Hopaaa... stai asa, ca eu acum am vazut... voi ati avut relatii intime si nu sunteti casatoriti?
Doamne fereste!
Nu inteleg...
Început de Quagmire, Vin 1 dec 2017 · 203 răspunsuri · 9.780 vizualizări
Eu zic sa o lasi parintilor si sa pleci.
Unii tineri nu se pot desprinde de familie.
Iar celelalte interactiuni ale voastre indica o relatie care se indreapta spre sfarsit, nu o dragoste imensa.
Undea-i gasit-o si ce te-a atras la ea? Din ceea ce ai povestit, pare genul de persoana extrem de comoda si de egoista. Din pacate pt tine, o iubești, asa ca vrei sa te asiguri ca ai macar o sansa sa ai o viata frumoasa cu ea. Nu ai decat o solutie: cere-i sa se mute cu tine si vezi (daca o si face) cum se va comporta dupa ce veti fi doar amandoi. Asa te vei convinge, odata pt totdeauna, daca a meritat sa-i mai dai o sansa. Daca as fi in locul tau, as fugi mancand pamantul.
Exact așa o văd și eu: comodă și foarte egoistă. O femeie care vrea să primească totul fără să ofere aproape nimic; probabil ea îi oferă minimiul necesar pentru a-l ține aproape. Evident că la început era altfel, însă pe măsură ce trece timpul și este sigură de faptul că el o accepta așa cum este, se relaxează şi începe să-şi arate adevărata față.
Quagmire, greșeală ta (pe care am facut-o şi eu în prima fază) este că ai rămas în minte cu imaginea ei perfectă de la început, iar acum ai impresia că actuala ei imagine este un moment trecător. Astfel, ești dispus să faci aproape orice pentru ca ea sa se transforme în femeia care era la început. Problema este că ea purta atunci o mască, adevărata ei imagine fiind cea pe care ți-o arată acum. Clipele minunate de la început după care tânjești s-au dus și nu se vor mai întoarce niciodată, deși uneori îți mai poate arăta frânturi ale acelor momente pentru a te ține în continuare lângă ea. Nu te vrea în viața ei pentru ca te iubește (sentimentele ei fiind superficiale), ci pentru că este conștientă că ești unul din puținii bărbați care îi acceptă abuzurile.
După căsătorie va fi sigură că ești al ei şi abuzurile vor escalada din ce în ce mai mult până îți vor distruge sănătatea fizică şi psihică.
Quagmire a scris:Credeti ca, daca ma voi casatori cu ea, va fi multumita si ca din a doua zi se va schimba, va fi iubitoare, imi va deveni o partenera in adevaratul sens al cuvantului?
Cred ca daca te vei casatori cu ea va fi foarte multumita. Si chiar din a doua zi se va schimba, va deveni si mai egoista si mai rea, te va manipula, te va face sa te simti folosit fara a oferi nimic din ceea ce ai tu nevoie...
Cred ca daca te vei casatori cu ea ar fi o greseala, vei fi si mai nefericit si vei iesi si mai greu de acolo.
Dar omul pana nu se da singur cu capul de sus, nu invata. Aceasta casatorie ar putea fi pentru tine o lectie de viata de care poate ai nevoie, insa e pacat, de timpul pierdut, de sanatatea ta psihica..
Unele lectii de viata sunt prea dure si fie iti lasa sechele, fie te afunda si mai tare..
Tu vei face evident ce vei simti si alegerea trebuie sa fie doar a ta. Insa macar sa fii in garda si sa nu speri, lupti la infinit..
Quagmire a scris:28 si 26.
Financiar - eu castig de aproape 3 ori mai mult decat ea.
Moral/Fizic - i-am oferit tot ce se poate oferi.
Singurul lucru pe care nu i l-am putut oferi (momentan) a fost casatoria. Ea considera casatoria extrem de importanta, ca o sursa a stabilitatii si responsabilitatilor. Cu alte cuvinte, fara casatorie ea nu simte ca are vreo obligatie fata de mine sau fata de noi.
