relației, dar, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai dificil să faci pasul. Mulți oameni se trezesc prinși ca într-o capcană. Devine un fel de serviciu de care trebuie să te achiți.
Tomaso a scris:Divorțul poate fi o soluție la începutul relației, dar, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai dificil să faci pasul. Mulți oameni se trezesc prinși ca într-o capcană. Devine un fel de serviciu de care trebuie să te achiți.
Da, din pacate asa este, desi cei doi soti primisera "informatia" ca-si incheiasera "menirea" in acea casatorie.