Început de NicolaeT, Mar 5 feb 2019 · 82 răspunsuri · 9.277 vizualizări
Nu stiu daca nu este atrasa de el, poate este. Nici ea nu pare ca poate renunta. Dar este ceva ce o impiedica....
Ca sa inteleg mai bine, Nicolae T, nu cumva este povestea mai veche, cand ea si-a inselat prietenul cu tine? Apoi i-a parut rau de ce a facut si s-a reintors la el?
sorinaa a scris:Nu stiu daca nu este atrasa de el, poate este. Nici ea nu pare ca poate renunta. Dar este ceva ce o impiedica....
Ca sa inteleg mai bine, Nicolae T, nu cumva este povestea mai veche, cand ea si-a inselat prietenul cu tine? Apoi i-a parut rau de ce a facut si s-a reintors la el?
Aha! O nouă posibilitate și deschidere ni se arată colea. S-ar putea să fie ca-n telenovele.
NicolaeT a scris:Cred ca tot ce vreau e sa o uit. Prea mult timp a fost nehotarata. Ma simt epuizat, nu pot continua asta la infinit. Cred ca a avut suficient timp sa afle ce isi doreste.
Io rămân totuși la părerea că ar fi bine să vă mai dați o șansă, să mai încerci încă o dată.
Oricum, si daca ii dai si daca nu ii dai o sansa.... da-ti tie o sansa. O sansa sa intelegi ca nimeni nu merita sa faci febra 39 doar pentru ca te gandesti la el/ea. Nu e corect fata de tine, nu e corect fata de ea, nu e corect fata de natura. Poate e frumos in filme sa vezi cum se imbolnavesc unii de atata dragoste, dar din ce spui tu, nici macar nu pare dragoste ce simti pentru ea, plus ca nu sunteti in filme. Granita dintre pasiune si obsesie e foarte subtire si granita dintre obsesie si nebunie e inexistenta. Nu iti zic ca nu trebuie sa ai atasamente, ca e prea fumata treaba asta, dar nici in extrema in care ai cazut tu nu e bine. Gaseste calea de mijloc. Nu iti pot da o reteta, dar ca persoana predispusa la obsesii, iti spun ca e bine sa folosesti ordine directe, pe care ti le dai tu insuti, in momente in care simti ca pierzi controlul.
Am vrut sa iti spun asta de la prima postare. M-am gandit daca sa iti spun sau nu. Pentru ca imi aduci aminte de fratele meu mai mic, ti-am zis.
Editat Joi 7 feb 2019 23:11
Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Ajuta cat de cat, desi indragosteala e boala grea asupra careia ratiunea are doar putin efect. Am mai avut iar o discutie dintr-aceea lunga cu ea, de i-am mai spus inca o data clar ce vreau. Ma lua ca daca nu vreau doar discutii si vreau si sex, inseamna ca vreau doar sa o folosesc, si alte astfel de aberatii. Am incheiat-o, si cum zici tu Sherlock, mi-am dat ordin sa nu mai am nimic de a face cu ea pana nu vrea ceva serios sau pana nu mi-o trece. Desi ca sa treaca o indragosteala sunt necesari multi ani, si tresa fii super sigur ca ti-a trecut, ca altfel risti sa intri iar in colaps multe luni.
Pe măsură ce te maturizezi , intri mai greu și ieși mai ușor din astfel de îndrăgosteli.
Disciplina.
Ai o singură viață, nu o irosi pe toți oamenii.
Pentru ca drama e misto si pentru ca oricum bate vantul pe forumul asta, hai sa il mai animez putin. Aseara m-am trezit cu ea la usa. Credeam ca o uitasem, defapt cand m-am uitat pe vizor m-am si intrebat ce-i cu o fata la usa mea. Abia cand am deschis am vazut cine era. Chestia e ca desi aseara am incercat sa ma tin cat mai rece cu ea si dupa ce a plecat chiar credeam ca am reusit sa ma las neafectat, astazi mintea imi este inundata cu imaginile de aseara cu ea si iar nu mai sunt in stare de nimic. Nu inteleg ce se intampla... de ce sunt inca afectat ? Nu ar fi trebuit sa fi disparut totul, sa nu mai fi ramas nimic ?...
Ea nu exista, excitatiile - indragosteala - nevoile pe care crezi ca le simti nu exista, care mai e problema?
E doar in constiinta.
Una din problemele constiintei e ca desi pe de o parte totul pare construit in constiinta fiecaruia, de exemplu daca iti dau imaginea rata-iepure, unul poate vedea rata altul iepure, cand vine vorba de relatii intre constiinte pare mai mult de atat, si asta datorita telepatiilor. Daca iubita ar fi strict o constructie in constiinta mea, de unde stie telepatia sa fie directionata spre ea ? Sunt 2 elemente de fenomenologie care ambele par corecte, dar cumva trebuie sa fie o explicatie care sa le impace pe amandoua. Pana cand voi gasi explicatia insa, am de rezolvat problema de a o uita. Defapt nu de a o uita, ca teoria mea a constiintei prezice ca nimic nu poate fi uitat, nici ce ai mancat pe 3 septembrie 2001, ci doar ingropat in constiinta. Prin urmare, cum pot sa ingrop ce simt pentru ea incat sa pierd cheia sa nu mai pot sa le las la iveala ?
Ceea ce este de uitat se uita, ceea ce este de iertat se iarta, ceea ce este de invatat se invata, ceea ce este de insusit se insuseste, ceea ce este de experimentat se experimenteaza, ceea ce este de (re)amintit se (re)aminteste, ceea ce este de memorat se memoreaza, ceea ce este de trait se traieste, ceea ce este de eliberat se elibereaza, ceea ce este de facut se face, ceea ce este de realizat se realizeaza...
Mai devreme sau mai tarziu, tot ceea ce este (pre)vazut in Constiinta ca experienta evolutiva a fiecarui suflet se va-ntampla negresit si in timp optim. Ceea ce este doar iluzie se va dezintegra si va disparea din Memorie.
Editat Mar 3 sep 2019 17:16