Elvira82 0 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 Viata mea. Mereu ne indoim de ce putem face , mereu ne indoim de capacitatiile noastre. Care sunt oare motivele?! In primul rand lipsa increderii in propriile puteri, acest lucru este cel mai greu si daca nu il depasesti singur, nimeni nu te poate ajuta. In al doilea rand lipsa increderii celui de langa tine in capacitatea te , sincer te demoralizeaza . Am gresit grav fata de sotul meu, ii cer iertare dar sincer cum sa ma ierte el daca nu ma pot ierta eu..este cel mai greu moment din viata mea, care cred ca s a terminat. Se spune ca greseala recunoscuta este pe jumatate iertata, dar eu am sa ma pot ierta vreodata pe mine insumi?. Am mers din greseala in greseala...din vina mea. Daca eram sincera de la inceput cu mine si cu sotul meu nu ajungeam aici. Traiesc niste zile de cosmar..care simt ca nu se mai sfarsesc si care ma omoara picatura cu picatura. Nu ma gandesc la mine..eu nu contez ma gandesc la el..si la toata familia noastra. Nu pot da timpul inapoi dar cu siguranta am invatat ca minciuna nu are un loc bun..si ca asta a fost lectia mea de viata. De ce am ajuns aici: Din nesiguranta , din singuratate , din lipsa de comunicare. Ma simteam singura mereu... si am cautat sa umplu un gol care nu a fost plin niciodata. Trebuia sa nu il fortez sa se casatoreasca cu mine.. am simtit mereu ca nu asta este ce isi doreste, de cand eram in facultate, dar am stat ca raia dupa el. Niciodat nu mi a spus ca sunt frumoasa , niciodata nu mi a spus ca ma iubeste fsra sa il intreb eu. Si totusi am stat 17 ani impreuna. Am acceptat tot pentru ca il iubeam enorm si inca il iubesc enorm, nu ma crede acum , este normal nici eu nu m as crede pe mine...dar asta este adevarul. De la an la an... devenea tot mai inchis mai putin comuncativ, nu stia decat sa imi zica lucruri care ma durea..cand se enerva, imi doream si eu afectiune.. stiu ca nu este o scuza chiar daca eu am vazut unele conversatii ale lui...dar am stat cu cineva de vb care spunea cuvinte frumoase..de care aveam nevoie.. la acel moment. Nu imi doream nimic doar putina atentie pe care nu am avut o..practic niciodata. Imi pare rau si regret dar sunt sigura ca ... asta este sfarsitul si nu il condamn. Vreau doar ca vreodata sa ma poata ierta, sa isi gaseasca linistea si fericire pe care o merita. Eu sunt un nimic, facut din nimic... si niciodata nu o sa mai pot sa fiu un om normal. Sa ma ierte Dumnezeu si sotul meu. Sotul meu pe care tarizu mi am dat seama ca este universul meu... ca este inima mea ..si ca din toata fiinta mea il iubesc infinit. Vreau sa mor asa nu pot continua..si nici daca plec nu o sa imi revin niciodata... cum mor mai repede? Am citit de paracetamol cate trebuie sa iau ca sa nu intru in coma si sa mor.direct? . Va rog ajutati ma . Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 Vezi că poți rămâne leguma, in loc sa decedezi. Nu te juca cu astfel de gânduri. Cere rapid ajutorul unei persoane apropiate. Spune ce ai pe suflet și cere ajutor. Scrie și aici, încearcă să descarci acum sentimentul acesta de disperare. Lucrurile se vor așeza, durează puțin. Nu ai copii, părinți, animăluțe in grija? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Davi_ 6965 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 El este un ursuz, un bărbat care nu ți- aspus niciodată "te iubesc" dar tu vrei sa mori pentru el? Mda. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 (editat) Sa apelezi urgent la un psiholog sau la un duhovnic(preotul este si el un bun psiholog). Editat Ianuarie 31, 2019 de Lucia N Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
MissHyde 43100 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 Paracetamolul îți dă o moarte oribilă. Când ți-o dă. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
MissHyde 43100 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 In plus, daca el nu iartă că ai vorbi t (vorbit, DA?) cu cineva atunci tu de ce i-ai ierta lui același lucru? Și să nu îți spună că te iubește? Daaaaaa, e foooooarte greu! Mai bine îl desconsideri pe el decât pe tine. Că dacă mori tu nici macar nu ii pare rău. Că dovadă că te chinuie. De unde știi că nu te-a înșelat? 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
