LuciaD a scris:" Intuitia este o aptitudine spirituala si nu explica, ci doar indica calea."- Florence Scovel Shinn
Eh, aici parcă mai vii de acasă și e de discutat...
Mă bucur că trecuși dincolo de particula „in” 
Bun. Problema cu definirea intuiției e grea, pentru că nu vom găsi o definiție unanim acceptată a acesteia. Toți știm ce e intuiția, folosim cuvântul, însă dacă ne pune cineva s-o definim sau s-o explicăm, mucles!
Însă analizând o mare parte din încercările de a defini sau explica intuiția, am putea puncta câteva repere...
Primul ar fi aspectul procesării non-conștiente, în sensul că intuiția pare că se manifestă fără ca noi să fim conștienți de procesul cognitiv care stă la baza acesteia.
Al doilea ar fi aspectul automatic și incontrolabil. În sensul că procesul intuitiv apare în forma unor idei spontane și instantanee care nu pot fi controlate intențional dar nici nu pot fi evocate sau ignorate la voință.
Al treilea ar fi aspectul legat de experiență. În sensul că procesul intuitiv ar fi bazat pe cunoașterea (mă refer aici la orice experiență trăită, chiar dacă nu conștientizată) obținută de-a lungul unei vieți și înregistrată fie în memoria activă, fie undeva în „rafturile” subconștientului sau inconștientului.
Combinând aceste aspecte, cu privire la intuiție, pare că avem un soi de chestie paradoxală: „știm ceva, dar nu știm de ce și cum!” 
Și ar mai fi un aspect, oarecum mai ciudat, însă deloc neglijabil. Anume un studiu al unui oarecare Gigerenzer (2008), care pe baze experimentale a concluzionat că intuiția se manifestă sau este posibilă și în lipsa unor cunoașteri sau a unor experiențe pre-existente. Ups, asta doare rău! 
