Eu ma uit la filme turcești. Acum vreo 10 ani ziceam si eu ca Vri, ca nu m-as uita la asa ceva si ca e pentru babe. Pana cand un fost coleg de facultate, mult mai mare decat mine si profesor de istorie m-a convins sa ma uit la Suleiman. Pe langa faptul ca.mi-au placut decorurile, costumele, muzica si scenariul in sine, am descoperit ca imi place si limba si am inceput sa o invat. Mi-a placut sa descopar cuvinte pe care le regăsim in limba romana, sa le desopar singura cateva reguli de gramatica si dupa ce am termnat acest film si cautand alte filme cu actorii de acolo si am reusit sa ma uit la o productie fara subtitrare (Ses, daca l-ai vazut, Sher). M-am uitat la mai multe seriale cu tematica istorica, nu toate la fel de misto ca Suleiman ca scenariu , muzica insa fiind foarte foarte faina. Cele prea siropoase nu imi plac neaparat, ma uit daca imi plac actorii ca sa ascult limba. La cele siropoase care pun prea mult accent pe traditiile lor vechi chiar nu ma uit, nu imi plac.
Iar cele care mi-au placut cel mai mult le stie si Sher, sunt cele cu mafioti, de actiune. La astea cel mai misto e ca se schimba actiunea foarte repede, sunt multe rasturnari de situatie, multe secrete care vin sa lamureasca pe parcurs, te tin in priza.
Cam asta cu serialele turcești. La indiene si coreene nu ma uit.
Nu stiu si nu am pretentia sa ma uit numai la filme intelectuale sau de arta, nu sunt genul sa ridic in slavi filmele clasice ca fiind superioare celor actuale, ba chiar mi se pare ca in filmele vechi joaca foarte prost actorii, total nenatural, prea teatral.