Început de Dioneea, Sâm 13 mai 2006 · 55 răspunsuri · 17.795 vizualizări
Relatia dintre tata si fiu nu este una echilibrata,
Uneori este exagerat de buna si alteori sunt in conflicte care dureaza pana ma supar eu si fac scandal pentru a se termina acest conflict.
Nu stiu, dar nu conteaza totusi , sau nu mai conteaza nefericirea mea in raport cu fericirea copilului. Pentru mine este important ca el sa fie fericit, si el poate fi deocamdata numai daca il are si pe tata langa el.
Draga Doina,
Sincer imi pare rau de situatia din familia ta ! Poate ar trebui sa incerci inca odata sa stai de vorba cu sotul tau ! Zic si eu ca incercarea moarte nu are si sa-i spui tot ce simti si tot ce te apasa ! Cati ani are fiul tau daca nu te superi? Nu trebuie sa suferi tu in nici un caz ;) trebuie sa-ti faci curajul sa-i spui ce te apasa si te nemultumeste la el ?! Oare chiar nu-i pasa de tine ? Pana aici s-a ajuns ! Trebuie neaparat sa vorbesti cu el despre toate probleme pe care le aveti ! Incepand de la maica-sa :P Hai ca poti doar te-ai luptat cu HCV ce inseamna sa ai o discutie cu sotulo tau, mai rau nu poate fi, incearca !
Suntem aici daca ai nevoie ! Ai grija de tine si nu trbeuie in nici un caz sa nu iei atitudine !
Pupici
Dragilor de maine am serviciu , sunt asa de fericita ca am uitat si de trombocite, diabetul a scazut, ficatul nici nu stiu unde este.Mi+am facut si fel de fel de masti tuns si coafat sa nu sperii clientii ca ce+i drept sunt cam ofilita si galbena la fatza.Hainele scoase din dulapuri probarte toate, cautat rujuri , pudre ei bine cand am terminat tot balamucul asta si m+am uitat in jurul meu toata familia nu face nimic se uitau la mine si nu le venea sa creada ca mai pot fi si asa., ca am revenit cat de cat la viatza.Serviciu am mai avut eu dar ... fara toate drepturile dar Acum.... ;) :P 
Doina iti dau si eu un sfat nu stiu daca este cel mai indicat, dar daca l+ai trata asa mai cu indiferentza , sa te vezi cu o colega in oras sa te duci intr+o vizita la o prietena, la un film, sa+ti inviti prietenele la tine la o cafea , sa pregatesti ceva special pt ele ,vada ca te+ai saturat de monotia din casa ca ai revenit la viatza, ca nu mai ai chef de mutra lui posaca si indiferenta, poate il pune pe ganduri.Vino tu cu o schimbare nu astepta de la el, incearca Doina, tu esti fata desteapta .Nu il mai intreba nu+i mai reprosaca ,S+au daca vrei vino la o reciclare in Suedia sa vezi ce moderne sunt suedezele si nu ma refer la partea compromitatoare care este adevarata in mica parte si in special la tineri eu ma refer la persoane ca noi.Suedezele stiu cat sa dea si dau putin ,stiu cat sa pretinda si pretind mult, ma refer la viatza de familie, la treburile casnice , la partea ecomica.
Rodika am vrut sa-ti raspund in topicul asta ,dar mi-a reusit nu stiu cum in altul. Ceva nu merge astazi ca lumea ori calculatorul meu ori in ceea ce priveste tehnologia forumului.
Ma bucur enorm ca te simti bine, ca ti-ai gasit un servici si esti fericita conteaza mult si pentru sanatate.
Ma bucur ca ti-a iesit bine glicemia. Tine-o tot asa!
E trist ce spui Doina, dar din pacate in multe familii este intretinut acest complex oedipian, si ma refer la familia din care provine sotul tau, nu la cea pe care ati intemeiat-o. Si daca el ar vrea sa depaseasca aceasta stare, ma tem ca solutia ar fi doar psihoterapia. Dar din cate inteleg puntile dintre voi sunt cam rupte, deci ar fi greu sa-l convingi, iar el isi cauta refugiu la "mamica"... care joaca un fel de rol de amanta.