Eu, pe de alta parte, i-am spus ca acest "eveniment" nu trebuie sa fie un obiectiv, ci un moment frumos pe care il vom trai la momentul potrivit. Cu alte cuvinte, chiar daca relatia dintre noi ar fi perfecta, tot n-ar exista niciun motiv sa gandeasca in acest mod, atat timp cat eu ii demonstrez in mod constant ca ii sunt alaturi, ca o iubesc, ca o sprijin si ca imi doresc sa fiu cu ea toata viata. Insa, nu este cazul nostru, situatia este destul de dificila, iar eu pur si simplu doresc sa rezolvam problemele pe care le avem, nu sa le complicam ...facand niste pasi in mod superficial.
Credeti ca, daca ma voi casatori cu ea, va fi multumita si ca din a doua zi se va schimba, va fi iubitoare, imi va deveni o partenera in adevaratul sens al cuvantului?
Dupa 5 ani de trai in comun era normal ca dragostea aia cu fluturasi sa se stinga.
A fost o perioada suficienta sa te decizi daca continui pana la adanci batraneti sau nu.
Daca ea vrea sa aiba copii acum, nu dupa 30 de ani, e normal sa vrea o relatie oficializata.
Ea ti-a spus ce vrea si nu i-ai oferit exact ce-si doreste mai mult.
Posibil ca ea sa traiasca intr-o stare de stres datorita nesigurantei relatiei.
Daca tu nu esti pregatit si ti-ai propus sa traiesti liber pana dupa 40 de ani las-o si cauta alta.
Si daca ea isi respecta si isi iubeste parintii, iar pe tine te irita prezenta lor, inseamna ca nu prea esti tolerant.
Vrei sa decizi si altii sa accepte, sau nu suporti sa-ti de altii sfaturi si asta poate fi o problema serioasa a casatoriei tale indiferent cu cine te casatoresti.
Daca nu o lasi tu posibil sa te lase ea.
Nu prea ai ce discuta. Problema si decizia e la tine.
Ramai si te casatoresti cu ea sau devi liber!
Editat Sâm 2 dec 2017 15:55
Da, ea face doar ce vrea ea si ce zice mami, nu o intereseaza de asa-zisul partener, ideea de sex o lasa rece, de sarutat nu mai e cazul.
Dar totul e bine 
si e normal sa vrea stabilitate, verigheta si pampersi.
Lasa sa faca copchii dupa 30, dupa 40, cu unu' de care o sa-i pese sau dupa care o sa alerge ea in disperare, iar daca respectivu' nu o sa accepte sa se mute cu ea si ai ei, poate iese si din coconul familial.
Nu e sanatos sa iti legi viata de cineva atat de imatur si speriat si lenes si "pragmatic" si rece.
Initiator, arunca un ochi si pe articolul asta, e scris de un psiholog.
Moftangiu a scris:Dupa 5 ani de trai in comun era normal ca dragostea aia cu fluturasi sa se stinga.
A fost o perioada suficienta sa te decizi daca continui pana la adanci batraneti sau nu.
Daca ea vrea sa aiba copii acum, nu dupa 30 de ani, e normal sa vrea o relatie oficializata.
Ea ti-a spus ce vrea si nu i-ai oferit exact ce-si doreste mai mult.
Posibil ca ea sa traiasca intr-o stare de stres datorita nesigurantei relatiei.
Daca tu nu esti pregatit si ti-ai propus sa traiesti liber pana dupa 40 de ani las-o si cauta alta.
Si daca ea isi respecta si isi iubeste parintii, iar pe tine te irita prezenta lor, inseamna ca nu prea esti tolerant.
Vrei sa decizi si altii sa accepte, sau nu suporti sa-ti de altii sfaturi si asta poate fi o problema serioasa a casatoriei tale indiferent cu cine te casatoresti.
Daca nu o lasi tu posibil sa te lase ea.
Nu prea ai ce discuta. Problema si decizia e la tine.
Ramai si te casatoresti cu ea sau devi liber!
Ceea ce spui tu ar avea sens daca ar fi real. Ar fi atat de usor sa iau o decizie si sa indrept lucrurile din partea mea, insa realitatea este alta.
