Început de Quagmire, Vin 1 dec 2017 · 203 răspunsuri · 9.780 vizualizări
Fiero a scris:Chiar daca nu va fi mai bine
Cum sa nu fie mai bine? In orice scenariu are sanse de a se simti mai bine decat acum, cu o tuta care sta de gatu' mamei, lui i se adreseaza in sictir si se uita in gura vecinelor, colegelor maritate si a lui Dragnea. Deci combinatie ca asta mai greu sa nimereasca din nou. Erau tineri cand s-au intalnit, entuziasm, una-alta, acum ar alege mai bine... Sper.
Da, Amarena, relațiile tampon sunt o prostie.
Robespierre a scris:Cum sa nu fie mai bine? In orice scenariu are sanse de a se simti mai bine decat acum, cu o tuta care sta de gatu' mamei, lui i se adreseaza in sictir si se uita in gura vecinelor, colegelor maritate si a lui Dragnea. Deci combinatie ca asta mai greu sa nimereasca din nou. Erau tineri cand s-au intalnit, entuziasm, una-alta, acum ar alege mai bine... Sper.
Ma refeream la faptul ca nu se stie daca dupa despărțire va fi atat de norocos incat sa fie sigur ca va intalni persoana potrivita ( pt ca, oricat ne-ar place sa credem ca nu-i asa, a intalni persoana potrivita noua tine si de noroc), l-am atentionat sa ia in calcul si nesansa de a avea o relație pe placul lui in viitor (in cel apropiat, cel putin), dar cu siguranță isi va redobandi respectul de sine si linistea, am spus asta si in postul anterior, iar a avea asa ceva e vital pt ca un om sa se simta bine.
Nu doar din dragoste tolerezi tot ce ai povestit...
De ce te-ai mutat la ai ei si nu la ai tăi?
Sunteti din orașe diferite?
Părinții ei te-au ajutat cu ceva până acum? Ea?
Parca ceva lipseste in povestea asta. Nu comportamentul ei imi dă de gandit, ci toleranța ta.
Ceva nu se leaga in capul meu. :)
Te-ai gandit ca poate se comporta asa intenționat? Că poate nu te mai vrea? Poate e genul care comunică prin comportament.
Amarena, ai spus niste cuvinte destul de dure. Intr-adevar, relatia nu-i deloc ok, dar de aici pana la a fi "abuzat" e cale lunga.
Parintii ei sunt niste oameni foarte ok, cu care as putea avea o relatie foarte buna pe termen lung ...daca i-as vedea mai rar, nu zi de zi si nu observand cum isi influenteaza fiica.
Nu am nevoie de o alta relatie, nu mi-e frica de singuratate, in niciun caz nu as insela-o ...nici macar in aceste conditii.
Sincer, ma tot gandesc la diferite scenarii si mi-e teama ca nu se va schimba niciodata. Daca ii dau ultimatum, nu vad cum m-ar alege pe mine in conditiile in care relatia cu ai ei este mai degraba una dintre niste parinti si un copil, nu una dintre niste parinti si un adult. Iar cand spun sa ma aleaga pe mine, nu ma refer sa nu mai vorbeasca cu ai ei, ci pur si simplu sa aleaga sa locuiasca singura cu mine si sa devina mai independenta.
Mi s-a intamplat de cateva ori sa asist la scene in care ea era facuta "proasta", era "amenintata" ca i se dau vreo 2 palme, se tipa la ea ca nu stie sa faca nu stiu ce treburi prin casa. Uneori vedeam cum mama ei ii spunea "sa nu te mai vad cu aia in picioare" sau "sa nu te mai vad cu asa ceva, ca ti-i arunc".
Nu puteam si inca nu pot sa inteleg o astfel de relatie, in conditiile in care ai mei nu s-au purtat asa cu mine nici cand eram mic si faceam vreo boacana. In principiu, cam orice parinte isi vede copilul ca pe un "copil", indiferent de varsta, insa relatia incepe sa se dezvolte de la o anumita varsta, se traseaza niste granite, realizeaza si ei ca nu mai poti sa-i spuna unui adult: "daca nu-ti mananci mancarea, iti lipesc vreo 2 de nu te vezi" si spun, mai degraba, ceva de genul "incearca sa mananci, nu e bine sa stai nemancat atatea ore". :)
Vedeam din exterior, ca un "strain", ceea ce se intampla si turbam de furie pe interior, nu intelegeam cum de ea nu rabufneste si nu simte nevoia sa se detaseze, macar un pic.
