Liberul arbitru

LuciaD a scris:

Divinitatea nu intervine in liberul tau arbitru, El doar iti da "jaloanele" si-ti arata "punctele esentiale" care trebuiesc atinse. Poti sa alegi oriunde vrei tu sa "schiezi" si cum vrei tu si cu cine vrei, atata timp cat nu-ti distrugi corpul, fiinta. Probleme apar doar cand se "forteaza nota" si consecintele "alegerilor" sunt dezastruase pentru Fiinta umana, pentru Suflet si pentru intreaga Existenta Cosmica.

Însemna ca “liberul” arbitru nu mai e liber? Sau, e facut doar pentru a “alege” lucrurile bune? 

Cîrciu Marcu a scris:

Însemna ca “liberul” arbitru nu mai e liber? Sau, e facut doar pentru a “alege” lucrurile bune? 

Tu ai o suparare si nu vrei sa ne-o spui, preferi sa vorbesti in dodii.

Man, stai linistit, poti alege ce vrei tu intre bine si rau, ce nu intelegi?

ideea este ca tu ai vrea sa alegi raul fara sa iti asumi responsabilitatea. Fii barbat, da-l incolo de liber arbitru, ca nu te impiedica asta sa faci rau, daca asta vrei si alegi.

adal* a scris:

Tu ai o suparare si nu vrei sa ne-o spui, preferi sa vorbesti in dodii.

Man, stai linistit, poti alege ce vrei tu intre bine si rau, ce nu intelegi?

ideea este ca tu ai vrea sa alegi raul fara sa iti asumi responsabilitatea. Fii barbat, da-l incolo de liber arbitru, ca nu te impiedica asta sa faci rau, daca asta vrei si alegi.

Sunt perfect bine, multumesc... Vroiam sa aflu ce inseamna liberul arbitru cu adevărat... Si faptul in care crezi in predestinare e distrus in momentul in care crezi in liberul arbitru.. Eu cred ca liberul arbitru e sa alegi dintre bine si rău nu si care rău sau care bine... Odata ce ești intr-o norma dispare liberul arbitru la fel si când ești in “Familia Divinității”,  trăiești ca atare.. Sunt destul de tupeist sa aleg un rău intr-o norma a binelui, asfel acțiunile mele sunt fondate pe liberul arbitru...

Cîrciu Marcu a scris:

Însăși existența in care eu imi imaginez, gândesc, aleg, trăiesc vine din faptul ca nu eu am ales sa exist... Adica nu m-a întrebat nimeni daca vreau sa exist sau nu la fel cum nu am de ales daca sa mor sau nu.:)) liberul arbitru este o iluzie cu sens, paradox... 

Liberul arbitru se naște odată cu tine, de fapt, nu înainte.

Cîrciu Marcu a scris:

Sunt perfect bine, multumesc... Vroiam sa aflu ce inseamna liberul arbitru cu adevărat... Si faptul in care crezi in predestinare e distrus in momentul in care crezi in liberul arbitru.. Eu cred ca liberul arbitru e sa alegi dintre bine si rău nu si care rău sau care bine... Odata ce ești intr-o norma dispare liberul arbitru la fel si când ești in “Familia Divinității”,  trăiești ca atare.. Sunt destul de tupeist sa aleg un rău intr-o norma a binelui, asfel acțiunile mele sunt fondate pe liberul arbitru...

Si trebuie sa ti le asumi in totalitate, atat alegerile, cat si consecintele.

Cîrciu Marcu a scris:

Aici am o incertitudine deoarece Divinitatea e in controlul a “toate lucrurile”... Si cand esti controlat de cineva nu imi suna a liber arbitru. 

In cer ca si pe pamant omu' e controlat de divinitati sau legi!!!   In Existenta Cosmica unde doar molecular esti prezent se aplica altfel legile oricare ar fi ele, pana ce pe Pamant unde circuli in carne si oase, se aplica si catusele si iar nu fuctionezi cum vrei.  Da vina acum pe Creator sa schimbe formula!!!     

The Unknown a scris:

In cer ca si pe pamant omu' e controlat de divinitati sau legi!!!   In Existenta Cosmica unde doar molecular esti prezent se aplica altfel legile oricare ar fi ele, pana ce pe Pamant unde circuli in carne si oase, se aplica si catusele si iar nu fuctionezi cum vrei.  Da vina acum pe Creator sa schimbe formula!!!     

Si cand ajungem sa constientizam faptul ca orice gand sau actiune a noastra se manifesta sub forma unei energii directionate mai mult sau mai putin constient, incepem sa-i dam "teme de casa" discernamantului, ca sa-si faca treaba asa cum trebuie, ca apare la un moment dat "culesul recoltei"! Stiti vorba aceea: " ceea ce semeni, aceea culegi". Asadar, necunoasterea acestui aspect, nu ne absolva de consecinte ( cum ziceam si in alta postare ) asa cum necunoasterea legilor sociale(ca a adus vorba si Olga) nu ne absolva de vina nerespectarii lor.

Parerea mea, ca varsator si om care cauta libertatea si sensul ei de cand ma stiu, este ca  liberi cu adevarat sunt doar mortii.

Eu nu înțeleg că nu înțelegeți că omul însuși , convențional, a dat o definiție libertății.

Și tot el a idealizat-o.

Liberul arbitru este independent de realismul sau idealismul nostru. E de sine stătător. Noi suntem cei care ne autolimitam de cele mai multe ori, tocmai pentru că nu ne știm respecta libertatea (asta umană, nu idilica) cu adevărat.

SenAnlatKaradeniz a scris:

Parerea mea, ca varsator si om care cauta libertatea si sensul ei de cand ma stiu, este ca  liberi cu adevarat sunt doar mortii.

Da, bre, așa o fi! 

Uneori pot spune că, viu fiind,  mă simt și io precum prietenul meu Prometeu. Adică înlănțuit. Am foarte puține grade de libertate :(