- Sunt constient ca "fluturasii" se duc dupa 5 ani, de fapt mult mai devreme. :) Nu prea e vorba de "fluturasi" in situatia mea.
- Eu m-am decis ca imi doresc sa o am pe ea ca partenera (pentru tot restul vietii) dupa aproximativ 1 an si jumatate - 2 ani. Motiv pentru care mi-am dorit ca relatia noastra sa nu mai fie una "adolescentina", ci sa devina una matura, serioasa, in care sa predomine respectul, increderea, intelegerea si in care cei doi parteneri sa fie "parteneri" in adevaratul sens al cuvantului. Prin urmare, i-am propus de mai multe ori sa ne mutam singuri impreuna, sa ne luam viata in maini si sa incercam sa ne cladim un viitor impreuna. Ea nu a vrut, a ezitat, a spus ca inca nu este pregatita si ca parintii ei i-au spus sa vin sa stau cu ei.
- Mentionez ca intotdeauna am fost deschis ideii de a ne casatori si de a face un copil pana-n 30 de ani, ba chiar eu am fost cel care a adus in discutie (mai des) acest subiect in primii ani.
- Vazand ca lucrurile merg foarte greu, am decis sa fac si pasul asta, sa-i fac pe plac si sa incep sa vin sa stau alaturi de ea si de parintii ei pentru o perioada, in ideea ca mai are nevoie de timp si ca trebuie sa o inteleg. De acolo, problemele au inceput sa fie mult mai vizibile, in sensul ca am vazut cam cat de mult contez eu/cat de mult conteaza relatia noastra. M-am simtit exclus, ignorat si bataia ei de joc in mod constant. A nu se intelege ca nu am incercat sa o fac sa inteleaga sau nu am incercat sa-i spun cum sta situatia, insa era cam greu sa comunic in conditiile in care nu accepta niciun argument, iar discutiile per total se rezumau la "eu vreau asta pentru ca asa vreau eu".
- Fix in mijlocul problemelor, cand orice incercare de a mea de a ne apropia era sortita esecului fiindca ea se implica trup si suflet in relatia cu parintii ei si 0 in relatia noastra, a inceput sa vina si sa-mi spuna ca vrea sa se casatoreasca pana la varsta x. Motive? Pentru ca nu stiu ce colega s-a casatorit si vrea si ea. Pentru ca o intreaba rudele ce are de gand si este deranjata de acest aspect. Pentru ca o intreaba vecinii cand se va casatori si s-a saturat ca n-are nici macar un inel de logodna ca sa le arate. Eu i-am spus ca aceste motive sunt puerile/superficiale si ca noi trebuie sa rezolvam niste probleme, sa facem alti pasi inainte.
Asadar, nu numai ca imi doresc oficializeaza relatiei, dar imi doresc sa fie ceva "real" si nu superficial. Nu stiu cam ce inseamna casatoria pentru unii dintre voi, insa valoarea ei este fix 0 pentru mine n conditiile in care unul dintre parteneri isi dedica 99% din timp parintilor, isi desconsidera partenerul si face absolut tot ceea ce isi doreste el fara ca macar sa arate ca-i pasa (macar la suprafata) de ceea ce spune/vrea partenerul. Practic, singurul motiv pentru care as dori "oficializarea" relatiei ar fi strict pentru bucuria iubitei de a fi in rochie de mireasa, atat.
Eu consider ca ar fi o dovada de iresponsabilitate (din partea mea) sa-i fac pe plac si din acest punct de vedere, sa complic relatia dintre noi, ba chiar sa aducem un copil pe lume care sa traiasca intr-un mediu tensionat si lipsit de orice fel de iubire si intelegere. Ea, pe de alta parte, considera ca nu-s suficient de matur ca ea. :)
Niste exemple concrete:
- Sa zicem ca tu ai o sotie, iar sotiei i se intampla ceva (orice). Ti se pare normal ca sotia sa impartaseasca acel (orice) parintilor, iar tu sa fii ignorat, acest lucru intamplandu-se in mod constant? De asemenea, ti se pare normal ca atunci cand mergi sa "cersesti" atentie, sa ti se spuna "da' nu te intereseaza pe tine" sau sa ti se relateze faptele cu jumatate de gura, cu raceala? Poate-s eu mai ciudat, da' ma gandesc ca daca totusi ai un partener, parca trebuie sa-l bagi si pe el in seama. Nu?
