Dupa mai multe ganduri si istorisiri de-ale tale, situatia ta imi pare si mai clara. In acelasi sens. Cred ca te afli intr-o relatie nesanatoasa, tu insa parand a fi matur, cu idei frumoase despre viata de cuplu, despre casatorie, despre relatiile interumane. Si nu esti batran deloc, dimpotriva, esti foarte tanar, un motiv in plus sa nu te "ingropi" astfel.
Relatia si prietena ta insa, sunt abuzive. Iar cel abuzat esti tu. Poti folosi si alte cuvinte...folosit, manipulat, dar abuzat este cel mai potrivit in context psihologic. Sa nu fugi de acest cuvant. Pentru ca abuz nu inseamna numai ceva agresiv si violent fizic....exista abuzuri psihologice, care sunt si mai grave decat cele fizice pentru ca nu se observa imediat sau nu sunt realizate, constientizate.
La fel si relatia ei cu parintii, este una similara. Parintii ei o controleaza total si o si ameninta cu bataia si altele iar mai grav este ca ea este total de acord cu modul lor si mai declara si ca este prietena cu mama ei...
Multi dintre cei de aici au trecut sau trec prin diverse experiente si este bine sa observi punctul fiecaruia de vedere, trecandu-l prin filtrul propriu.
Iubita ta nu imi pare deloc in regula, insa te inteleg ca iti este greu sa te rupi de acolo, pentru ca o iubesti si pentru toate motivele enumerate de tine... Este normal sa vrei sa lupti pana cand ispravesti toate caile, pentru a nu avea regrete mai tarziu ca nu ai incercat tot ce a fost posibil. Asta daca consideri ca merita. De ce consideri tu ca merita, nu stiu. In afara ca o iubesti ar trebui sa mai fie si altceva pentru care ai ramas 5 ani cu ea.
Inteleg de asemenea si perceptia ta despre ea si anume ca speri si crezi ca, desprinsa mai mult de parinti, va fi femeia pe care ai cunoscut-o candva, sau ca se va schimba..... Dar asta este o amagire, o iluzie...
Am citit si despre exemplele date de tine mai sus. Mi se par neacceptabile si anormale, asa cum bine ai observat si tu.
Tu intelegi si observi destul de bine cam tot ce este in neregula acolo insa iubirea, speranta, anii, emotiile, sentimentele investite nu te lasa sa rupi cu una cu doua. Si nici nu trebuie sa o faci decat cand esti pregatit pentru asta. Partea buna fiind, ca nu sunteti inca legati cu nimic...ceea ce o casatorie sau un copil ar schimba putin mai mult lucrurile...
Asa ca, eu cred ca tu vei lua decizia corecta candva si iti doresc multa putere si consecventa. Deja pari pe drumul cel bun, cautand raspunsuri, analizand cu maturitate situatia, detasandu-te putin si ocupandu-te mai mult de tine. :)
