România
Roportal.ro

Prietenii

Început de Paula&Florin, Mar 9 oct 2018 · 24 răspunsuri · 7.296 vizualizări

The Unknown45.704 mesaje#11
Enki a scris:

Mmmnu. Sotul este sotul, si trebuie sa iti fie si prieten. Dar asta nu inseamna ca maritata si cu copii gata, trebuie sa renunti la prieteniile tale, la iesiri impreuna, si tot universul tau se reduce la sot, copii si rude. Asta mi se pare un concept din ala invechit, imbacsit, pe care l-ar spune o batrana cu batic la tara, soacra mare sau eventual chiar bunica sotului, uneri tinere mirese.

Ai dreptate, insa prietenia cuplurilor cu copiii este altfel decat viata fara copiii, eu m-am dus unde aveam acces cu copiii si nu era casa nimanui, la mine erau petreceri organizate si veneau multi chiar si de Revelion.  N-am dus lipsa de prieteni niciodata, acum insa parca toti au intrat intr-un sac, una azi imi scrie ca ma va cauta, asta de 2 ani si ceva ... alta de 18 ani spune ca intr-o zi se opresc la o cafea si sta la 20 km.  Uresc sa merg la o petrecere si sa stau langa sotul sa vorbesc cu el!!!   Conceptul asta ma distruge dar intreb de la inceput conditiile sa stiu ce ma asteapta daca merg.  Daca pare gresit la unii ca la o nunta vorbesc cu sotul alteia ceva, n-am ce cauta in acea gramada!!!   Sau daca ma cere la dans ... Zic nu cu conceptul Prieten e problema ci cu caracterul oamenilor.   Desigur daca n-ai vazut pe cineva de 30 de ani, s-ar putea sa fie o mare distante deja intre voi la fel de conceptii numai.   Daca nu te poti baza pe cineva, ala nu-i prieten si nu la imprumutat bani m-am gandit.    

Saddeea7.191 mesaje#12

e foarte greoi sa citesc ce scrii....dar apreciez raspunsurile pe subiect

alta intrebare: vi s-a intamplat sa traiti cu impresia ca aveti niste prieteni f buni, iar in momentul in care ati inceput sa "intariti" relatia (adica sa iesiti f des, sa va intalniti f des, sa va apropiati f mult, sa aveti incredere chiar sa lasati cheia casei) sa realizati ca de fapt sunt si f multe lururi care va despart si va diferentiaza, iar apoi relatia sa inceapa sa "scartaie" ?  cred ca unii oameni ne pot fi prieteni buni doar de la distanta......

Ninen6.215 mesaje#13
Saddeea a scris:

e foarte greoi sa citesc ce scrii....dar apreciez raspunsurile pe subiect

alta intrebare: vi s-a intamplat sa traiti cu impresia ca aveti niste prieteni f buni, iar in momentul in care ati inceput sa "intariti" relatia (adica sa iesiti f des, sa va intalniti f des, sa va apropiati f mult, sa aveti incredere chiar sa lasati cheia casei) sa realizati ca de fapt sunt si f multe lururi care va despart si va diferentiaza, iar apoi relatia sa inceapa sa "scartaie" ?  cred ca unii oameni ne pot fi prieteni buni doar de la distanta......

Da

Saddeea7.191 mesaje#14

e asa trist :( 

uneori imi doresc sa nu ne fi apropiat atat, ca sa ramanem apropiate...ce paradox....alteori ma gandesc ca a fost bine ca asta ne-a revelat cu adevarat cine si ce suntem....

Ninen6.215 mesaje#15
Saddeea a scris:

e asa trist :( 

uneori imi doresc sa nu ne fi apropiat atat, ca sa ramanem apropiate...ce paradox....alteori ma gandesc ca a fost bine ca asta ne-a revelat cu adevarat cine si ce suntem....

Da, e complicat cu prieteniile. Par usoare dar sunt dificile mai ales daca aveti vieti f diferite

Stu'32.419 mesaje#16

N-am dus niciodata lipsa de prieteni.

Dar nici nu am stat dupa ei.

Unii au ramas, altii au plecat, unii s-au reintors ...mereu si mereu imi fac prieteni noi, in special prin activitati comune.

