Old habits die hard

E ok sa fii putin melancolica uneori si chiar sa lasi loc doar amintirilor frumoase.

De facut ceva nu vad ce/de ce ai face. Nu, nu trebuie sa traiesti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ci din contra ca si cum S-A INTAMPLAT. Poti sa te bucuri de ce ai trait, cu tot ce ti s-a parut perfect si cu inevitabilele lucruri (mai mult decat) imperfecte.

Dar nu idealiza pe seama faptului ca e "trecut", ca "ai pierdut ceva". Imagineaza-ti, daca te ajuta, nu complicitatea voastra cand va permiteati luxul sa aveti intalniri disparate si/sau pasionale, fara griji si responsabilitati, ci cum v-ati intelege intr-o viata terna, cum ai merge la cumparaturi cu P. dupa serviciu, cum i-ai spala camasile, eventual cum i-ai gasi prezervative in masina ale carei rate le platesti tu, de-astea, haha.

De fapt, nu ai prea avea nevoie sa apelezi la niciun truc ca sa "revii la realitate" cu privire la P., ar trebui sa fii un pic onesta si sa privesti cu ochii de acum, mai ales la actul acela de final, la cum a putut/a stiut sa se comporte. Mda, despre P. s-ar putea spune mai multe.... analiza... etc.

King1 a scris:

Asta este și părerea mea. Și mie mi-a plăcut, ba mai mult, am zâmbit ușor când am citit-o.

Poate că se vor mai întâlni cândva, când vor fi cu adevărat pregătiți unul față de celălalt. Însă mă îndoiesc că e acum momentul acela.

Ar fi putin cam prea ca in filme sa ne mai intalnim si sa fim fericiti pana la adanci batraneti.

Ma bucur ca ti-a placut povestea, m-am descarcat in timp ce am scris-o pentru ca erau multe lucruri pe care nu le-am povestit nimanui :)

Multumesc pentru feedback!

Zero* a scris:

Atata timp cat preferințele cuiva te afectează in mod direct, ai dreptul si chiar trebuie sa le judeci, altfel, Gaslight are dreptate, sa nu te miri cand esti tratata intr-un fel care-ti displace, tu permiti asta. Atata timp cat ceea ce face o persoana are legatura cu tine, cat timp te afectează,  ai dreptul sa-ti pui si sa ii pui întrebări si sa ii soliciti explicatii, clarificari. Daca refuza sa ti le dea sau se eschiveaza, inseamna ca nu ii pasa prea tare de tine. Ai grija, nu confunda doua chestii importante: a fi incantat de o persoana, de felul in care aceasta te face sa te simti, cu a tine la o persoana. O persoana poate fi foarte incantata de tine, insa poate sa nu dea doi bani pe ceea ce simti tu cand asta n-are legatura cu faptul ca o incanti.

Voi v-ati creat o lume idilica, in care totul era roz, una care avea legatura doar cu partea frumoasa a realitatii, e firesc ca ceea ce ati trait voi prin intermediul acestei "lumi" sa iti ramana in minte ca ceva nemaipomenit si e firesc ca el sa-ti para cel mai deosebit barbat pe care l-ai intalnit, n-ai avut ocazia sa-l cobori decât prea putin in lumea reala,  chiar neplăcerile provocate de minciunile lui au fost insuficiente pt a-i stirbi sau sterge aura. 

In locul tau, eu l-as cauta si i-as cere sa avem o discutie lunga, una in care sa clarificam totul. Numai așa te poti convinge rapid, spre binele tau, daca este sau nu persoana deosebita pe care o crezi, altfel risti sa te pierzi in reverie toata viata, tanjind dupa o persoana care nu e decat in aparenta ceea ce crezi tu ca ar fi.

Au fost multe tentative de discutii, insa niciodata nu au ajuns la un rezultat, mereu au mai ramas lucruri de spus. Ultima astfel de incercare a fost cu cateva saptamani inainte sa punem punct oricarei legaturi, cand el imi cerea insistent sa ies doar 5 minute afara sa stam de vorba. A plecat resemnat. Ma intreb si acum ce avea de spus...

Deci raman cu acest mare semn de intrebare.

Iti multumesc mult pentru sfat!

Robespierre a scris:

E ok sa fii putin melancolica uneori si chiar sa lasi loc doar amintirilor frumoase.

De facut ceva nu vad ce/de ce ai face. Nu, nu trebuie sa traiesti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ci din contra ca si cum S-A INTAMPLAT. Poti sa te bucuri de ce ai trait, cu tot ce ti s-a parut perfect si cu inevitabilele lucruri (mai mult decat) imperfecte.

