Cum sa trec peste ea ?

Eu sa îl întreb??

Fiero a scris:

Ia intreaba-l tu la cine se refera. Mi-ar placea sa stiu si varianta ei.

Nu inteleg. La ce te referi ?

Stu' a scris:

Ce ar fi sa nu ii mai răspunzi la invitații? 

Atâta timp cât la fiecare call din partea ei, tu dai fuguța sa vă întâlniți - nici nu mai contează cine initeaza.

Daca vrei sa și demonstrezi că vrei ceva doar serios cu ea, tine-te de cuvânt și nu mai da curs invitațiilor ei nehotărâte. Ori totul, or nimic. Cam așa să înțeleagă că stă treaba.

Sau, daca vrei sa fii in continuare un cățeluș - hei, e si asta un mod de a-ți complica viața.

Ok. M-a invitat astazi la masa si am refuzat-o. I-am zis totul sau nimic. Dar asta nu ma face sa ma simt bine. Dimpotriva, ma gandesc cum ar fi fost sa o vad iar...

NicolaeT a scris:

Ok. M-a invitat astazi la masa si am refuzat-o. I-am zis totul sau nimic. Dar asta nu ma face sa ma simt bine. Dimpotriva, ma gandesc cum ar fi fost sa o vad iar...

Ce ai făcut azi, rațional, a fost să ieși din zona de confort. Ar fi anormal sa te facă să te simți confortabil, bine, in prima instanta.

Ce e notabil, însă, e faptul că măcar ți-ai recunoscut ție însuți că vrei mai mult de la ea. Bărbătește - e faptul că ți-ai asumat acest fapt și i-ai aruncat mingea.

Acum , mingea e in careul ei. Daca va vrea sa vina spre tine, va veni singura. Daca, însă, ideea de a nu te mai vedea deloc - e suportabila, va reuși să aștepte in continuare sa te rogi tu de ea ( chiar daca, aparent, invitația spre a va vedea doar - e a ei).

Nu știu cum să zic altfel, dar cam așa ar trebui să procedeze orice om. Sa pună piciorul în prag la lucrurile serioase. Un cazul in care își dorește disciplina , o oarecare disciplina, in propria viață.

Dacă iubești dramele, însă..

Înțelegi tu.

Stu' a scris:

Eu sa îl întreb??

NicolaeT a scris:

Nu inteleg. La ce te referi ?

Am facut o confuzie, scuze amandurora, ramane valabil doar postul in care am spus ca nu empatizez. 

Stu' a scris:

Ce ai făcut azi, rațional, a fost să ieși din zona de confort. Ar fi anormal sa te facă să te simți confortabil, bine, in prima instanta.

Ce e notabil, însă, e faptul că măcar ți-ai recunoscut ție însuți că vrei mai mult de la ea. Bărbătește - e faptul că ți-ai asumat acest fapt și i-ai aruncat mingea.

Acum experimentez alte stari, de vinovatie. Ma gandesc la cat de bine se simtea in prejma mea si acum i-am refuzat astfel de clipe frumoase. Ma gandesc la rasetele care existau cand era cu mine si acum le-am facut sa nu mai fie. E corect sa ma simt vinovat ?

NicolaeT a scris:

Acum experimentez alte stari, de vinovatie. Ma gandesc la cat de bine se simtea in prejma mea si acum i-am refuzat astfel de clipe frumoase. Ma gandesc la rasetele care existau cand era cu mine si acum le-am facut sa nu mai fie. E corect sa ma simt vinovat ?

Sentimentele nu sunt corecte sau incorecte. Te simti asa cum te simti, nimeni nu poate spune cum e corect sau nu e. Daca ea a pus capat relatiei, nu inteleg ce i-ai refuzat tu.

By the way, relatia a fost doar una platonica?

NicolaeT a scris:

NicolaeT a scris:

Ce e ? :)) Oricum, daca tot ai postat si tu, tresa fac o lamurire, ca tu intelegi diferenta. Nu o iubesc, nici macar nu-mi place de ea (ca persoana). Sunt doar indragostit. Si orice-as face, indragosteala asta refuza sa dispara.

Nu conteaza de ce ne-am despartit. Ideea e ca nu mai putem fi impreuna. Dar tot ma cauta, iar eu nu o pot uita. Iar daca imi scrie fie si doar un rand intr-o zi, nu mai sunt bun de nimica toata ziua, doar stau in pat. M-am saturat. Cum se trece peste asa ceva ?

Dragostea? Fugi la ea! Fără iliuzii și fără prejudecăți. Apoi vezi tu ce o să se mai întâmple, pentru că, oricum, instinctul o să-ți spună ce ai de făcut.

Sherlock a scris:

By the way, relatia a fost doar una platonica?

Nu. Si faceam dragoste cu ea, nu sex. Si asta e unul din lucrurile care simt ca imi lipseste acum. Ca nu reusesc sa fac decat sex cu alte fete, si simt ca fac degeaba, nu am nicio satisfactie la sfarsit. Parca zici ca e doar masturbare. Vreau sa simt ca inseamna mai mult sexul ala, vreau sa simt ca am o persoana in brate, nu un obiect. Vreau la sfarsit sa stau cu ea in pat, eventual sa adorm linistit, nu sa imi vina sa ma imbrac si sa plec. Si nu reusesc sa mai gasesc chestia asta. Inteleg ca indragosteala e doar o chestie superficiala, dar fir-ar sa fie ca starile pe care le da chiar sunt valoroase in ele insele, daca faci abstractie de alte elemente care apar la interactiunile dintre oameni si care la indragosteala nu-s neaparat prezente.

Vriies a scris:

Dragostea? Fugi la ea! Fără iliuzii și fără prejudecăți. Apoi vezi tu ce o să se mai întâmple, pentru că, oricum, instinctul o să-ți spună ce ai de făcut.

Un'sa fug ? Ea nu vrea o relatie. Vrea doar "sa vorbim".