Cred ca asa e cel putin mai usor sa treci prin viata. Fresh. Cu cei vechi mai ajungi sa te lovesti de reprosuri, uneori, ca in familie. Si cand lor le merge prost si tie mai bine ..incepi sa fii tot mai greu de tolerat pt majoritatea, pt ca vazandu-te pe tine ca iti e bine, isi amintesc cat de rau le e lor.

Dar eu nici nu am asteptari de la prieteni. Doar ma bucur de ei si de timpul cu ei, calatoresc prin sufletele oamenilor si asta ma imbogateste, indiferent daca apropierea continua sau nu. Probabil ca sunt mult prea independenta de fel...

Editat Sâm 13 iun 2020 18:42

The Unknown45.704 mesaje#17
Saddeea a scris:

e foarte greoi sa citesc ce scrii....dar apreciez raspunsurile pe subiect

Oooops!!!  Notiunea de prieten nu stiu cine a inventat dar ceva a uitat sa adauge la definitie!!!    Noi n-am fost educati sa avem prieteni in copilarie si n-am fost foarte prietenoasa niciodata, adica n-am facut eforturi sa fiu acceptata niciunde si totusi mereu am fost invitata!   In clasele elementare au inceput sa fie la moda "Ceaiurile de Ziua de Nastere" dar se pretindea cadou!  Ca atare erau invitati doar cei care erau cunoscuti ca sint bogati din diferite surse decat leafa si se credea ca o sa duca pachete mari ... dar nu se prezentau deloc la petrecere asa se intampla ca eram meru trasa cu forta de rudele celebratei sa cant Happy B-day ca locuiam aproape, orasul fiind mic, s-a aflat imediat.   Noi n-am celebrat acele zile sau onomastice.

E bine sa mai fie cu cine vorbi inafara rudelor si al familiei dar tema trebuie sa fie aleasa bine si  "a nu fi sincer cu nimeni despre nimic"  e una din conditiile de baza al prieteniei eternele!!!  regula care nu se respecta si apar probleme de gelozie, barfe si altele.    Tu trebuie sa controlezi ce informatie merge despre tine si voi ca o familie in public, ca sa fiti respectati si nu va oferiti ca prieteni niciodata, atunci vei afla cam cati din cunostinte sint de partea voastra si puteti conta una pe alta la un necaz.   Niciodata sa nu spui lucruri intime nici la sora ta daca vrei sa te consideri cineva cu integritate, de la sot, inclusiv popa la spovedeala si judecatorul la tribunal, juri doar pe ce vrei tu!!!    

Saddeea7.191 mesaje#18
Stu' a scris:

N-am dus niciodata lipsa de prieteni.

Dar nici nu am stat dupa ei.

Unii au ramas, altii au plecat, unii s-au reintors ...mereu si mereu imi fac prieteni noi, in special prin activitati comune.

Cred ca asa e cel putin mai usor sa treci prin viata. Fresh. Cu cei vechi mai ajungi sa te lovesti de reprosuri, uneori, ca in familie. Si cand lor le merge prost si tie mai bine ..incepi sa fii tot mai greu de tolerat pt majoritatea, pt ca vazandu-te pe tine ca iti e bine, isi amintesc cat de rau le e lor.

Dar eu nici nu am asteptari de la prieteni. Doar ma bucur de ei si de timpul cu ei, calatoresc prin sufletele oamenilor si asta ma imbogateste, indiferent daca apropierea continua sau nu. Probabil ca sunt mult prea independenta de fel...

interesant mod de a gandi/trai

si cred ca cel mai bine e asa

dar mai cred si ca asta se poate obtine doar dupa o anumita experienta de viata, sau probabil depinde doar de caracterul fiecaruia...

am inceput si eu sa fac exercitiul asta, sa iau doar ce e mai bun de la oamenii care apar in viata mea, sa imi dau seama ca au aparut cu un scop in viata mea si sa gasesc acel scol, sa ma bucur de prezenta lor, sa profit de bucuria pe care mi-o aduc, daca o fac, si sa imi amintesc cu drag de ei atunci cand pleaca.

" prieten" totusi, ramane un subiect diferit...

