Intuiția între psihologie și metafizică

@gargbird

Emotionalul nu te indeamna sa fii subiectiv. Un om cu emotii nu este neaparat condus de emotional. Un om emotiv este o extrema, asa cum o alta extrema sunt si psihopatii sau sociopatii. Si totodata, oamenii cu emotii nu sunt neaparat si empatici. Empatia, simpatia, compasiunea, sunt , din punctul meu de vedere, calitati care combina si emotionalul si rationalul.

In ce priveste indivizii cu low-EQ, sunt genii in deductie si in trierea informatiilor. Nu cred ca au intuitie si nu cred ca ii intereseaza sa fie intuitivi, tocmai de aceea nici nu dezvolta asa ceva. Intr-un fel intuitia e ca buzduganul pe care il arunca zmeul inainte sa ajunga acasa. Un fel de metoda de auto-aparare, de cercetare a unui spatiu sau timp sau spatiu/timp nou. Psihopatul nu simte teama la un nivel atat de ridicat incat sa dezvolte metode complexe de autoaparare.

A nu se intelege aici ca eu spun ca intuitia este doar mecanism de aparare. Dar cred ca e si asta, printre multe altele.

Vriies a scris:

Aveți intuiții? Și dacă, da, ce-ar fi intuiția asta? O certitudine inefabilă? O voce lăuntrică? „O chestie” bazată pe experiență? Cel de-al șaselea simț? 

Hai la discuții!

PeSe1: Ca de obicei, legai câinii, undeva în spatele curții, așa că puteți veni la discuții și la datul cu părerea pe această temă.  

PeSe2: Ca să nu veniți cu mâna goală, puteți veni fiecare (după cum vă lasă mintea, inima și literatura),  fie cu o cafea, fie cu un suc de fructe, o țuică, un pahar de vin, o bere, niște semințe, adică ceva acolo, astfel încât să meargă treaba la un taifas și festin virtual. 

Metoda de a cerne ce e potential valabil de o reactie a creierului, pentru mine cel putin, e de a ma intreba daca exista alte motive pentru a "intui" ceva, in afara de "al saselea simt". Un bias, o prejudecata, o situatie anterioara etc.

Daca exista "antecedente" si nu pare foarte probabil sa se verifice in acea situatie, I take it with a pinch of salt, vorba vine. 

Daca nu, si e chiar din senin, o iau in serios, in masura in care ar putea fi utila.

Abbie2 a scris:

Metoda de a cerne ce e potential valabil de o reactie a creierului, pentru mine cel putin, e de a ma intreba daca exista alte motive pentru a "intui" ceva, in afara de "al saselea simt". 

Citisem mai demult unele citate de-ale ilustrului savant Albert Einstein si chiar am fost placut impresionata de zicerile sale!

" Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul."

" Toate marile realizări ale ştiinţei ar trebui să pornească de la cunoştinţe intuitive, adică de la axiome, pe care se întemeiază apoi deducţiile... Intuiţia este premisa necesară pentru descoperirea unor asemenea axiome."

" Lucrul cu adevărat valoros este intuiţia."

" 

Stu' a scris:

Daca mă crezi, eu nu mă bazez prea mult pe pseudoștiinței astea, bazate pe statistica ..

Ideea este că , intuitiv vorbind, nu cred că intuiția poate sa se dezvolte sau să pătrundă în universul interior al unui om incapabil de a relaționa bine cu ...mediul înconjurător. 

Hmm. Având în vedere că m-aș bucura să vorbim și de altceva, decât de politică, revin la această discuție cu părerea de rău și scuzele de rigoare că n-am răspuns la momentul oportun. 

1. Nu înțeleg prea bine la ce te refereai când spuneai că nu te bazezi pe pseudoștiințele bazate pe statistică.

2. Bine, dacă vorbim pe crezut, eu cre' că intuiția poate să se dezvolte și să pătrundă (sau poate mai bine zis, să se manifeste) în universul interior al oricărui om. Dar sigur că putem invoca aici o diferență de grad a manifestării intuiției și să spunem că e foarte importantă relaționarea cu mediul înconjurător.

Uite, haide sa ne referim la un copil, poate înțelegi mai bine ce vreau sa spun.

Unii consideră că un copil poate fi mai intuitiv decât adulții, pe motiv că el nu are atâtea prejudecăți și patternuri formate de societate. Alții, mai puțini, cred că adulții au intuiție mai buna pentru că, in primul rand, creierul se dezvolta complet ( in măsura în care îl cunoaștem) abia în jur de vârstă de 20-22 de ani. Chiar daca ideea din popor este că un copil este un adult in miniatura ...adevărul e diferit, așadar. Spre exemplu, centrul de gândire analitica și critica se dezvolta abia după o vârstă ( cred că 5-6 ani, nu știu să îți spun exact, dar prinzi tu ideea).

Hai sa ne punem atunci și intrebarea asta. Un copil poate fi la fel de intuitiv ( sau chiar mai intuitiv) decât un adult? Și dacă da, de ce? Cum?

In ceea ce privește pseudoștiințele, sa spunem că nu am încredere în veridicitatea și motivația majoritatii. Am avut niște discuții cu oameni din domeniul cercetării în psihologie și știu că studiile lor se validează doar când demonstrezi o noțiune exclusiv afirmativa ( statistic vorbind - căci de aceeași nu este o știință exactă) , nu insa și când identifici o noțiune exclusiv negativă ( chiar daca tot statistica e folosită și acolo). Sa dau un exemplu, poate că nu este atât de clara noțiunea de noțiune exclusiv afirmativă / negativă.

