Old habits die hard

Amalia2018 a scris:

De multe ori am crezut ca mi-am schimbat atitudinea fata de problema in cauza, ca nu o sa ma mai gandesc la el si ca e un capitol incheiat. Doar ca din cand in cand, imi mai zboara gandul la el si ma apuca dorul...nu stiu cum se face, ca la scurt timp ma si cauta. De exemplu, nu mai vorbisem de aproape 3 ani pana acum, de Craciun.

S-ar putea sa fie ceva mai mult decat "indragosteala", "obsesie" , "moft" si asta doar tu poti intelege. Daca te minti tu pe tine si-ti spui ca esti fericita si ca te simti implinita in relatia pe care-o ai, atunci este cazul sa te gandesti mai in profunzime, fiindca este o problema pe care ti-a creat-o mintea ta, de te tot face sa te gandesti la "chimia" dintre tine si celalalt. Einstein era de parere  (nu mai stiu exact cum spunea el, dar zicea ceva de genu) ca  acea gandire (sau atitudine) care ti-a  creat probleme existentiale nu-ti va putea aduce  si rezolvarea lor. Ceva ar trebui schimbat, ca sa ti se schimbe "starea".

"

Amalia2018 a scris:

Ar fi insuportabil sa insel increderea iubitului meu actual. Relatia cu el e aproape de perfectiune si uneori ma intreb de ce sunt atat de fraiera si inca ma gandesc la celalalt cu nostalgie

Celalt nu ți-a fost alături și la bine și la rau, că sa vezi că e și el tot un normal. În mintea ta, e încă un mister care, prin definitie, păstrează posibilitatea să fie mai ,,potrivit'' , mai incitant - pentru tine, decât cel pe care îl ai alaturi. Se poate sa fie asa, se poate sa nu, iar tu - iubindu-te mai mult pe tine , decât pe omul de langa tine - dai curs acestei obsesii.

Ei iți pot propune sa te gândești că si omul de langa tine ar putea să fie mai fericit cu o alta, mai potrivită. Chiar daca te iubește, fii sigură că nu este orb, nici surd, are și el un trecut. 

Dar alege sa te iubească pe tine. Probabil o face pentru că și tu alegi la fel.

Ai grija sa nu îl pierzi, concentradu-te mai mult pe ce nu ai, decât pe ceea ce ai.

Lucia N a scris:

S-ar putea sa fie ceva mai mult decat "indragosteala", "obsesie" , "moft" si asta doar tu poti intelege. Daca te minti tu pe tine si-ti spui ca esti fericita si ca te simti implinita in relatia pe care-o ai, atunci este cazul sa te gandesti mai in profunzime, fiindca este o problema pe care ti-a creat-o mintea ta, de te tot face sa te gandesti la "chimia" dintre tine si celalalt. Einstein era de parere  (nu mai stiu exact cum spunea el, dar zicea ceva de genu) ca  acea gandire (sau atitudine) care ti-a  creat probleme existentiale nu-ti va putea aduce  si rezolvarea lor. Ceva ar trebui schimbat, ca sa ti se schimbe "starea".

"

Deja nu mai stiu ce sa schimb, chiar am incercat sa ma indepartez de el, in toate felurile...

Stu' a scris:

Celalt nu ți-a fost alături și la bine și la rau, că sa vezi că e și el tot un normal. În mintea ta, e încă un mister care, prin definitie, păstrează posibilitatea să fie mai ,,potrivit'' , mai incitant - pentru tine, decât cel pe care îl ai alaturi. Se poate sa fie asa, se poate sa nu, iar tu - iubindu-te mai mult pe tine , decât pe omul de langa tine - dai curs acestei obsesii.

Ei iți pot propune sa te gândești că si omul de langa tine ar putea să fie mai fericit cu o alta, mai potrivită. Chiar daca te iubește, fii sigură că nu este orb, nici surd, are și el un trecut. 

Dar alege sa te iubească pe tine. Probabil o face pentru că și tu alegi la fel.

Ai grija sa nu îl pierzi, concentradu-te mai mult pe ce nu ai, decât pe ceea ce ai.

Nu, ultimul lucru pe care il vreau acum e sa pierd relatia actuala. Dar ma sperie ideea ca voi avea mereu o frustrare in legatura cu alt barbat. Probabil ca gandesc asa din cauza varstei si cu timpul o sa ma mai temperez, ma straduiesc oricum sa nu iau decizii gresite.

