Am văzut unele dintre aluziile la abuz din media. Sunt destule.
Cam lasă să se creadă că abuzurile pot fi sacrificii pentru construirea unei verticale sociale.
Deşi, de obicei, nu "merg cu turma", este de bun simț să nu traduc aluzii. Pot spune şi eu ca majoritatea: "Cine este inteligent, înțelege, cine nu, să fie sănătos... "
Ce mă face, totuşi, să suflu-n fluier este puterea tehnologiei şi că, sub aparența unui joc social, se fac paşi mari care pot duce la instalarea unei sclavii complete şi ireversibile. Putem luneca până acolo cu uşurință.
De aici pot rezulta două situații: ori câştigă sclavia, şi din acea sclavie nu cred să ne mai recuperăm viața, ori ajungem aproape toți imuni la manipulare.
Ce îmi pare clar: la varianta cu sclavie ne duce credița egoist-elitistă a unora. Şi...sunt cam mulți care se visează elită.
Doar un spirit al egalității de șanse, care să fie majoritar, ne scapă de la sclavie şi devoluție, pentru o vreme. Şi acela pus în practică cu convingere şi hotărâre.
Nu sunt sigur că va triumfa inteligența: pot fi şi pilele. Oricum, doar inteligența şi lăcomia nu duceau decât... tot la sclavie. Ci, scara socială trebuie să pună la încercare resurse sufleteşti, dacă vom construi un drum al vieții. De exemplu, Biblia, ca mod parțial ocult de organizare, are o cheie care necesită şi inteligență emoțională pentru a o înțelege.
Dar noi, dacă, din grabă, vom alcătui şi ne vom sui pe o scară simplificată, din care lipseşte empatia sau alte resurse psihice lăsate de creator sau de evoluție, nu o vom face spre prăbuşire?