De exemplu : prin studiul că un grup de x oameni într-un context y au un răspuns asemănător urmărind câteva criterii ( dintr-un infinit de criterii pe care nu le poți lua în considerare) - se trage concluzia că omul este predispus să reacționeze într-un anumit mod, in cazul cutare. 

Ei, dar mult mai rar găsești ceva de genul : prin studiul că un grup de x oameni într-un context z au un răspuns asemănător urmărind câteva criterii ( dintr-un infinit de criterii pe care nu le poți lua în considerare)  -  se trage concluzia că omul NU este predispus să reacționeze într-un anumit mod, in cazul cutare.

De aici lipsa mea de încredere în astfel de studii. Mai ales când EXTIND planurile criteriilor luate în considerare atunci când vreau sa extrapolez o ...afirmație din domeniu. Care afirmație, in general, are nota exclusiv afirmativă.

Stu' a scris:

Uite, haide sa ne referim la un copil, poate înțelegi mai bine ce vreau sa spun.

Unii consideră că un copil poate fi mai intuitiv decât adulții, pe motiv că el nu are atâtea prejudecăți și patternuri formate de societate. Alții, mai puțini, cred că adulții au intuiție mai buna pentru că, in primul rand, creierul se dezvolta complet ( in măsura în care îl cunoaștem) abia în jur de vârstă de 20-22 de ani. Chiar daca ideea din popor este că un copil este un adult in miniatura ...adevărul e diferit, așadar. Spre exemplu, centrul de gândire analitica și critica se dezvolta abia după o vârstă ( cred că 5-6 ani, nu știu să îți spun exact, dar prinzi tu ideea).

Hai sa ne punem atunci și intrebarea asta. Un copil poate fi la fel de intuitiv ( sau chiar mai intuitiv) decât un adult? Și dacă da, de ce? Cum?

In ceea ce privește pseudoștiințele, sa spunem că nu am încredere în veridicitatea și motivația majoritatii. Am avut niște discuții cu oameni din domeniul cercetării în psihologie și știu că studiile lor se validează doar când demonstrezi o noțiune exclusiv afirmativa ( statistic vorbind - căci de aceeași nu este o știință exactă) , nu insa și când identifici o noțiune exclusiv negativă ( chiar daca tot statistica e folosită și acolo). Sa dau un exemplu, poate că nu este atât de clara noțiunea de noțiune exclusiv afirmativă / negativă.

De exemplu : prin studiul că un grup de x oameni într-un context y au un răspuns asemănător urmărind câteva criterii ( dintr-un infinit de criterii pe care nu le poți lua în considerare) - se trage concluzia că omul este predispus să reacționeze într-un anumit mod, in cazul cutare. 

Ei, dar mult mai rar găsești ceva de genul : prin studiul că un grup de x oameni într-un context z au un răspuns asemănător urmărind câteva criterii ( dintr-un infinit de criterii pe care nu le poți lua în considerare)  -  se trage concluzia că omul NU este predispus să reacționeze într-un anumit mod, in cazul cutare.

De aici lipsa mea de încredere în astfel de studii. Mai ales când EXTIND planurile criteriilor luate în considerare atunci când vreau sa extrapolez o ...afirmație din domeniu. Care afirmație, in general, are nota exclusiv afirmativă.

Sunt două chestii diferite. La copil putem vorbi de o intuiție pură, asta ca să folosim o asemenea sintagmă. La oamenii maturi, putem vorbi de o intuiție în care intervin atât datele experiențiale ale acestei vieți cât și anumite stereotipuri de comportament dobândite care de multe ori se confundă cu intuiția (a se vedea „ teoria idolilor” a lui Bacon sau modul în care se nasc prejudecățile, pentru că foarte relevantă aici). Oricum ar fi, ideea e că o abordare completă a intuiției ar merge la pachet cu abordarea conceptelor de subconștient și inconștient și cu tot ceea ce decurge de aici.

Sigur că studiile, de obicei, sunt partizane orientării și concepției inițiale ale celor care le întreprind.

Eu am aflat despre intuitie de la un domn dragut pe nume Henri Bergson. Detin aceasta calitate de multa vreme. M-a ajutat sa evit multe situatii neplacute sau sa solutionez probleme.

Kleopatrah a scris:

Emotionalul nu te indeamna sa fii subiectiv. Un om cu emotii nu este neaparat condus de emotional. Un om emotiv este o extrema, asa cum o alta extrema sunt si psihopatii sau sociopatii. Si totodata, oamenii cu emotii nu sunt neaparat si empatici. Empatia, simpatia, compasiunea, sunt , din punctul meu de vedere, calitati care combina si emotionalul si rationalul.

In ce priveste indivizii cu low-EQ, sunt genii in deductie si in trierea informatiilor. Nu cred ca au intuitie si nu cred ca ii intereseaza sa fie intuitivi, tocmai de aceea nici nu dezvolta asa ceva. Intr-un fel intuitia e ca buzduganul pe care il arunca zmeul inainte sa ajunga acasa. Un fel de metoda de auto-aparare, de cercetare a unui spatiu sau timp sau spatiu/timp nou. Psihopatul nu simte teama la un nivel atat de ridicat incat sa dezvolte metode complexe de autoaparare.

A nu se intelege aici ca eu spun ca intuitia este doar mecanism de aparare. Dar cred ca e si asta, printre multe altele.

Fain zis. O fina analiza.