E greu sa spui cuiva "lasa-l, nu-i de tine", desi despartirea voastra nu ar insemna deloc sa desparti si copilul de tata, dar subscriu intru totul la mesajul Rodikai. Daca esti hotarata sa rezisti langa el, canalizeaza-ti atentia si asteptarile in alte directii. Poate ai un hobby, cultiva-l, gaseste persoane interesate de aceleasi lucruri ca si tine, daca nu ai , descopera-l. Nu e deajuns sa nu astepti nimic de la sot, trebuie sa compensezi cat se poate si atunci, vazandu-te pe tine fericita si multumita si ocupata cu chestii interesante, va fi cel putin intrigat, ii vei atrage atentia.
Te imbratisez, 
Rodika, felicitari pentru job, e mare lucru, mult succes
Nu stiu daca as putea sa-l duc la un psiholog desi am o prietene f. buna cu care mai discutam care este psiholog.
Sotul meu nu merge nici la biserica , nici la medic, nici la psiholog este o specie rara. Nu crede decat in mamica si dupa ce ea va muri probabil in sora lui, asta in cazul in care nu-si va pierde mintile complet.
Si mie imi pare rau despre mine ca nu am cu cine sa duc o viata frumoasa asa cum mi-as dori atat cat mai am. Dar asta este .
Vorba soacrei mele: Ce sa-i faci? asta este.
Asa-mi trebuie, daca nu am fost mai hotarata atunci cand trebuia.
Dioneea a scris:Nu stiu daca as putea sa-l duc la un psiholog desi am o prietene f. buna cu care mai discutam care este psiholog.Sotul meu nu merge nici la biserica , nici la medic, nici la psiholog este o specie rara. Nu crede decat in mamica si dupa ce ea va muri probabil in sora lui, asta in cazul in care nu-si va pierde mintile complet.
Si mie imi pare rau despre mine ca nu am cu cine sa duc o viata frumoasa asa cum mi-as dori atat cat mai am. Dar asta este .
Vorba soacrei mele: Ce sa-i faci? asta este.
Asa-mi trebuie, daca nu am fost mai hotarata atunci cand trebuia.
Doina, intrebarea este: sotul tau se simte bine in situatia asta? Daca el nu se simte suficient de prost/rau si nu vede ca ar putea face el ceva sau schimba ca sa se simta mai bine, el nu va cere ajutor nimanui si nu va incerca sa schimbe situatia lui si a voastra.
Eu presupun ca sotul tau nu se simte bine asa, dar poate ca nu vede ca s-ar putea trai si altfel. Sigur, pentru fiul vostru nu este placut sa aiba o mama care se sacrifica pentru ca el sa aiba tatal aproape. Pentru tine a fost destul sa suporti hepatita si tratamentul. Dar acum, poate reusesti sa mai misti si sa actionezi pentru a-l scoate pe sotul tau din echilibrul bolnavicios. Colegele noastre ti-au dat cateva sfaturi. Daca incepi tu sa faci reamenajari, sa-ti schimbi programul, sa-ti gasesti ocupatii placute, atunci vei impusca doi iepuri: mai multa placere si sansa de ati face sotul sa priceapa ca ceva se imtampla. Imposibil sa nu existe lucruri care sa-l miste, sa-l sensibilizeze. Nu neaparat lucruri placute... Sa mai discuti cu prietena ta psiholog, poate iti da idei.
Succes!
Multumesc Elandi, ai dreptate.
prietena mea psiholog il cunoaste f. bine inca din copilarie. prin el am cunoscut-o si mi-a ramas mie prietena si lui dusmanca.
El are impresia ca o sa-i cunosc ascunzisurile , daca vorbesc cu prietena.Este un tip f. ciudat si rau intentionat. Nici macar nu-si da seama de raul pe care si-l face lui.
I-am spus de atatea ori sa plece sa-si caute fericirea, pentru ca vad ca langa mine se simte ca o bucata de lemn moarta.
Dar probabnil ca asa ii place sa traiasca.
Iar eu sunt la a 2-a casatorie si nu mai am chef acum la varsta mea sa ma mai lupt cu cu morile de vant.
El se simte bine, crezand probabil ca ii sunt o mama adoptiva.
Dificil de comentat si dificil om.
Eu am fost o fire f. activa si nu-mi place sa stau cu natura statica in casa,dar am ajuns sa cred ca face poarte din peisaj. Ceva pe langa care treci si nu mai sesizezi ca este acolo.
Asta este ceea ce el si-a dorit si are din partea mea.
Eu incerc sa ma bucur ca am luptat cu hepatita si deocamdata sunt invingatoare, si acum e timpul sa-mi vad de viata mea.
Va multumesc pentru sprijinul moral!