Cultele cargo - cum incepe un fenomen religios

Sherlock a scris:

Ideea e ca nu poti sa declari in ce categorie de credinta esti, atat timp cat esti in ea. Esti subiectiv. De abia cand iesi de acolo realizezi care era adevaratul tau statut.

Exact.

Din fericire pentru toti cei preocupati de caracterul lui Moise, cearta lor e degeaba - consensul istoricilor e ca nici nu a existat; la fel si exodul din Egipt. 

Abbie2 a scris:

Din fericire pentru toti cei preocupati de caracterul lui Moise, cearta lor e degeaba - consensul istoricilor e ca nici nu a existat; la fel si exodul din Egipt. 

Asta n-o știam.  Au picat toate teoriile cu Tutmosis sau Akhenaten sau inundațiile locale văzute drept potop? 

Păcat.  Moses era favoritul meu din Bible series.

Sherlock a scris:

Asta n-o știam.  Au picat toate teoriile cu Tutmosis sau Akhenaten sau inundațiile locale văzute drept potop? 

Păcat.  Moses era favoritul meu din Bible series.

Referitor la ce spuneam cu cateva pagini in urma; a fost studiata problema evolutiei mintii pentru a "interactiona" cu persoane, reale sau imaginare, ce nu sunt acolo in timp real. E o adaptare a creierului si se manifesta de la varste fragede.

Prelegerea pusa in cealalta postare e destul de lunga; clipul asta e mai scurt si trateaza acelasi subiect - motivele pentru care ne e usor sa ne imaginam o relatie cu divinitatea.

Pentru a supravietui, omul a devenit hipervigilent in legatura cu mediul, obisnuindu-se sa interpreteze orice se intampla in jurul lui ca semnificativ, pentru a depista potentiale pericole. Treptat s-a obisnuit sa atribuie o intentie si o cauza unor lucruri intamplatoare, fiind usor convins - de imaginatia lui sau de alti oameni - ca unele intamplari au cauze supranaturale.

Pe parcurs au cautat protectie si speranta in aceste forte nevazute, uneori refugiindu-se in fantezii de salvare, dreptate in urma injustitiilor etc.

Ceva ce am uitat sa mentionez, din acest clip, este ca noi suntem descendentii celor care au supravietuit prin aceasta hipervigilenta (nu au devenit hrana animalelor de prada), fiind evident ca depistau  intruna pericole si intentii, sau entitati/forte ascunse, acolo unde nu erau. Termenul este "agency", insa nu ii gasesc o traducere. :)

Interesanta prelegere, dar nu e cea mai convingatoare din tipul " nu exista dumnezeu" .

Si nu, nu suntem doar urmasii hipervigilentilor. E suficient un hipervigilent sa apere o turma de YOLO-s. Nu toti oamenii sunt hipervigilenti.

Da, se aplica mai ales începând cu perioada cand oamenii au început sa traiasca in grupuri ceva mai mari si mai organizate. Cand era vorba doar de o mana de oameni, toți trebuiau sa aiba skills-urile. Iar in ziua de azi, aproape toti le-au pierdut.

Neanderthalii, cu care avem stramosi comuni, erau chiar canibali, dupa descoperirile facute in pesteri (cam neplacute de descris, dar oricum, asta e concluzia). Deci se temeau nu numai de pradatori din alte specii ci si unii de altii.

Referitor la problema raului, de care amintea Vriies mai demult. Pare sa fie legata de aceeasi tendinta de a atribui o intentie sau insemnatate suferintei, adica "agency", unui lucru explicabil stiintific sau intamplator (de exemplu boli sau accidente).

Daca iti pierzi casa intr-o alunecare de teren, desi se explica foarte usor prin faptul ca mafia lemnului a taiat copacii de-an p**ea, te gandesti ca ai patit-o pentru ca ai facut cutare lucru in urma cu 30 de ani si "te-a pedepsit d-zeu".

Acelasi lucru se manifesta si prin superstitii - de pilda suspiciunea ca te-a blestemat cineva cand ai ghinion multa vreme, sau te-a injurat cineva cand te lovesti din neatentie.

Iarasi cu privire la diavol, de care credem ca ne ferim prin ritualuri (de fapt, de "umbra" descrisa de Jung) - vine probabil din refuzul de a accepta ca oricine e capabil de ganduri si fapte reprobabile.  Nu mi-e simpatic Jordan Peterson, insa are dreptate cu  privire la pericolul venit din refuzul de a ne confrunta umbra, crezand ca suntem fiinte pure si luminoase, corupte doar de forte externe.

Abbie2 a scris:

Neanderthalii, cu care avem stramosi comuni, erau chiar canibali, dupa descoperirile facute in pesteri (cam neplacute de descris, dar oricum, asta e concluzia). Deci se temeau nu numai de pradatori din alte specii ci si unii de altii.

Iată o veste...cel puțin inestetică, să zicem așa!