România
Roportal.ro

Suport psihic

Început de Dioneea, Sâm 13 mai 2006 · 55 răspunsuri · 17.795 vizualizări

ela_2_hope419 mesaje#21

Of Doamne unde esti cand avem mai mare nevoie de tine ! Doina sincer mabucur pentru tine ca ai depasit momentul cu sotul tau ! Insa nu pot intelege sincer din ce descrii ce fel de om este si ce vrea defapt de la tine, voi ??? Cum mai poti indura asa ceva ? Este simplu ti-ai facut lumea ta si sincer este foarte bine ! Ignora-l daca nu vrea sa-ti vorbeasca, daca el intra in casa si tu esti la fel ingnora-l sa vedem daca o sa-i placa ! Duca-se si el si maica-sa ! Si eu sunt mama de baiat si nu-mi doresc ca fiul meu sa-si chinuiasca sotia, dimpotriva o sa-l invat sa o pretuiasca, sa o iubeasca, sa o ajute asa cum ma ajuta si pe mine sotul meu ! Draga mea important este ca tu ai invins inamicul public nr.1 asa ca totu-i trecator, desi vorbele dor foarte tare, du-te si te plimba, du-te la film cu prietenele, fa tot ce-ti face tie placere si furntea sus ! Chiar daca esti la a 2 a incercare, de ce nu-ti iei inima in dinti si spune-i ca nu mai vrei sa ia o decizie. Sa stii ca nu sunt de acord ca trebuie sa te sacrifici pentru baiatul tau ! Decat asa mai bine singura si el ar putea oricand sa-l viziteze, parerea mea insa ce faci tu ramane de vazut ! Suntem alaturi de tine !

Rodika ma bucur ca ti-ai luat un job ! Cand mai intrii da-ne detalii !

Pupici si :flowers: :good: :doh:

Costin1805112 mesaje#22

Doina,

E trista povestea ta, singura intr-o familie, in care nici copilul, si nici sotul nu-ti sunt alaturi acum cand ai atata nevoie de intelegere si afectiune.

Am trecut si eu prin asta, aveam o casa plina, si doar catelul se bucura cand veneam.

Fosta sotie a fost la fel sub influenta familiei ei, ne-am despartit, a ramas cu ai ei. Anii au trecut, copilul a crescut, si-a luat zborul pe drumul lui, astazi e undeva departe in Canada, mama ei a murit, si acum a ramas sa locuiasca cu tatal ei. Asa a crezut ca e bine, asa a facut.

Eu am suferit mult in anii care au urmat, dar nu mi-am pierdut speranta si dorinta de a avea o familie, si intr-o zi a aparut Victoria, care a dorit acelasi lucru ca si mine, nu a contat faptul ca incepusem tratamentul cu interferon, a ramas alaturi de mine si speram sa fim impreuna pana la sfarsit la bine si la greu.

De aceea iti pot spune ca pentru fiecare exista o sansa atata timp cat nu-ti pierzi CREDINTA SI SPERANTA !

Sanatate si numai bine,

Costin

Dioneea350 mesaje#23

Ma bucur mult pentru tine Costin ca ti-ai gasit sufletul pereche!

Esti un norocos, si acum esti fericit!

Cine stie ce va mai aduce viata si pentru mine, nu se stie niciodata, dar deocamdata suport ceea ce am, nu sunt fericita dar incerc sa ma tin pe linia de plutire, caci este nevoie.

Incerc sa gandesc pozitiv desi aproape in fiecare zi mai primesc cate o lovitura de undeva, dar le ignor!

Am devenit mai indiferenta, nu e bine dar deocamdata cu asta supravietuiesc.

Nici vremea asta ploioasa nu prea ajuta, dar sunt sperante de mai bine!

Iti doresc sanatate si sa ne spui cum mai merge tratamentul! :yahoo:

Costin1805112 mesaje#24

Doina, si eu incerc sa gandesc pozitiv, dar ca si tine in fiecare zi mai primesc cate o lovitura de undeva, asa e viata, sunt foarte dezamagit...

Olga Khan45.704 mesaje#25
flori de camp a scris:
dar fiul tau stie cat suferi sau ai suferit tu? ai stat de vorba cu el pe aceasta tema?

Un copil, mai ales baiat la acea varsta in jur de 12 ani nu pricepe asta deloc !!!

Suferinta mamei poate fi o durere de cap sau de spate, masea, ureche ca prin asta a trecut si el, dar mai departe ????

Editat Vin 9 iun 2006 10:37

elandi1.144 mesaje#26
Olga Khan a scris:
flori de camp a scris:

dar fiul tau stie cat suferi sau ai suferit tu? ai stat de vorba cu el pe aceasta tema?

