Prietenii

Salutare !!!

Vin cu o problema des întâlnită deși știu ca mulți nu recunosc NU AVEM PRIETENI!!!

cand zic nu avem ma refer in general și nu la iubiți/iubita ci la genul de prieteni de familie eu și iubitul meu nu reușim sa acem o legătura cu cineva ca prieteni fain cu care sa ieșim sa vorbim sa mergem in oraș și sa facem diferite activități.

Ce ma sfătuiți sa fac ???

Si spune-ți dacă voi va loviți de aceeași problema.

La toți care se plâng de singurătate sau lipsa de socializare, le spun așa:

- faceți voluntariat! 

Puteți încerca și să mergeți la dansuri, grupuri de lectura, cluburi și cercuri de fel de fel. 

Cred ca am sa infiintez o firma " prieteni de ocazie" si sa ofer la preturi decente prieten, prietena, sau cuplu de prieteni, pentru diferite ocazii.

O sa va am in vedere. Pregatiti cardul.

Stu' a scris:

La toți care se plâng de singurătate sau lipsa de socializare, le spun așa:

- faceți voluntariat! 

Puteți încerca și să mergeți la dansuri, grupuri de lectura, cluburi și cercuri de fel de fel. 

cred ca dupa o anumita varsta, ex 30, e destul de greu sa mai legi prietenii reale si puternice ca atunci cand erai adolescent/tanar/la facultate/etc. viata incepe sa ti se contureze si incepi sa ai alte prioritari, si astfel e greu sa mai investesti intr-o prietenie de la 0. sunt f interesante acele seriale in care ni se arata grupuri de 4-5-6 prieteni care se cunosc de o viata, au trecut prin multe impreuna si inca sunt prieteni chiar si dupa ce fiecare din ei isi incep si viata de familie, dar sunt f putine cazui in viata reala in care o prietenie tine cat o viata, sau macar cat o jumate.

Pentru cei care au inceput o familie si au copii, doar la inceput, cand sunt copiii foarte mici, e mai ciudat sa relationeze in continuare la fel cu (unii) prieteni care nu au copii, si mai ales daca aceia nu pot face.

ma uit la persoane mai in varsta din jurul meu - mama, matusa, vecina, colega de munca si prin simpla observatie sau discutie deschisa vad ca acest concept de "prieten" nu prea exista. "prieten iti e sotul" mi se spune, rudele sunt rude, colegii de munca sunt colegi, restul cunostinte sau amici. Prietenii - nu (mai) exista. nu credeam ca poate fi adevarat, pana ce nu m-a izbit  despartirea de un prieten, de doi, de trei, dupa multi ani, ajungand astfel sa dau dreptate celor de mai sus. 

Mai poti deci sa iti faci un prieten pe care sa il numesti adevarat sau "cel mai bun " prieten dupa 30 de ani de ex? sau 40? 

Saddeea a scris:

ma uit la persoane mai in varsta din jurul meu - mama, matusa, vecina, colega de munca si prin simpla observatie sau discutie deschisa vad ca acest concept de "prieten" nu prea exista. "prieten iti e sotul" mi se spune, rudele sunt rude, colegii de munca sunt colegi, restul cunostinte sau amici. Prietenii - nu (mai) exista. nu credeam ca poate fi adevarat, pana ce nu m-a izbit  despartirea de un prieten, de doi, de trei, dupa multi ani, ajungand astfel sa dau dreptate celor de mai sus. 

Mmmnu. Sotul este sotul, si trebuie sa iti fie si prieten. Dar asta nu inseamna ca maritata si cu copii gata, trebuie sa renunti la prieteniile tale, la iesiri impreuna, si tot universul tau se reduce la sot, copii si rude. Asta mi se pare un concept din ala invechit, imbacsit, pe care l-ar spune o batrana cu batic la tara, soacra mare sau eventual chiar bunica sotului, uneri tinere mirese.

Citat

Mai poti deci sa iti faci un prieten pe care sa il numeste adevarat sau "cel mai bun " prieten dupa 30 de ani de ex? sau 40? 

Nu pot sa generalizez dupa situatia mea.

si eu sunt de acord ca nu trebuie sa renunti la iesiri cu fetele, la absolut toate obiceiurile pe care le aveai inainte de viata de familie si sa faci din sot si prieten si sot si confident si singurul pe care sa te poti baza, dar daca prieteniile dispar....? 

Cuvantul cheie este "varsta" aceste numere nu va lasa sa acceptati prietenii asa cum vin in relatie, depinde unde se intampla sa va cunoasteti.

De exemplu, vine din Romania fiul unei cunostinte, nu era nascut cand eu am plecat de acolo.   La un moment dat sotul a pronunta cuvantul prieten la care a sarit in sus efectiv de pe scaun ca noi nu putem fi prieteni ca nu sintem de aceas varsta!!!   La el ii place sa vorbeasca despre sex si femei dar cu noi e limitat ca sintem batrini.   A si tras usa dupa el ca aici nu mai are ce cauta, dar am auzit ca si la munca dupa ce ca abia a gasit ceva prin cineva, proprietarul l-a introdus pe el ca un prieten si a facut la fel ca ei nu sint prieteni din cauza varstei desi omul era doar cu 8 ani mai invarsta ca el doar alta forma de corp.  A mai facut in cateva locuri aceasi teatru si e singur, ca sotia a divortat, are 55 de ani.   Am auzit si la altii de acolo ca limiteaza varsta, coafeza mea, mi-a spus ca ei desi trec in fata casei mele nu se opresc sa intre ca ei sint tineri si au nevoie de alta discutie, practic ei cauta oameni super bogati care nu stau de vorba cu ei ...  Am avut chiar prieteni din Romania de varsta copiiilor mei, ea m-a intrebat daca poate sa-mi zica prietena si sa ma tutuiasca, n-am avut nici o problema vreodata.   Alta ma numea tanti sa fie ca ea este bogata si eu saraca, a venit si maica sa in vizita si i-am zis matusa ... deloc nu i-a convenit ca ea o doamna!!! Avea naframa tarnaneasca pe cap cu flori clorate ca in Maramures, cu straie traditionale, aproape ca era potcovita sa nu fie cu opinci, traista cu ea, si copil cu stapanul pe unde a slugarit.   

In State e mai simplu o prietenie, nu implica multe trepte de distantare pe diferite catergorii, de venituri, varsta sex sau altceva ca doar este o prietenie, o relatie umana!!!   

Enki a scris:

Pentru cei care au inceput o familie si au copii, doar la inceput, cand sunt copiii foarte mici, e mai ciudat sa relationeze in continuare la fel cu (unii) prieteni care nu au copii, si mai ales daca aceia nu pot face.

Am trecut si prin asta cand prietenii mi-au spus sa nu ma mai opresc la ei ca ai mei copiii sint mai mici ... dar erau cuminti.  De mine n-a mai auzit.