In alta ordine de idei, chiar daca atunci cand am luat decizia de a-mi expune povestea aici pe forum, nu ma asteptam la cine stie ce feedback, am fost placut impresionata sa vad ca oameni necunoscuti mie, sunt atat de amabili sa ajute, cu o parere, un sfat o vorba buna. Din pacate, nu am putut sa discut despre acest subiect cu persoanele din jurul meu.

Robespierre a scris:

Daca vrei ca cineva sa nu te mai caute niciodata, se poate.

Daca vrei o persoana, faci totul (cat suporti) si abia apoi te dai batut(a).

Daca nu ai incredere intr-o persoana, nu o vrei.

Inteligent si sarmant... un tip care si-a ales din liceu perechea oficiala, una de casa si docila, care nu-l satisface pe deplin, dar de care nu are curaj sa se desparta. Curajul lui si cele mai excitante momente din viata lui se rezuma la a urmari si atrage/respinge alte femei "on the side", pe care nu le poate face fericite dar nici nu le lasa sa fie fericite fara el.

Motivele pentru care si-a ales "jumatatea" inca din liceu, sunt de ordin material. Stiu, e penibil, dar asta e concluzia la care am ajuns si e destul de justificata.

Am incercat mereu sa nu il judec din cauza asta. Nici eu nu provin dintr-o familie bogata si probabil de asta mereu a crezut ca sunt si eu precum el si caut o relatie cu un barbat care sa ma intretina, pentru ca mereu ma acuza ca sunt materialista. Probabil ca o facea din frustrare.

Acum simte ca e mai stapan pe viata lui financiara probabil, insa e cam tarziu sa mai puna capat unei relatii de 10 ani cu o persoana care i-a iertat atat de multe.

Ce te sperie mai tare? 

Că îl poți răni și pierde pe iubitul tau sau ca, din când în când, te vei mai întreba ,,ce ar fi fost daca?''.

Stu' a scris:

Ce te sperie mai tare? 

Că îl poți răni și pierde pe iubitul tau sau ca, din când în când, te vei mai întreba ,,ce ar fi fost daca?''.

Buna intrebare si eu ma gandesc deseori la asta cand imi pun problema ce anume ma opreste sa il mai caut. Probabil ca ambele, in egala masura. As fi foarte ranita daca as face o greseala fata de iubitul meu, pentru ca nu ar merita sub nicio forma sa treaca prin asa ceva.

Totusi, nu pot sa nu ma intreb "Ce ar fi fost daca relatia mea inceputa cu acest tip, ar fi fost una normala si ar fi fost construita doar pe baza inocentei de la inceput? Ce ar fi fost daca el nu ar fi fost implicat in alta relatie? Ce ar fi fost daca eu nu aflam, eram naiva si credeam ca doar pe mine ma vrea? Ce ar fi fost daca ramaneam impreuna in toti acesti ani?"

..nu l-ai mai fi cunoscut pe iubitul tau de acum, poate?

Cine știe, acest ,,ce ar fi fost daca'' - de multe ori este romanțat cu ceea ce visam. Însă nu înseamnă că ar fi fost neapărat mai bine.

Amalia2018 a scris:

Stiu ca au trecut deja cateva luni de cand am deschis topicul si la fel de bine stiu ca risc sa par obsedata, dar constat ca doar la el ma gandesc si ca imi face neobisnuit de multa placere sa scriu despre acea poveste.

M-a cautat dupa ce au trecut cativa ani, cu ocazia Craciunului 8si am schimbat cateva vorbe prin mesaje. Mi-a sugerat, poate in gluma, sa ne vedem la o cafea. L-am refuzat. Nu are rost sa spun ce multa placere mi-a facut mica discutie cu el, cu toate ca am fost foarte ironici unul la adresa celuilalt. E la fel ca acum cativa ani, inteligent si șarmant. 

Sunt implicata intr-o alta relatie, nu as putea sub nicio forma sa ma intalnesc cu el. Sunt fericita cu relatia pe care o am, am parte de intelegere si armonie. Ma simt foarte ingrata sa recunosc ca ma gandesc la alt barbat, dar nu stiu ce sa fac...

Pentru mine cei care isi bat joc de o persoana si dupa un timp se hotarasc sa o caute din nou sint intr-un fel similari criminalior care se intorc intotdeauna la locul crimei.

Gaslight a scris:

Pentru mine cei care isi bat joc de o persoana si dupa un timp se hotarasc sa o caute din nou sint intr-un fel similari criminalior care se intorc intotdeauna la locul crimei.

Suna foarte dur...

Adevarul e ca ne-am cam batut joc unul de celalalt, deci nu am de ce sa ma victimizez.