S-a suparat si m-a blocat peste tot

Stu' a scris:

Nu este vorba de dușmănie aici, e vorba de caracterul lui.

Dar simți nevoia să te bagi și tu în ecuația asta, pentru că decât nimic, mai bine să suferi. Cumva, suferință inca te leagă de el.

Poate daca as intelege de ce se comporta asa ,mi-ar fi mult mai usor !Nu stiu ,s-au facut ieri 2 saptamani ,asta ma face sa simt fara sa vreau .ca si cand i-as fi facut cel mai mare rau,si ce putere are el sa nu mai ia legatura cu mine deloc,dupa atatia ani, chiar daca nu iubeai persoana respectiva,totusi e o obisnuinta ,ca vorbeam zilnic de dimineata pana seara ,

Nu mai incerca sa înțelegi,  iti faci rau,  oamenii se comporta adesea irațional, cred ca nici el nu stie ce e cu el si ce-i in capul lui.

Gabriela1978 a scris:

nu il inteleg

Nu il intelegi acum in separare, dar nu il intelegeai nici cand erati impreuna.

Ati vorbit, el vrea despartire, de ce te mai agati? Oricum nici tu nu te simteai 100% bine cu el. Si ai spus ca ai alternative, scena e deschisa. Poate nu pentru acum, dar pentru viitor.

E normal ca e greu sa te desprinzi, creierul tau e obisnuit de 1000 de zile cu el si vreo 10 cate au trecut nu sunt suficiente ca sa te faca sa nu resimti dorul. Rationeaza, totusi, si intelege ca e mai bine sa se termine mai devreme decat mai tarziu.

Gabriela1978 a scris:

Poate daca as intelege de ce se comporta asa ,mi-ar fi mult mai usor !Nu stiu ,s-au facut ieri 2 saptamani ,asta ma face sa simt fara sa vreau .ca si cand i-as fi facut cel mai mare rau,si ce putere are el sa nu mai ia legatura cu mine deloc,dupa atatia ani, chiar daca nu iubeai persoana respectiva,totusi e o obisnuinta ,ca vorbeam zilnic de dimineata pana seara ,

Poate că dacă ai face eforturi să accepți alegerea lui, indiferent că o înțelegi sau nu, te-ai putea concentra mai mult pe tine și pe un viitor care să îți surada.

Nu spune nimeni sa sari în brațele altor bărbați, ci mai degrabă să petreci tu mai mult timp de calitate cu tine însăți. Cred că ai ajunge sa te înțelegi mai bine și ai învăța cum să te vindeci.

Eu sufar si el e ok,nepasator,ca si cum eu nu as exista...as vrea sa-i intorc si eu cumva, macar pe sfert sa simta senzatia asta ..e ca un joc psihologic,el poate ...eu sunt cea slaba

Da, tu ești cea slabă în ecuația asta. Dar te poți întări. Trebuie numai sa vrei și să accepți că alegerile altora sunt alegerile altora.

Se apropie acest 14 februarie si cat as fi de realista ,mi-e teama ca voi simti nevoia sa-i scriu acolo ceva .Parca simt un soi de sentiment de razbunare,sa-l fac sa se simta si el ignorat si inexistent,numai cand stiu cat alergam si faceam pentru el ...in fine

Precum spuneam, răzbunarea e arma omului slab. 

Chiar vrei sa fii așa?

Stu' a scris:

Precum spuneam, răzbunarea e arma omului slab. 

Chiar vrei sa fii așa?

Nu vreau sa fiu ,dar ma simt parca luata de fraiera si el se simte puternic ,mai ales ca eu l-am tot cautat cateva zile dupa si l-am tot rugat sa ma ierte prin email-uri.Putea sa nu ma bocheze sa-mi vorbeasca normal si civilizat,faptul ca m-a blocat asa peste tot,in afara de suferinta despartirii ,ma face sa ma simt mica,fara importanta, jignita,desconsderata etc

Daca te face sa te simți așa, voit sau nu, înseamnă că si ești?