- Sa zicem ca tu ai o sotie, iar intamplarea face sa vrei sa o mai iei in brate, sa o mai pupi, ba chiar sa te mai culci cu ea (stiu, oribil, nu e "crestineste", horror, piei ...satana!). Ti se pare normal ca sotia sa-ti spuna de fiecare data "nu vreau, mie nu-mi trebuie, nu mai simt nevoia de asa ceva, e ceva copilaresc"?
- Sa zicem ca tu ai sotie, iar sotia se angajeaza intr-un nou loc. Ti se pare normal ca tu sa fii ultimul care afla, imediat dupa ce s-a angajat, asta dupa ce tocmai parintii ei i-au spus sa-ti spuna si tie? De mentionat ca in momentul in care iti spune, iar tu pui niste intrebari de bun-simt (mai mult de bucurie, sa-i arati ca esti mandru sau ca ii impartasesti bucuria), ea sa spuna pe un ton rece ceva de genul "ce atatea intrebari? oricum e treaba mea".
- Sa zicem ca tu ai sotie, iar tu observi ca absolut tot timpul liber al sotiei (dupa munca) este dedicat parintilor. Ti se pare normal ca, in conditiile in care si tu te implici in ajutarea parintilor, la un moment dat sa-i spui sotiei "da' hai sa mai iesim si noi, singuri, undeva la un film, la un restaurant, intr-un parc", iar ea sa evite cu orice pret, iar cand totusi cedeaza si iese doar cu tine, sa-ti reaminteasca "mi-ar fi placut sa merg sa-i mai ajut pe ai mei".
- Sa zicem ca tu ai o sotie, iar la la un moment dat ajungi sa vorbesti cu ea despre achizitia unui apartament (prin credit prima casa). Ti se pare normal ca ea sa se uite la case de 100,000 EUR in zone apropiate de unde stau parintii ei, in conditiile in care financiar va este imposibil sa achitizitionati asa ceva (chiar si prin credit)? Efectiv, argumentele lipsind cu desavarsire din partea ei, iar argumentele tale rationale, cu cifre/calcule, fiind combatute cu "daca vrei, poti! altii cum au putut?"
- Sa zicem ca ai o sotie ai carei parinti pleaca pentru jumatate de zi undeva. Ti se pare normal sa-i sune de aproximativ 6 ori ca sa vada ce mai fac? De asemenea, ti se pare normal ca atunci cand esti tu plecat sa nu te sune niciodata?
- Sa zicem ca ai o sotie care are anumite optiuni politice, diferite de ale tale, in mare parte influentate de parintii ei care urmaresc cu mare interes Antena 3 zi de zi. Ti se pare normal ca sotia sa le spuna parintilor, de fata cu tine, ceva de genul "astia care au votat cu Iohannis sunt de vina, si-au luat tara inapoi, Iohannis ne-a distrus tara, a furat tot!", in conditiile in care tu ai votat cu el. Practic, tu esti vazut ca un om lipsit de minte, incapabil sa inteleaga realitatea in care traiesc ei si in care PSD-ul este singurul partid care merita votat. Ti s-ar parea normal sa ti se bata "apropo" de asta de fiecare data, cand e in "gasca" cu parintii ei?
Sunt extrem de multe lucruri, dar m-am plictisit sa le scriu.
Chestia e ca pe masura ce imi reamintesc toate aceste lucruri, parca imi tot vine in gand intrebarea "da' de ce am stat eu cu ea pana acum?".
Intr-un lucru cred ca ai dreptate, decizia s-ar putea sa stea la mine, insa nu pentru a indrepta lucrurile...
Editat Dum 3 dec 2017 16:44
Pari un om foarte rational, cred ca ai raspunsurile potrivite la tot ce te framanta, trebuie doar sa vrei sa le vezi. Sper ca vei lua cea mai buna decizie pt tine. Meriti ceva mai bun. :)