Cine ne obliga sa practicam crestinismul?

Referitor la intrebarea din titlul topicului : nimeni.

Nimeni nu ne obliga sa practicam crestinismul.Multi oameni il practica ,nu datorita rationamentului si principiilor sale, ci datorita faptului ca s-au nascut intr'o familie de crestini si pentru ca au invatat ca ''asa este firesc''.E ca si cum crestinismul este definit ca o religie ce trebuie sa fie implementata tuturor urmasilor.Crestinismul sau orice religie trebuie sa fie practicat/practicata pentru ca te regasesti in acea religie si i te dedici cu adevarat si nu pentru ca asa este "bine".

cine ne obliga sa practicam crestinismul?

Orice crestin ar zice:NIMENI.Crestinismul nu este o obligatie!

Pixelut a scris:

Dupa cum am vazut, in Romania comportarea preotilor e clar inferioara. Desigur, integrarea din 2007 va aduce schimbari vizibile, dar cred ca procesul se va incheia in 10 sau 20 de ani. Pana atunci problemele vor ramane cam aceleasi.

Aici intervine insa o problema interesanta. Blamam Biserica, ii blamam pe preoti. Nu ca n-ar merita, ii blamam pe drept cuvant. Totusi cine ne obliga sa apleam la serviciile lor?

Nu vi se pare o atitudine usor schizofrenica?

Nu credem in Dumnezeu, nu credem in crestinism, si totusi ne botezam copii, ne cununam religios si ne ingropam mortii crestineste. Chestia asta depaseste nivelul meu de intelegere (care si asa e destul de scazut ).

N-avem nici o treaba cu crestinismul, si totusi il practicam. Ce idee iti face un om care sustine sus si tare ca intreg cultul crestin (biserica, preoti, icoane etc.) e o mare tampenie si totusi isi boteaza copii, se cununa religios si isi ingroapa rudele cu... cruce la capatai?

religia buna sau rea are rolul ei viatza de toate zilele. tot ce tine de firea omului , botez ,cununie,inmormintare respectarea zilelor de sarbatoare religioasa fac parte din noi si daca suntem nascutzi intr-o religie le respactam fara a ne obliga sa ne numim mari crestini. consider ca fiecare om care isi respecta dreptul de a fi are un pic de credintza in ceva. cea ce ne diferentiaza este in ce credem. de regula fiecare are Dumnezeul lui si sunt sigur ca crede in el. tot ce mi se pare important in cea ce numim noi viatza este sa nu denaturam credintza in ceva si sa incercam sa impunem intr-un mod agresiv altora Dumnezeul nostru.

voi cita um mottto nu mai retin cui apartzine " unele lucruri m-au zguduit profund incit am spart zidul care ne desparte de taina lucrurilor si pe care noi il numim viatza. privesc fara incetare prin aceste sparturi fatale si nu vad decit intuneric". poate daca credem in ceva, indiferent in ce vom face lumina in jurul nostru.

si a crede in ceva nu este obligatoriu cu practicarea crestinismului. asta ca punct personal de vedere.