La un moment dat am intrebat-o "Da' tie nu ti se pare putin cam ciudat sa-ti spuna mama cu ce sa te imbraci sau sa-i ceri sfatul de fiecare data cand iti cumperi ceva de imbracat? De ce nu-ti creezi propriul stil, de ce nu-mi ceri si mie parerea, ca te pot ajuta ...chiar daca nu-s vreun expert." Raspunsul ei: mama o cunoaste cel mai bine, stie cu ce-i sta bine, sunt foarte apropiate. :)
Sa vedem ce se intampla in urmatoarea perioada si cum va reactiona la ceea ce am de spus. Incerc sa ma pregatesc pentru un deznodamant nu tocmai favorabil, ma focusez pe lucruri de genul: sa citesc, sa devin pro-activ la munca, sa merg la sala, sa ma gandesc mai mult la mine etc.
Fiero a scris:Da, Amarena, relațiile tampon sunt o prostie.
Ma refeream la faptul ca nu se stie daca dupa despărțire va fi atat de norocos incat sa fie sigur ca va intalni persoana potrivita ( pt ca, oricat ne-ar place sa credem ca nu-i asa, a intalni persoana potrivita noua tine si de noroc), l-am atentionat sa ia in calcul si nesansa de a avea o relație pe placul lui in viitor (in cel apropiat, cel putin), dar cu siguranță isi va redobandi respectul de sine si linistea, am spus asta si in postul anterior, iar a avea asa ceva e vital pt ca un om sa se simta bine.
E si asta o mica temere, desi am spus ca nu mi-e teama de singuratate (momentan).
Constientizez ca urat nu sunt, prost nu sunt, dar am 28 de ani (cam "batran"), inca mai am mult de muncit pana a reusi sa-mi "fac un viitor", iar femeile serioase care-si doresc un barbat simplu, fara multe case si BMW-uri ...sunt cam rare. :)
Editat Dum 3 dec 2017 22:26
Mai citeste despre abuzul psihologic. Poate imbraca niste forme aparent blande.
Cum ziceam.. esti in negare.
Nu esti batran, dar decat sa fii cu un om nepotrivit, care sa nu fie compatibil cu tine si sa te faca nefericit, mai bine singur. La orice varsta e valabila chestia asta. :) Daca ramai in relatie si joci doar cum iti canta ea, nu ai nicio sansa sa fii fericit, daca pleci, iti oferi macar o sansa sa cunosti fericirea. Asta dupa ce incerci sa o determini sa se mute cu tine, ca sa nu regreti apoi ca nu ai epuizat toate încercările de a avea o relație adevarata si sanatoasa cu ea. :)
Quagmire a scris:Sincer, ma tot gandesc la diferite scenarii si mi-e teama ca nu se va schimba niciodata. Daca ii dau ultimatum, nu vad cum m-ar alege pe mine in conditiile in care relatia cu ai ei este mai degraba una dintre niste parinti si un copil, nu una dintre niste parinti si un adult. Iar cand spun sa ma aleaga pe mine, nu ma refer sa nu mai vorbeasca cu ai ei, ci pur si simplu sa aleaga sa locuiasca singura cu mine si sa devina mai independenta.
La asta ma refeream si eu cand am zis sa o pui sa aleaga, sa mearga sa stea cu tine. Dar guess what.. nu poate. Nu le poate iesi din cuvant parintilor, le este frica de ei, ii este frica de necunoscut, ca nu se va putea descurca fara ei.
Daca iti zic ca ea are nevoie de un psiholog care sa o ajute sa se rupa de ai ei, o sa spui ca o jignesc. Eu ma ingrozesc cand citesc ceea ce scrii. Ea este inca un copil, nu e adult, ai ei nu o lasa sa se maturizeze, o controleaza si o vor controla mereu.
Dar daca tu spui ca-s oameni ok..
