M-am trezit si eu sa raspund (cu o "usoara" intarziere) intrebarii din topic, fara a-mi face iluzia ca-mi va raspunde cineva mai vechi de pe forum. Dar daca tot e deschis, sa-mi spun si eu parerea, ca o insomniaca ce sunt. In mod normal nu m-as fi aventurat intr-o disputa pe tema religiei intrucat aceste discutii sunt "time killer" si nu duc nicaieri. Insa in curand voi fi nevoita sa ma prezint la biserica pentru cununia religioasa, desi acest lucru nu ma incanta absolut deloc, mai bine zis: nu vad logica. Nu ma declar atee convinsa, ci agnostica. Totusi, starea mea este, in principiu, una de indiferenta totala fata de orice tip de religie. Sunt o fire pragmatica si nu vad ce as avea de castigat sau de pierdut prin credinta sau lipsa acesteia.
Problema mea spirituala este: sa imi urmez cu fidelitate principiile morale in care cred sau sa le incalc pentru a le face pe plac celor apropiati?
1) Daca actionez egoist, punand mai presus ideile mele (nu prea bine intelese de rude), se duce de rapa toleranta pe care o promovez cu orice prilej. Risc sa imi sara toata lumea in cap ca nu respect traditiile. In cazul acesta voi avea resentimente privind intoleranta lor.
2) Daca ma duc la biserica voi dovedi ca nu actionez impotriva dorintei majoritatii. La urma are de suferit numai constiinta mea, incapabila de a justifica participarea la o cununie religioase, un ritual care nu are nici un fel de semnificatie spirituala pentru mine.
In concluzie, dintre doua rele o aleg pe cea mai mica, cu implicatii negative minime pentru ambele parti beligerante. Si daca nu-mi place ceva la ceremonie, nu ma obliga nimeni s-o fac, nu? Doar nu ma tine cineva in biserica cu forta ;)