adal* 10373 Raportează post Postat Ianuarie 31, 2019 Acum 10 ore, Elvira82 a spus: Viata mea. Elvira, eu nu inteleg care este vina ta? Poate ar trebui sa ne spui mai multe, altfel eu nu stiu ce sa zic. Aveti copii? De fapt ce se intampla cu voi? Ati ajuns amandoi la concluzia ca nu va iubiti si nu mai puteti fi impreuna? Iti pare rau pentru cei 17 ani? De ce ai senzatia asta de sfarsit de lume? Asa cum ne-ai povestit, se pare ca tu nici macar nu stii ce este cu el, pare ca voi doi nu mai comunicati de mult. Ce este cu voi? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Clear Light 238 Raportează post Postat Februarie 2, 2019 La 31.01.2019 la 10:37, Elvira82 a spus: Viata mea. Va rog ajutati ma . Elvira, cand oamenii se afla in aceste stari extreme, cum te gasesti tu, nu e usor de iesit pentru ca ele sunt asemenea unor orbiri rationale. Se ingusteaza lumea atat de mult incat nu se mai poate respira. Dar exista o mica portita de iesire. Daca ai putinta, macar pentru cateva secunde aminteste-ti de suferinta tuturor oamenilor de pe planeta care sufera la fel ca tine in acest moment. Apoi aminteste=ti de suferinta de 100 de ori mai mare decat a ta a oamenilor care traiesc in situatii extreme, zone de conflicte armate si care sunt supusi zilnic de ani buni violentelor, torturilor, incarcerarilor, abuzurilor de tot felul. Imagineaza-ti cu detalii si simte suferinta lor psihologica si fizica. Acesstea sunt mici exercitii de reflectie care pot pentru un moment scurt sa de-focalizeze atentia ingusta asupra starii personale de suferinta si sa te ajute sa te relaxezi pentru un scurt timp si sa vezi adevarul impermanent al acestor stari. Dar nu e usor. Daca nu te poti ajuta singura astfel, poate pasul urmator este sa apelezi imediat la consultanti in psihoterapie, oameni care ar putea da o mana de ajutor. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie2 224 Raportează post Postat Februarie 2, 2019 On 1/31/2019 at 10:37 AM, Elvira82 said: Am gresit grav fata de sotul meu, ii cer iertare dar sincer cum sa ma ierte el daca nu ma pot ierta eu..este cel mai greu moment din viata mea, care cred ca s a terminat. Se spune ca greseala recunoscuta este pe jumatate iertata, dar eu am sa ma pot ierta vreodata pe mine insumi?. Am mers din greseala in greseala...din vina mea. Daca eram sincera de la inceput cu mine si cu sotul meu nu ajungeam aici. Traiesc niste zile de cosmar..care simt ca nu se mai sfarsesc si care ma omoara picatura cu picatura. Nu ma gandesc la mine..eu nu contez ma gandesc la el..si la toata familia noastra. Respira adanc si spune-ti ca viitorul incepe astazi. Trecutul duca-se pe pustii. Ce a fost ieri nu mai conteaza. Planul tau pentru viitor e tot ce conteaza. S-a ajuns la asta pentru ca de la bun inceput era o problema. Concentreaza-te pe aceasta problema si cum ar putea fi rezolvata de acum inainte, nu pe greselile tale. Nu te mai gandi la singurul motiv pentru care ai vrea sa mori; gandeste-te la toate motivele pentru care merita sa traiesti. Sunt mai multe decat acest moment izolat in viata ta. Adu-ti aminte cum erai inainte sa il cunosti. Erai o persoana, nu nimeni si nimic, cum spui acum. Adu-ti aminte ca ai fost mereu cineva, cu personalitate, vise, constiinta, aspiratii. Ramai in continuare acea persoana. Orice ti s-a intamplat nu poate schimba asta. Mergi la un moment din trecut in care erai senina si incearca sa revii la asta. Viata ta nu se opreste la acest moment. E un moment de cumpana pentru tine, care va schimba ceva. Nu unul de sfarsit si de moarte. Sa stii ca experientele care transforma sunt tocmai cele extreme, in care simti ca ai ajuns pe fundul lacului si nu poti ajunge mai jos. De acolo te ridici si ajungi mai sus decat ti-ai fi inchipuit vreodata. Suferinta te transforma, si daca o lasi, te transforma spre bine. Lasa in spate orice ar spune altcineva, orice ai facut. Nu mai conteaza. Conteaza doar sa iesi la suprafata; sa supravietuiesti si sa ridici capul; sa iti recapeti energia; atat. Esti mai mult decat incidentul asta. Aminteste-ti. Aminteste-ti copilaria, adolescenta, pe toti care te-au pretuit vreodata si au vazut in tine un om bun. Tu in continuare esti acel om. Ai sa fii mereu. Viata ta nu a inceput cu aceasta casatorie si nu se va sfarsi cu ea. Multa putere iti doresc, Elvira. Si o ai. Stiu ca o ai. Capul sus! :) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie2 224 Raportează post Postat Februarie 2, 2019 3 hours ago, Clear Light said: Nu ii spui niciodata, dar niciodata, cuiva care sufera, ca nu sufera suficient in comparatie cu altii. Acest lucru complicat numit viata e subiectiv pentru fiecare. Doar nu te astepti sa se plaseze in cadrul unor statistici. Sa fim oameni in primul rand. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