Un copil, mai ales baiat la acea varsta in jur de 12 ani nu pricepe asta deloc !!!

Suferinta mamei poate fi o durere de cap sau de spate, masea, ureche ca prin asta a trecut si el, dar mai departe ????

In plus, este un discurs culpabilizator si impovarator pentru copil. Si daca ar pricepe cat sufera mama lui? Ce-i sta in putinta sa faca? Doar atat: sa se simta vinovat, ceea ce este cat se poate de daunator.

Olga Khan45.704 mesaje#27
Dioneea a scris:
... cel de langa mine nu credea nimic din ce le spuneam , credeau ca ma prefac.

Trec saptamani si nu vorbeste cu mine.

Iar eu sunt din zodia gemenilor si am nevoie de multa comunicare. Si daca nu o am sufar. :stars:

Nu trebuie sa fii de o zodie anumita, ai nevoie de comunicare pentru ca omul este o fiinta care traieste in grup si simte nevoia sa fie ascultata. Din nefericire sint mai multi specimeni care nu cred ca o femeie ar putea sa fie si bolnava. Ca sa se faca important si clar, alege alternativa: tacere !!! sufera si el dar refuza sa creada ca ceva nu merge bine in casa. Unii mai intreaba: Ce mai vrea o femeie maritata ??? are locuinta, sot, copil, rude pe care se poate conta ???

Liliana62009 mesaje#28

DRAGA DIONNEEA

Stiu ca esti nascuta in zodia Gemenilor, ca si mine. Sa ne bucuram de lucrul acesta, partea de geaman care este mai puternica sa o ajute si pe cea sensibila, sa o sprijine in drumul ei spre vindecare!

Fac parte si eu din "familia " ta, pentru ca vin cu ganduri bune de sanatate, de zile luminoase si imbelsugate, pentru ca-ti trimit INTELEGERE< PACE< ARMONIE!

Cele mai frumoase urari pentru tine,

LA MULTI ANI!

Liliana

simonadeac25.001 mesaje#29
Dioneea a scris:
Multumesc Elandi, ai dreptate.

prietena mea psiholog il cunoaste f. bine inca din copilarie. prin el am cunoscut-o si mi-a ramas mie prietena si lui dusmanca.

El are impresia ca o sa-i cunosc ascunzisurile , daca vorbesc cu prietena.Este un tip f. ciudat si rau intentionat. Nici macar nu-si da seama de raul pe care si-l face lui.

I-am spus de atatea ori sa plece sa-si caute fericirea, pentru ca vad ca langa mine se simte ca o bucata de lemn moarta.

Dar probabnil ca asa ii place sa traiasca.

Iar eu sunt la a 2-a casatorie si nu mai am chef acum la varsta mea sa ma mai lupt cu cu morile de vant.

El se simte bine, crezand probabil ca ii sunt o mama adoptiva.

Dificil de comentat si dificil om.

Eu am fost o fire f. activa si nu-mi place sa stau cu natura statica in casa,dar am ajuns sa cred ca face poarte din peisaj. Ceva pe langa care treci si nu mai sesizezi ca este acolo.

Asta este ceea ce el si-a dorit si are din partea mea.

Eu incerc sa ma bucur ca am luptat cu hepatita si deocamdata sunt invingatoare, si acum e timpul sa-mi vad de viata mea.

Va multumesc pentru sprijinul moral!

va salut,

pe mine ma revolta aceste situatii care sunt in mainile noastre.

am auzit odata care este explicatia ca Lens Amstrong a castigat de 7 ori turul Frantei la ciclism. este evident motivul pentru care l-a castigat: el a castigat o lupta mult mai grea: lupta cu cancerul, asa ca turul Frantei poate sa-l castige oridecate ori vrea pentru ca el a castigat in lupta cu cancerul. nu e minunat?

eu am 33 ani si consider ca trebuie sa-l parasiti repede, dar foarte repede. ati castigat o lupta mult mai grea si nu credeti ca veti castiga in lupta cu soacra?

nu vad alta solutie.

eu cunosc un astfel de caz, e drept la o fata de varsta mea, dar care nu s-a rezolvat, cu toata stradania ei, decat cand l-a parasit. Ei i-a fost si mai greu ca il iubea mult, dar din cauza soacrei a inteles ca nu vor avea viata fericita.

copii nu sunt o piedica in calea fericirii noastre. nici in calea linistii noastre.

va urez sanatate

elandi1.144 mesaje#30

Daca-mi permiteti, sunteti cam exaltata pentru 33...

Cum de va vine asa usor sa dati sfaturi asa radicale?

← Înapoi la Arhiva