Quagmire a scris:am 28 de ani (cam "batran")
Ai putea incepe prin a inceta sa te consideri batran si a-ti mai spune ca e tarziu. Astea-s piedici pe care ti le pui singur.
Quagmire a scris:Nu am nevoie de o alta relatie, nu mi-e frica de singuratate, in niciun caz nu as insela-o ...nici macar in aceste conditii.
Nici nu ai ce sa cauti in alta relatie, ai nevoie sa-ti regasesti stima de sine. In momentul asta esti inapt de alta relatie, dac-o fi sa o termini cu ea.
Da' mai dureaza, ca am senzatia ca inca nu ti-a ajuns cutitul la os.
Dincolo de iubire si de stat cu chirie... ce ii mai poti oferi?
Davi_ a scris:Nu doar din dragoste tolerezi tot ce ai povestit...
De ce te-ai mutat la ai ei si nu la ai tăi?
Sunteti din orașe diferite?
Părinții ei te-au ajutat cu ceva până acum? Ea?
Parca ceva lipseste in povestea asta. Nu comportamentul ei imi dă de gandit, ci toleranța ta.
Ceva nu se leaga in capul meu. :)
Te-ai gandit ca poate se comporta asa intenționat? Că poate nu te mai vrea? Poate e genul care comunică prin comportament.
Suntem din acelasi oras. Nu m-au ajutat niciodata cu nimic la modu' serios, nu mi-au oferit bani, nu mi-au oferit beneficii de niciun fel.
Se pune daca am mancat de cateva ori de la ei - ca fiind un "ajutor" ...sau alte chestii minore?
Ea la fel.
Consider ca eu am ajutat-o mai mult, atat din punct de vedere moral, cat si financiar. I-am fost alaturi in foarte multe momente grele.
Nu ne-am mutat la ai mei fiindca nu prea e spatiu + ca nu mi-as fi dorit sa stam cu ai mei, exact cum nu mi-am dorit sa stam cu ai ei. Am explicat mai pe la inceputul topicului de ce am ales, totusi, sa ma mut cu ea la ai ei.
Nu stiu daca pot gasi o motivatie serioasa tolerantei mele.
Posibil:
- Obisnuinta? E posibil sa te obisnuiesti atat de mult cu un om incat ajungi la un moment dat sa treci peste multe lucruri/sa nu le vezi pe moment?
- Comoditatea? E mai comod sa stai langa un om, oricum ar fi el, sa incerci sa repari lucrurile, decat sa o iei din nou de la capat?
- Teama? Teama ca probabilitatea e foarte mica de a mai intalni pe cineva "decent", dupa doua relatii de lunga durata esuate, in care mi-am pus toate sperantele? :)
- Iubirea? Chiar tin foarte mult la ea si o iubesc, imi doresc sa-i fie bine,
Nu stiu, exact.
Sunt perfect constient ca si eu am partea mea de vina, probabil ca si eu am gresit cu multe lucruri.
Quagmire a scris:Constientizez ca urat nu sunt, prost nu sunt, dar am 28 de ani (cam "batran"), inca mai am mult de muncit pana a reusi sa-mi "fac un viitor", iar femeile serioase care-si doresc un barbat simplu, fara multe case si BMW-uri ...sunt cam rare. :)
Astea cu seriozitatea, cam batran la 28 de ani, facutu' unui viitor, masinile si casele sunt inspirate tot din intelepciunea vecineasca, aka gura lumii sau a societatii.
Nu te gandi ca ai pierdut x ani cu fata asta, a fost o relatie mai entry level, ai invatat ceva totusi din ea.
Ai timp sa te concentrezi pe ce iti place tie, locuitul singur te va ajuta sa nu depinzi de o femeie pentru lucrurile gresite.
Cand vei intalni fete misto, nu te gandi din prima la ce 'trebuie' sa se intample, ca vrei o partenera serioasa etc., lasa-te dus de val un pic. Si cand nu iti convine ceva, invata sa spui 'nu', invata sa-i faci bagajul si sa o poftesti afara daca e cazu'.
In general, nu te plafona cu cineva nepotrivit doar pentru ca te simti in criza, de timp, de orice.