Stu'32.419 mesaje#19

Stiu ce spui. Doar ca aparitia lor e ca iubirea adevarata. Prietenia adevarata, spirituala, de durata ...nu poti sa o controlezi tu. Ea nu are nevoie sa fie intretinuta, ci lasata libera. Am prieteni f dragi cu care vorbesc si la cateva luni de parca ne-am vazut ieri. Stiu ca oricand as apela la ei sa ma ajute, ar face-o - dar asta nu inseamna ca le cer ajutorul. Poate si de aceea unii s-au indepartat de mine, pentru ca nu au reusit sa ma cunoasca si sa ma inteleaga cu adevarat.  Unii spun ca oamenii puternici sunt cei mai ,,singuratici''. Dar ce inseamna singuratatea pana la urma?

Eu niciodata nu m-am indepartat de un prieten, dar poate nici nu am vazut prietenia asa cum o vezi tu. Celor care au ales sa se indeparteze, niciodata nu le-am inchis usa, au putut reveni. Nu sunt genul de om care are nevoie de iesiri regulate cu altii. Ba chiar niciodata nu am lasat vreo gasca sa imi faca program regulat si constant. Am fost alaturi de ei mereu cand au avut nevoie, dar nu mereu pentru companie de complezenta. Nici petrecareata de fel n-am fost vreodata. Si nici sa le cer mai des ajutorul si prezenta, de teama ca ii pierd, nu am putut. 

Fac ce simt. Caut cand simt. Prietenii pt mine nu sunt ,,timp liber'', ci cu totul altceva, mult mai profund. Fiecare intelege si simte prietenie in functie de ceea ce inseamna prietenia pentru el. Si, da, totodata asta este si in functie de personalitatea, caracterul si filosofia de viata.

Saddeea7.191 mesaje#20

profit de topicul asta ca sa imi continui gandurile pe tema asta cu prietenii...:happy:

eu am cazut in capcana "ajutorului neconditionat oferit" . Adica am profitat din plin de acest ajutor oferit iar acum regret. un motiv a fost pt ca de cand ma stiu am fost o persoana mai needy (doar am fost sau mai sunt inca, nu stiu), un alt motiv a fost ca era asa frumos si simplu sa stiu ca e o persoana acolo pe care ma pot baza neconditionat, si care ar putea sa ma salveze oricand, la orice ora din zi sau noapte, care mereu ar avea ceva sa-mi ofere, de la ceva material la ceva spiritual, chiar si o vorba buna sau o imbratisare. Am asteptat mereu sa ofer inapoi ajutor la randu-mi, asa cum as fi putut, doar ca niciodata nu mi s-a cerut; Prietena era fix opusul meu - mereu invatata sa se descurce singura, sa nu se planga, sa nu ceara cand are nevoie...eh, am zis ca sunt eu "sora" mai mica, ca nu am atatea de oferit, astfel ca nici nu am mai insistat sa dau inapoi pe cat primesc, plus ca niciodata nu mi s-a insuflat ideea asta, pentru ca prietenia era sincera si fara substraturi ascunse.

Acum regret ca am apelat atat de mult la ea. si ma simt o pustoaica mica si fraiera. desi teoretic am trecut de varsta aia. a fost un soc pentru mine sa vad cum am fost privita in aceasta prietenie, cel putin in ultima perioada, sa zicem in ultimul an din cei 10 de prietenie. Anul in care ne si apropiasem f mult. si anul dupa care s-a tras cortina.

constant eu eram cea care discuta despre viata mea si in majoritatea timpului ma plangeam de fapt, iar cand incercam sa aflu si despre viata ei imi raspundea sec sau nu voia sa vorbeasca, astfel ca, odata cu timpul, am incetat sa mai intreb "tu ce mai faci?" - si in secunda aceea am fost "penalizata" pentru ca nu ma interesez de altceva sau altcineva. A fost o greseala din partea mea, am fost egoista, da. INSA, daca tu nu vorbesti, nu apelezi la un prieten, nu te poti astepta ca el constant sa insiste sa afle despre tine, sau sa smulga cuvinte si sentimente cu clestele din tine.

(argh, am atatea cuvinte in minte si le astern atat de prost pentru ca sunt atat de pline de insemnatate si le-as scoate pe toate din mine dar mi-e teama ca oricum nimeni n-are cum sa inteleaga pentru ca nu se cunoaste intreg contextul...)

← Înapoi la Hobby-uri