Dar nu idealiza pe seama faptului ca e "trecut", ca "ai pierdut ceva". Imagineaza-ti, daca te ajuta, nu complicitatea voastra cand va permiteati luxul sa aveti intalniri disparate si/sau pasionale, fara griji si responsabilitati, ci cum v-ati intelege intr-o viata terna, cum ai merge la cumparaturi cu P. dupa serviciu, cum i-ai spala camasile, eventual cum i-ai gasi prezervative in masina ale carei rate le platesti tu, de-astea, haha.

De fapt, nu ai prea avea nevoie sa apelezi la niciun truc ca sa "revii la realitate" cu privire la P., ar trebui sa fii un pic onesta si sa privesti cu ochii de acum, mai ales la actul acela de final, la cum a putut/a stiut sa se comporte. Mda, despre P. s-ar putea spune mai multe.... analiza... etc.

Ma bucur enorm ca primesc astfel de raspunsuri detaliate, ma ajuta sa vad mai clar si mai obiectiv problema. 

Ai dreptate, nu stiu cum ar fi aratat viata "reala" langa el...(desi l-am observat accidental cum punea haine la uscat pe balcon, doar am spus ca eram vecini, probabil ca asta era semn bun). Insa pare ca ne-am fi inteles bine, mai ales ca mereu mi-a dat impresia de barbat responsabil, desi e foarte posibil sa ma insel in aceasta privinta...

Zero* a scris:

In locul tau, eu l-as cauta si i-as cere sa avem o discutie lunga, una in care sa clarificam totul. 

Nu cred ca aceasta este cea mai buna abordare deoarece ar accepta si i-ar transmite indirect ca au o relatie, ceea ce nu este cazul.

Ziceai ca are o relatie de multa vreme, deja. Nu vad de ce l-ai mai cauta! Daca nu ar avea pe nimeni atunci da, dar atata timp cat il vezi, stii ca este cu o femeie, chiar nu-i cazul sa-l mai cauti tu. Daca este sa fie partenerul tau de viata, cel care te vrea de sotie, atunci cu siguranta ca te va cauta el pe tine si te va gasi oriunde te-ai afla. Cand un barbat iubeste o femeie si doreste ca acea femeie sa-i fie partenera lui de viata atunci nu mai sta pe ganduri si o cauta, o gaseste si o face nevasta lui.

LuciaD a scris:

Ziceai ca are o relatie de multa vreme, deja. Nu vad de ce l-ai mai cauta! Daca nu ar avea pe nimeni atunci da, dar atata timp cat il vezi, stii ca este cu o femeie, chiar nu-i cazul sa-l mai cauti tu. 

Exact!

LuciaD a scris:

Ziceai ca are o relatie de multa vreme, deja. Nu vad de ce l-ai mai cauta! Daca nu ar avea pe nimeni atunci da, dar atata timp cat il vezi, stii ca este cu o femeie, chiar nu-i cazul sa-l mai cauti tu. Daca este sa fie partenerul tau de viata, cel care te vrea de sotie, atunci cu siguranta ca te va cauta el pe tine si te va gasi oriunde te-ai afla. Cand un barbat iubeste o femeie si doreste ca acea femeie sa-i fie partenera lui de viata atunci nu mai sta pe ganduri si o cauta, o gaseste si o face nevasta lui.

De asta si consider ca poate am gresit fata de el. Dupa ce mi-am simtit increderea inselata de el, mi-am vazut si eu de viata mea, implicandu-ma mereu in alte relatii, iar atunci cand nu aveam pe nimeni refuzam sa am o relatie propriu-zisa cu el. 

M-a cautat de multe multe ori in acesti ani, chiar oriunde m-am aflat, chiar si cand m-am mutat in alt oras. Il acuzam ca e obsedat de mine si asta imi hranea orgoliul meu de femeie care se credea fara motiv mai presus de el. Problema e ca atunci cand ma cauta, avea o relatie...mereu cu aceeasi femeie. Mi-ar placea sa cred intr-un happy end :)

Iti multumesc pentru raspuns!

Gaslight a scris:

Exact!

Da...tocmai asta ma opreste in special din a-l cauta, faptul ca are o alta relatie. Mi se pare penibil acum ca atat de mult timp nu mi-am dat seama de existenta acelei relatii. M-am gandit uneori cu tristete si la femeia care locuieste cu el si ii e iubita, sper ca va fi fericita asa :)

Amalia2018 a scris:

Mi-ar placea sa cred intr-un happy end :)

Toamna se numara boboci 

Ceea ce acum consideri un happy end s-ar putea dovedi o alegere total neinspirata.

Un prim pas pentru un happy end ar fi sa ai o relatie cu un barbat care te respecta si care te considera o prioritate in viata lui.