S-a suparat si m-a blocat peste tot

Stu' a scris:

Daca te face sa te simți așa, voit sau nu, înseamnă că si ești?

Nu,dar asa ma face sa ma simt ptr el

Și tu nu poți fi independenta? Sa te simți tu pentru tine, nu pentru alții? 

Stu' a scris:

Și tu nu poți fi independenta? Sa te simți tu pentru tine, nu pentru alții? 

In alte cazuri pot,dar in cazul asta mi-e greu.

Mai greu, o fi.

Dar merita.

Mă rog, ideea e că ..meriti.

Gabriela1978 a scris:

Se apropie acest 14 februarie si cat as fi de realista ,mi-e teama ca voi simti nevoia sa-i scriu acolo ceva .Parca simt un soi de sentiment de razbunare,sa-l fac sa se simta si el ignorat si inexistent,numai cand stiu cat alergam si faceam pentru el ...in fine

Daca ii scrii ceva de ziua...indragostitilor, chiar si de razbunare, nu se va simti ignorat si inexistent....dimpotriva. 

Spunea-i ca ti-ar fi mai usor daca ai intelege de ce are aceasta atitudine dupa 3 ani...Pai, e simplu. Pentru ca l-ai demascat. Relatia voastra, cumva la distanta, nu ti-a permis sa-l cunosti cu adevarat iar el este alt om decat ai crezut sau ai vrut tu sa crezi. El s-a folosit de tine pentru a-si umple golurile existentiale, cu o masca credibila cat de cat. Acum ca l-ai prins, ai intrat instant in tabara dusmanilor. Un om care te iubea, tinea la tine, nu reactiona asa. Se supara de gest, da, dar accepta comunicarea cu tine, o discutie civilizata...etc.

Nu esti slaba, dar ai pus suflet si de aceea te desprinzi greu. Vrei sa intelegi, pentru a putea merge mai departe. E normal...

sorinaa a scris:

Daca ii scrii ceva de ziua...indragostitilor, chiar si de razbunare, nu se va simti ignorat si inexistent....dimpotriva. 

Spunea-i ca ti-ar fi mai usor daca ai intelege de ce are aceasta atitudine dupa 3 ani...Pai, e simplu. Pentru ca l-ai demascat. Relatia voastra, cumva la distanta, nu ti-a permis sa-l cunosti cu adevarat iar el este alt om decat ai crezut sau ai vrut tu sa crezi. El s-a folosit de tine pentru a-si umple golurile existentiale, cu o masca credibila cat de cat. Acum ca l-ai prins, ai intrat instant in tabara dusmanilor. Un om care te iubea, tinea la tine, nu reactiona asa. Se supara de gest, da, dar accepta comunicarea cu tine, o discutie civilizata...etc.

Nu esti slaba, dar ai pus suflet si de aceea te desprinzi greu. Vrei sa intelegi, pentru a putea merge mai departe. E normal...

Ideea este ca am dorit sa aflu ce ascunde,insa nu am apucat sa-l demasc,sa aflu ce as fi banuit.Am apucat doar sa aud o injurie la adresa mea el fiind singur in casa,deranjat fiind ca tot il intrebam prin mesaje daca a mancat etc.I-am zis  exact ce am auzit si ca nu am apucat sa aud nimic altceva,ca nu m-am putut controla si l-am sunat zicandu-i.Iar ultimul mesaj pe care mi l-a scris ,a fost ca m-a iubit din tot sufletul si ma va iubi tot timpul,dar eu l-am jignit profund cu gestul meu,ca l-am luat de fraier si nu mai poate continua si sa nu-l mai deranjez etc.Nu stiu de ce mi-a scris pe facebook acum 2 zile de pe un cont fals,se dadea un tip necunoscut, care imi facea curte zicandu-mi printre altele ca a iubit mult pe cineva care a exagerat cu un comportament si s-a ales praful de tot etc. apoi cand a vazut ca m-am prins ca e contul lui ,mi-a scris ca nu este cine cred eu ,ca fac confuzie si a sters contul.

sorinaa a scris:

Daca ii scrii ceva de ziua...indragostitilor, chiar si de razbunare, nu se va simti ignorat si inexistent....dimpotriva. 

Evident.

Eu am vrut sa-i spun aseara ca se cheama ziua indragostitilor, nu ziua indragostitei, dar am zis ca oricum nu se va putea abtine 

Gabriela1978 a scris:

Ideea este ca am dorit sa aflu ce ascunde,insa nu am apucat sa-l demasc,sa aflu ce as fi banuit.

Ideea este ca nici macar nu ar trebui sa te obosesti sa aflii ce ascunde pentru ca asta nu-i de tine din moment ce atunci cind primesti niste frinturi de informatii nu te poti linisti si controla sa aflii mai multe. De ce a trebuit sa-i spui de microfon? De ce a trebuit sa-i spui ca stii ca iti scrie de pe un alt cont de facebook?

Vorba aceea, te ineci ca rromul la mal, ca nu mai avem voie sa le spunem tigani 

Gaslight a scris:

Evident.

Eu am vrut sa-i spun aseara ca se cheama ziua indragostitilor, nu ziua indragostitei, dar am zis ca oricum nu se va putea abtine 

Stiu fir-ar sa fie,dar mi-e foarte greu ,nu pot dormi noptile..sunt si foarte obosita,nu stiu ce as putea lua sau face sa sterg din memorie ,din suflet rapid tot ,ca de abia fac fata lucrurilor de zi cu zi.Stiu ca a fost un gest urat cu microfonul,dar atat de grav nu ma asteptam sa aiba impact asupra lui.Pur si simplu nu imi vine sa cred ,Singurul lucru acum pe care mi-l doresc este sa uit,sa nu ma mai doara si nu stiu ce as putea face in sensul asta.Nici nu am cu cine sa vorbesc ,m-am cam distantat si de prieteni din cauza lui,ziceam ca timpul ce il aveam liber sa fug la el.El este consolat de mama lui cu care mereu comunica si prin mesaje,de sora lui .Eu nu obisnuiesc sa vorbesc cu parintii despre suferinte ,nu vreau sa ii incarc cu prb mele si sa-i intristez,mai bine nu le mai zic.

Gabriela1978 a scris:

Ideea este ca am dorit sa aflu ce ascunde,insa nu am apucat sa-l demasc,sa aflu ce as fi banuit.

Eu zic ca l-ai demascat. Din punctul tau de vedere ar trebui sa fie suficient. Ce mai conteaza acum cate nebunii sau minciuni ai mai descoperi de acum incolo? 

Si ar trebui sa lasi deoparte povestea cu microfonul, te face sa te simti vinovata si automat sa te umilesti in fata lui. A fost doar...un rau necesar.